Poveşti de salvatori care au coborât în hăul din Albişoara Gemenelor pentru recuperarea alpinistei Silvia Murgescu. Gumiţă: „Există şi morţi suspecte“ VIDEO

0
0
Gumiţă, în timp ce coboară în prăpastia unde se afla trupul Silviei FOTO captură video
Gumiţă, în timp ce coboară în prăpastia unde se afla trupul Silviei FOTO captură video

Claudiu Vasilescu, Gumiţă pentru prieteni, este unul dintre cei trei salvamontişti care au intervenit miercuri pentru recuperarea cadavrului Silviei Murgescu, alpinista care şi-a pierdut viaţa în Albişoara Gemenelor din Vârful Caraiman.

La 54 de ani, Gumiţă este cu siguranţă printre cei mai experimentaţi salvatori din Prahova, cu peste 35 de ani de vechime în salvări montane.

El însuşi victimă de nenumărate ori ale accidentelor montane, inevitabile în meseria lui, Claudiu Vasilescu mărturiseşte că a devenit extrem de precaut, învăţând în timp că nicio măsură de siguranţă nu poate fi considerată inutilă.

Împreună cu Sergiu Frusinoiu şi Ştefan Petruţ a coborât în hău adânc unde zăcea de două săptămâni trupul Silviei. Cei trei au fost lansaţi cu troliul, din elicopter, o misiune extrem de dificilă la care nu poate participa oricine. Este nevoie de multă pregătire înainte pe de o parte, dar şi de mult, foarte mult sânge rece. În astfel de situaţii nu sunt decât două variante: reuşeşte misiunea sau mori. 

Secretul este să nu te gândeşti ce se poate întâmpla, să acţionezi mecanic, ca un robot, respectând ”la virgulă” toate etapele specifice unei lansări cu troliul.

Claudiu Vasilescu, salvamontist în cadrul echipei Salvamont Buşteni FOTO Arhivă personală

Cine este salvatorul montan care a recperat cadavrul silviei

”Nu trebuie să te gândeşti ce s-ar întâmpla dacă cablul ăla s-ar defecta sau ar păţi ceva. Dacă te gândeşti, când atingi solul începi şi tremuri. Pur şi simplu asta e. Te-ai agăţat, faci gesturile mecanic şi cu asta basta. Sunt situaţii când elicopterul poate să detoneze capsa cablului ca să salveze elicopterul şi echipajul şi să sacrifice salvatorul, nu ne gândim la asta, nu are rost. Dacă te gândeşti dinainte, nu te-ai mai sui în elicopter. Trebuie să fii foarte disciplinat”, spune Claudiu Vasilescu. 

Am aşa: de la genunchi în jos, ambele picioare de opt ori în ghips, am ligamentele rupte la stângul şi meniscul rupt la dreptul, singurele oase care mi-au rămas probabil întregi, ca să spun mai pe scurt, sunt oasele lungi ale corpului şi câteva coaste.

A învăţat lansarea cu troliul în Austria, unde, susţine salvatorul, există cea mai complexă flotă pentru intervenţii aeriene, dar s-a experiementat şi în Franţa, la Grenoble şi Lyon, dar şi în Elveţia. Au fost stagii de pregătire de vară şi de iarnă care au început încă din anii 90. Din fotoliu, din faţa televizorului, pare mai degrabă o relaxare când vezi imaginile spectaculoase ale munţilor acoperiţi de zăpadă. Dar de la faţa locului, de deaspura hăului, când ”te gâdilă vârful brazilor la tălpi”, cu vânt de nu poţi sta în picioare sau cu ceaţă de nu vezi la un metru, situaţia se schimbă radical. Viaţa pe munte, chiar şi pentru un om experiementat, care a bătut crestele Bucegilor de la 14 ani, vine la pachet cu un lung şir de accidente până faci pace cu stânca.

”Toate accidentele mele au fost în relaţia cu muntele. Am aşa: de la genunchi în jos, ambele picioare de opt ori în ghips, am ligamentele rupte la stângul şi meniscul rupt la dreptul, singurele oase care mi-au rămas probabil întregi, ca să spun mai pe scurt, sunt oasele lungi ale corpului şi câteva coaste. În rest, antebraţ, braţ, clavicule, tarsiene, metatarsiene, carpiene, metacarpiene, operat pe coloană. Am avut o frecvenţă la doi, trei ani când ceva mi-am rupt, cam asta a fost toată viaţa mea, pentru că am dus-o la extrem. Accidentele au fost inclusiv în timpul intervenţiilor, în timpul patrulărilor la schi am avut un accident de-am ajuns la Floreasca cu creasta iliacă spartă”, recunoaşte Gumiţă.

”Înainte se murea mai abitir ca acum, doar că nu se ştia”

Şi-a început activitatea de salvator montan în 1989, cu puţin înainte de revoluţie. Atunci era lăcătuş mecanic, dar frecventa grupurile de salvatori care interveneau în acei ani voluntar pentru recuperarea turiştilor care aveau nevoie de ajutor. A început în forţă, spune el, la o intervenţie între Babele şi Piatra Arsă cu patru morţi, iar de atunci a scos peste 300 de cadavre din peretele muntelui, dar a salvat alte câteva mii de persoane.

”Am fost scoşi din producţie, lucram lăcătuş mecanic, şi trimişi să recuperăm un grup de tineri rămaşi peste noapte pe munte. Când am ajuns acolo, i-am găsit pe toţi patru morţi. -am găsit după cizme, se zărea vârful din zăpadă. Înainte se murea chiar mai abitir decât acum, doar că nu se ştia. Aflai de un mort când îl găsea cineva întâmplător. Aflai de o persoană rănită, dacă o auzea cineva, dacă avea norocul să treacă cineva pe lângă ea şi ne anunţa pe noi, când ajungea jos, nu aşa, imediat”, spune Claudiu Vasilescu. 

”Am constatat că ceva e în neregulă, dar astea nu se prea pot proba”

Deşi are sute de intervenţii la care a participat, în minte i-au rămas, cum era şi firesc, recuperările cadavrelor prietenilor săi, dar şi o acţiune ceva mai specială. Un accident petrecut în anii '90 pe Valea Lupului în Bucegi nu-i dă pace nici acum după atât amar de vreme. Este convins că fata pe care a găsit-o fără suflare într-un vâlcel, cu capul zdrobit, nu a avut o moarte curată.

”Supravieţuitorul accidentului făcea tot posibilul să ne depărteze de ei să nu-i găsim. Am constatat că ceva e în neregulă, dar astea nu se prea pot proba. Cred că acel caz a rămas aşa închis pentru băiatul acela. Nu a fost acuzat de nimic. Fata aceea m-a impresioant atunci, modul în care am găsit-o în apă. Noaptea am visat-o. Acela a fost singurul moment când... Şi a mai fost greu când am avut prieteni morţi la picioare”, mărturiseşte salvatorul montan.

Comentariile răutăcioase venite de pe margine nu-l mai impresionează de mult pe Gumiţă. Nici măcar nu le citeşte. Dacă află despre ele întâmplător, nu se chinuie să dea explicaţii, să le răspundă acelora care nu înţeleg nimic din ceea ce înseamnă salvare pe munte. 

Are grijă ca echipa lui cu care participă la acţiuni să fie unită, echilibrată şi sincronizată pentru că cel mai important lucru este ca muntele să nu facă victime şi printre salvatori mai ales în timpul misiunii. 

Echipa este ca un corp. Dacă unul dintre picioare alunecă, se prăbuşeşte tot corpul, aşa se întâmplă şi la salvatorii montani.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Imagini impresionante de la acţiunea de recuperare a trupului Silviei din prăpastia în care şi-a pierdut viaţa VIDEO

Salvatorii montani au reuşit să scoată din prăpastie trupul alpinistei moarte pe un traseu din Caraiman VIDEO

Ploieşti


Ultimele știri
Cele mai citite