FOTO O evanghelie de aur, comandată de Brâncoveanu pentru Mănăstirea Horezu, printre puţinele comori din tezaurul României care s-au întors acasă din Rusia
0
Printre puţine lucruri care ne-au fost înapoiate de ruşi, în epoca comunistă, din Tezaurul României care a luat drumul Rusiei ţariste în urmă cu 101 ani¸ pentru a fi la adăpost de armatele Puterilor Centrale, care ocupaseră o parte însemnată a României, se numără şi o carte cu coperţi de aur care a aparţinut Mănăstirii Horezu, din judeţul Vâlcea. Azi ea face parte din Tezaurul Istoric al Muzeului Naţional de Istorie a României.
Puţină lume cunoaşte faptul că Muzeul Naţional de Istorie a României adăposteşte printre comorile sale nu una ci două evanghelii greco-române din 1693, tipărite de Antim Ivireanul, la comanda Domnitorului Constantin Brâncoveanu, pentru Mănăstirea Horezu. Sunt diferite, deşi conţinutul este acelaşi, cel puţin din punct de vedere literar, dar nu vom vorbi despre acest lucru, ci despre cea care a avut o soartă mai puţin obişnuită.
Încă de la întemeierea Mănăstirii Horezu, pe unul dintre domeniile Brâncovenilor din nordul Olteniei, ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu, voievodul a înzestrat biserica şi mănăstirea cu nenumărate obiecte valoroase de cult. Printre ele şi Evanghelia Greco-Română, tipărită de Antim Ivireanul, în 1693, în Tipografia Domnească din Bucureşti, pentru oficierea serviciului divin în Biserica Mănăstirii Horezu.
Cartea de cult este ferecată în minunate coperţi de aur, lucrare realizată în atelierul meşterului sibian Sebastian Hann.
Pe prima filă velină a capodoperei se regăseşte dovada că este una dintre multele comori ale României care au fost trimise în Rusia, de unde tezaurul nu s-a mai întors niciodată în întregime. Destinul cărţii rare a fost însă de a se întoarce în ţară alături de o mică parte de valori istorice şi arheologice.
Se întâmpla în 1956 când a venit acasă alături de Tezaurul de la Pietroasele, de cele 120 de tablouri ale lui Grigorescu, de medalii şi obiecte de orfevrărie medievală, icoane, stofe vechi etc. Era al doilea din cele trei transporturi cu Tezaurul României care se întorceau în ţară: 1935, 1956, 2008.
Cartea este prezentată încă din foaia de titlu, tipărită pe două coloane, bilingve, în alfabetul chirilic: „Sfânta şi Dumnezeiasca evanghelie elinească şi rumănească acuma întâiu alcătuită întramândoao limbile, şi după grecească ai bisearicii orânduială aşezată. Cu a bl[a]gocistivului, prea luminatului şi a mare cuviinţatului domn, şi oblăduitoriu a toată Oungrovlahia, Ioan Konstadin Băsârabă Boevod, poruncă şi cheltuială, spre cea de obsce a pravoslavnicilor folosinţă. Indireptând cârma pravoslaviei prea sfinţitul mitropolit kir Theodosie în anul mântuirii 1693. Şi sau tipărit întru Sfânta mitropolie a Ungrovlahiei Bucureşti. Tipografia Sfintei Mitropolii, 1693“.
Copertele cărţii sunt din lemn. În atelierul meşterului sibian Sebastian Hann s-a executat o ferecătură în foiţă din aur, o lucrare de mare fineţe artistică şi religioasă, chiar dacă a fost făcută în urmă cu trei secole.
Stema lui Brâncoveanu: vulturul care ţine crucea constantiniană în cioc, iar deasupra nori, soare şi lună, o regăsim imediat după titlu. Sub ea, în forma unei epigrame închinată domnitorului, există o predoslavie semnată de vtori logofăt Şerban Greceanu, desfăşurată pe două coloane şi intitulată „Stihuri politiceşti asupra stemii a prealuminatului şi blagocistivului domn Ioan Constandin BB voevod“, după modelul biblic al psalmilor lui David. Apoi este o altă prefaţă, pe cinci pagini, dedicată: „Tuturor celor ce s-or întâmpla a ceti, pravoslavnicilor şi ai noştri fraţi întru Domnul, bucurie“
Scrisă după modelul de cronică bizantină, cu pilde din biblie, din viaţa şi faptele apostolilor şi prorocilor, cartea are text bilingv, fiind tipărită în greacă şi română, pe două coloane, în stânga grecesc şi în dreapta românesc.
Preţioasa tipăritură are inclusiv un semn de carte, din mătase cu inserţii de aur. Cartea grea de peste 4,8 kilograme a aparţinut Muzeului de Antichităţi Bucureşti, conform ştampilei cu titulatura acestuia, aplicată pe foaia de titlu.
Prima copertă din aur este în formă de chenar floral cu scene din viaţa mântuitorului, având în centru un medalion cu „Coborârea lui Isus Hristos în Iad“, iar cea de-a doua cu „Sfinţii Constantin şi Elena ţinând în mâini crucea Mântuitorului“. Deasupra sunt două scene cu: „Naşterea pruncului Isus“ şi „Adormirea Maicii Domnului“, iar sub „Sfântul Ioan” şi „Sfiinţii Petru şi Pavel“.
Încă de pe vremea lui Matei Basarab se începe procesul de românizare a slujbelor religioase, prin citirea Cazaniei în limba poporului, la strană. Către sfârşitul domniei lui Şerban Cantacuzino se reuşeşte înlăturarea progresivă a influenţei slavone ca limbă de cult în biserică şi înlocuirea ei cu greaca. Treptat, se introduce limba română în altar, în paralel cu serviciul liturgic oficiat în slavonă, în lipsa cărţilor de cult în limba română. Procesul este lent şi de durată.
În epoca domnitorului martir, preoţii şi călugării nu mai cunoşteau slavona, cărţile sfinte fiind traduse direct din greacă. Printre traducătorii vremurilor se numărau şi fraţii Greceanu. Aşa se explică faptul că în biserici se citeau cărţi fundamentale de cult, precum Evanghelia, în română, şi se cânta în slavonă sau greacă, limba română fiind introdusă astfel parţial în biserică.
Şerban Greceanu, editorul Evangheliei Greco - Române din 1693, era, ca şi fratele său, Radu, logofăt în cancelaria domnească, ei fiind traducătorii „Bibliei“ din 1688, care a constituit prima ediţie integrală în limba română a textului Sfintei Scripturi. Fiul său, care îi purta numele, a devenit ginerele lui Brâncoveanu.
(Sursa: Dr. Ginel Lazăr, Muzeul Naţional de Istorie)
Se încarcă comentariile...
