Resita: PORTRET / Maria Zvarici a renunţat la catedră pentru sindicat
0
Reşiţeanca este institutorul care a preferat să fie pe baricade pentru a lupta pentru interesele cadrelor didactice.
Profil
Născut. 21.09.1950 Româneşti, judeţul Dolj.
Studii. Este absolventă a Liceului Pedagogic Arad şi a Colegiului Muzical din Timişoara.
Familie. Căsătorită, o fiică, Roxana.
Experienţă profesională: a lucrat în învăţământ ca învăţătoare şi institutor, iar din anul 2000 şi-a dedicat activitatea sindicatului Maria Zvarici este o femeie puternică. Ea munceşte foarte mult şi este extrem de hotărâtă ca atunci când îşi propune ceva să realizeze. Îşi dedică timpul activităţii sindicale şi luptă cu toate puterile ca să-şi ajute colegii şi să-i reprezinte cât mai bine. Când era mică, Maria şi-a dorit foarte mult să fie învăţătoare. Îi plăceau de atunci copiii, iar activităţile copilăriei era concentrate pe jocuri.
„Noi am avut o altfel de copilărie. Ne jucam foarte mult. Organizam tot felul de jocuri. Îmi amintesc că aveam mereu rolul învăţătoarei. Aşă că, după absolvirea şcolii am susţinut examenul de admitere la Liceul Pedagogic din Arad. Examenul a fost dur, iar profesorii de liceu au fost exigenţi. Faţă de liceele teoretice munceam mult mai mult. Aveam toate materiile dublate cu metodici de predare. Studiam psihologie, pedagogie, dar şi vioară”, îşi aminteşte Maria. Cei cinci ani pe care i-a petrecut în liceu au însemnat foarte multă muncă.
A fost fascinată de orele de practică
Orarul era încărcat, iar practicii i se acorda o atenţie deosebită. „În anul III de liceu am început şi practica pedagogică. Pe lângă liceul nostru funcţiona o şcoală de aplicaţie. Acolo, după proiecte scrise cu mare trudă, le predam preşcolarilor sau elevilor, câte o lecţie. Cea mai frumoasă a fost cea de desen. Le-am povestit copiilor multe despre pictură. Erau foarte atenţi şi curioşi. Ascultau fascinaţi. Îmi amintesc că pentru a susţine o lecţie de Ştiinţele Naturii am alergat prin tot Aradul pentru a face rost de mulajul unei văcuţe. Îmi plăceau foarte mult şi orele de istorie”, a explicat Maria. Primii ani de învăţământ i-a petrecut la Văliug. Aici l-a cunoscut pe şoţul ei care era geolog. Şase ani a predat aici, apoi a suţinut examen şi a devenit titular la Şcoala Nr. 9 din Reşiţa. După Revoluţie a început să-şi canalizeze activitate spre munca de sindicat. În februarie 1990, alături de alţi 14 dascăli, a înfiinţat Sindicatul Învăţământului Preuniversitar din Caraş-Severin.
„Era o structură nouă. Timp de 10 ani am fost şi institutor şi sindicalist, dar din 2000 am devenit şi vicepreşedinte al Federaţiei Educaţiei Naţionale, iar munca de sindicat îmi ocupa mult timp, aşa că a trebuit să renunţ la catedră. Ca reprezentat al dascălilor, am grijă ca la toate întâlnirile importante să fie spuse lucrurilor pe nume. Trebuie să elimin discuţiile neprincipiale între colegi. Este multă muncă, mi-am neglijat copilul atunci când avea mai multă nevoie de mine, dar mă stimulează să merg mai departe satisfacţia pe care o am, atunci când colegii mei sunt bucuroşi că îi ajut.”, a mai spus Maria. În acest moment Maria Zvarici este liderul judeţean al Sindicatului Învăţământ Preuniversitar, dar şi vicepreşedinte la nivel naţional al FEN.
Intrebări şi răspunsuri
Care sunt cele mai mari probleme ale învăţământului?
Legea salarizării unice şi cea a educaţiei. Proiectele de legi nu au ţinut cont de negocieri. Nu se regăsesc solicitările sindicatului referitoare de drepturile personalului. Legea salarizării unice nu a reparat nedreptăţile salariale din învăţământ, privind locul unde sunt clasaţi în grilă dascălii.
Ce aţi schimba dacă aţi putea?
Aş vrea să am posibilitatea şi puterea de a readuce cadrul didactic pe locul care i se cuvine în societate. Aş vrea ca dascălii şi-şi recapete demnitatea în societate.
Vă veţi reîntoarce la clasă, la catedră?
Nu ştiu. Îmi plac foarte mult copiii. Îmi lipseşte munca de la clasă, mi-e dor să le văd chipurile. Când mă mai întâlnesc cu foşti elevi, am impresia ca sunt copilaşii care se uitau la mine pe vremea când predam la clasă.
Ce-i place
“ Îmi place că tinerii de astăzi sunt extrem de inteligenţi şi că au curajul de a spune lucrurilor pe nume. Au personalitate şi luptă pentru a-şi atinge idealurile”
Ce nu-i place
“Nu-mi place că oamenii sunt tot mai răi. Foarte mulţi nu înţeleg că este important să comunici cu cei din jur, astfel încât să găsească o cale de rezolvare a problemelor”
Se încarcă comentariile...
