Video Vorbele de duh ale lui Ion Luca Caragiale valabile mereu: „Enteresul și iară enteresul“ VIDEO

La 111 ani de la moartea lui Ion Luca Caragiale, personajele sale și moravurile descrise de el sunt încă vii și nealterate de trecerea timpului. Clasicii l-au numit pe contemporanul lor Caragiale cronicar al „actualității eterne“.

Ion Luca Caragiale, cel mai mare dramaturg român SURSA Wikipedia

Ion Luca Caragiale s-a născut la data de 30 ianuarie 1852, dar în certificatul de naștere este trecută ziua de 1 februarie, în localitatea Haimanale, județul Prahova, în prezent comuna I. L. Caragiale din județul Dâmbovița. A murit pe 9 iunie 1912 la Berlin.

A fost unul dintre cei mai apreciați dramaturgi și scriitori români. Scrierile sale sunt adevărate comori, pline de umor, iar personajele și situațiile create continuă să fie de actualitate. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se află: „O scrisoare pierdută“, „Două loturi“, „Domnu’ Goe“, „D’ale carnavalului“, „O noapte furtunoasă“, „Momente și schițe“ (de care se spune că trebuia intitulată „Monumente și schițe“, dată fiind genialitatea moravurilor surprinse). 

Despre Caragiale, scriitorul și criticul literar George Călinescu spunea, în „Istoria Literaturii Române de la Origini pînă în Prezent“, că e „zglobiu ca un palicar, gălăgios ca un barcagiu, sarcastic, mistificator”.

De peste un secol, atât spectatorii, cât și cititorii lui Caragiale, râd atunci când îi văd sau îi citesc creațiile. Ironizând moravurile societății, marele dramaturg român a creat citate care au rămas profund întipărite în sufletul românilor:

- „A! Ce coruptă soțietate! Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar enteresul...”; 

- „Nu sunt turmentat, dar vorba e... eu pentru cine votez?“; 

- „Eu am, n-am înfăţişare, la douăsprezece trecute fix mă duc la tribunal.“

- „Proștii mor, însă prostia e nemuritoare”;

- „Murdar! Curat murdar!” 

 - „Fraţilor! După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat!“ 

- „Avem și noi faliții noștri“

 - „Voiești a cunoaște lumea? Privește-o de aproape. Voiești să-ți placă? Privește-o de departe”;

- „Pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămând...”;

-  „Mai bine, lipsă! Mai bine sărac și curat!”;

- „În România, lingușirea și hoția sunt virtuți”;

- „Celebru este unul care începe să trăiască după ce a murit”;

- „Lumea asta se aseamănă cu un vast bâlci”

- „Cap ai, minte ce-ţi mai trebuie?”;

- „Norocul e prea puțin și lumea prea multă”;

- „Te-ai ridicat atât de sus, iubitul meu amic, încât de-aici de jos, te văd atât de mic!";

- „Talentul este puterea de expresivitate ce o au îndeosebi unii, pe lângă iritabilitatea pe care o au toți ce nu au talent";

- „O virtute împinsă peste o anumită limită începe a fi o curată meteahnă”. 

Publicistul Ion Vartic l-a descris memorabil pe Ion Luca Caragiale în cartea sa „Momente“ apărută la Editura Humanitas în anul 2013. 

„Ion Luca Caragiale a încetat de mult să fie doar <cel mai mare dramaturg român> sau <Molière al românilor>.

A devenit emblemă naţională, categorie etnopsihologică, <chipul diurn al fiinţei naţionale>, cel nocturn fiind, desigur, Eminescu. Aşa stând lucrurile, a fost adulat, contestat şi discreditat deopotrivă.

<Cel mai sociabil scriitor al românilor>, marele epicureu <campion al colaţiunilor bucureştene> şi <marele zugrav de moravuri> a fost fluierat la premiere pentru incompatibilitate cu high life-ul epocii, a fost refuzat de două ori la premiul Academiei, i s-au înscenat procese de plagiat, i s-a decretat perisabilitatea operei ş.a., <grecul genial> fiind considerat când <arhicanalie>, când <ultimul ocupant fanariot> al României.

Era fatal, aşadar, ca, în relaţie cu societatea autohtonă, scriitorul să practice constant <jocuri cu mai multe strategii>, iar omul să-şi plănuiască tenace <exilul voluntar> dinspre Regat către Apus, fie la Braşov, Sibiu, Cluj, fie, în final, la Berlin.

A fost gazetar, sufleur, revizor şcolar, copist, profesor, corector, registrator, director general al Teatrelor, patron de berării falimentare ş.a., iar în politică a slujit nonşalant, cu pragmatic sarcasm, cameleonismul, trecând pe la conservatori şi socialişti, la liberali, junimişti şi radicali, pentru a campa – sexagenar jovial, dar nu doar ludic – în „takismul“ conservator-democrat. Un clasic provocator, de redescoperit şi recalibrat cu fiecare generaţie“, consemna Ion Vartic.