De la bulan şi spray lacrimogen la sapă şi smuls buruieni - pasiunea unui angajat MAI pentru agricultură l-a făcut să se mute într-un sat cu doar 5o de locuitori

Răzvan Ţiplea încearcă pentru al treilea an consecutiv şi după al doilea credit să pună pe picioare o afacere în agricultură.

Poartă o uniformă MAI zi de zi, dar când renunţă la ea nu ezită şi îşi ia în picioare cizmele de gumă şi haine rupte pentru a trece de la statul de om care aplică legea la cel care munceşte la câmp. 

Răzvan Ţiplea are 28 de ani şi de mai mulţi ani a simţit o atracţie faţă de agricultură, deşi nu a avut pe nimeni în familie care să îi îndrepte paşii către acest domeniu, părinţii săi locuind la bloc. 

A început cu creşterea găinilor de rasă, dar după ce a câştigat zeci de concursuri în domeniu a simţit nevoia unei noi provocări. 

„Am şi acum vreo 80 de găini, gâşte, raţe, curcani, fazani am, dar am zis să mă reorientez puţin, să fac şi altceva. Ideea că am destul de mult timp liber şi simţeam nevoia să fac ceva productiv, să nu stau, să fac ceva pentru mine şi pentru cei din jur, aşa că am zis să mă axez pe agricultură. Nu o privesc acum ca pe o afacere, pentru că încă sunt în pagubă mare, dar pe viitoare poate deveni o afacere profitabilă, trebuie doar să educăm lumea să cumpere de la ţărani şi nu din supermarketuri.”, afirmă Răzvan Ţiplea. 

Răzvan a început agricultura în câmp acum aproximativ trei ani, când a luat un credit de 10.000 de euro pentru a cultiva 24.000 de fire de ardei. Se arăta o afacere profitabilă, doar că fiind un necunoscător, a fost păcălit şi din toată afacerea lui s-a ales praful. 

„Acum trei ani am luat în arendă un teren de un hectar şi am scos un credit de 10.000 de euro ca să îl cultiv cu ardei. Eu am comandat 24.000 de fire de ardei kapia şi gogoşari. Dacă facem un calcul că o plantă dă aproximativ 1,5 kilograme de ardei şi pe kilogram aveam promisă suma de 3 lei din Ungaria, ieşeau bani frumoşi, dar nu a fost să fie. Când nu eşti cunoscător, faci multe greşeli,care te costă, dar care îţi sunt şi lecţii în acest domeniu. Eu am primit atunci ardei de umplut, care mi s-au uscat pe pământ şi am ajuns să îi dau la găini pentru că lumea nu îi aprecia pentru că nu sunt la fel de mari şi de frumoşi ca cei din supermarketuri”, mai afirmă angajatul MAI. 

Probleme a avut şi cu muncitorii, pe care a ajuns să îi aducă de prin localităţile învecinate şi să le dea 60 lei la zi, ţigări, băutură şi mâncare, şi care la sapă îi tăiau ba plantele, ba furtunul de irigaţii.

Ardeii săi au ajuns hrană la găini, dar acest lucru nu l-a descurajat. Şi-a amintit de casa străbunicilor săi din satul Sărătura, la 25 de km de oraşul Satu Mare, un sat cu doar 50 de locuitori, pe care a achiziţionat-o şi unde mai nou, s-a mutat, pentru că acolo şi-a înfiinţat o nouă cultură şi lansează o nouă încercare de a face agricultură ca pe vremuri. 

„Am luat casa şi am renovat-o puţin. Acolo stau acuma cel mai mult, pentru că trebuie să fiu mereu acolo la muncile care sunt de făcut. Am 35 de ari de cultură în câmp de ardei iuţi, ardei, vinete, castraveţi, roşii, ceapă verde. Am încercat şi cu morcovi, dar nu le place solul, am încercat şi ceva mai exotic, bame, dar nu s-au prins. Am încercat să aplic pe proiectul „Tânărul Fermier”, dar nu am primit finanţare, nimeni din zonă nu a primit, aşa că am renunţat la ideea de sere, în care am investit o mulţime de bani şi am rămas la cultura afară, sub cerul liber. Pentru a porni din nou am mai luat un împrumut de 6000 de euro de la părinţi şi de unde am mai putut”, mai afirmă tânărul agricultor. 

La munca câmpului se ajută de un bărbat din localitate, care dormea sub cerul liber şi căruia i-a oferit un acoperiş deasupra capului, masă şi alte bunuri materiale. A încercat munca cu oamenii din sat, la zi, dar dacă nu îi supraveghea ajungea să le plătească mai mult pauzele decât munceau. 

„Trebuie să fiu aproape zi de zi acolo, pentru că dacă nu le fac eu aşa cum îmi plac, oamenii plătiţi nu îmi fac mie treaba. Le dădeam plata la oră, dar când m-am dus să îi verific, am constat că au trecut câteva ore, dar ei nu au muncit nimic. La un moment dat i-am luat şi banii înapoi, după ce i-am oferit 50 de lei să îmi cureţe de buruieni o bucată de pământ, dar a curăţat 6 metri şi după aia a plecat acasă. E greu să munceşti pământul cu oamenii, de aia mă gândesc să mă tehnologizez mai mult”, afirmă Răzvan.

În prezent vinde şi produse proaspete, dar se axează mai multe pe cele procesate, precum magiun, bulion, dulceaţă de ardei iute, zacuscă, pentru care are clienţi deja fideli în oraş sau printre colegii de la muncă. 

„Am persoane care au cerut să le duc în câmp să vadă unde produc legumele şi i-am dus şi de atunci cumpără la mine legumele care sunt de sezon. Colege de-ale mamei mele comandă mult de la mine şi mai am câţiva clienţi fideli, să le zic aşa, printre care şi colegi de la muncă. Încerc să vând mai mult produse gata procesate, aici mă refer la bulion, zacuscă sau altele, deşi e altă muncă cu ele. Toamna asta o să fac dulceaţă de ardei iute, după două reţete diferite şi o să o vând aşa, deşi nu multă lume apreciază produsul făcut în casă. Ideea e că le procesez natural, rustic, ca pe vremuri, nu le completez cu cine ştie ce produse care să facă produsul finit să reziste mai mult. Anul trecut am făcut magiun de prune din mica livadă pe care o am acolo, 16 ore am învârtit în ceaun. Când i-am cerut la om 18 lei pe un borcan s-a uitat urât la mine şi a zis că îşi ia din supermarket cu 15 lei. Păi să îşi ea, că numa cine nu face nu ştie să aprecieze ce înseamnă munca pentru un astfel de produs”, mai afirmă agricultorul. 

În prezent Răzvan Ţiplea are la mica lui moşie din Sărătura şi un cal şi un ponei şi încă un ponei îi va ajunge curând, dorind să se dezvolte şi pe această latură, ca mai apoi să aducă spre locaţia sa cât mai mulţi copii, care să prindă drag de natură, de cai, de animale şi care astfel să poată învăţa şi cum se produc legumele şi să le aprecieze, pentru ca cererea de legume de la agricultori şi ţărani să fie tot mai mare, în detrimentul celor din supermarketuri unde nimeni nu ştie ce mănâncă, în ideea în care produsele sunt chimizate puternic pentru o producţie mai intensă şi legume mai arătoase.