Dificultăţi de scriere ale unor verbe în limba română. De ce apare terminaţia „-i“ la verbe conjugate la persoana a II-a singular, timpul prezent

Dificultăţile de scriere ale unor verbe din limba română pot fi rezolvate doar dacă înţelegem cum se formează flexiunile în funcţie de modul, timpul, numărul şi persoana la care le folosim într-un text. Dacă în comunicarea orală nu apar dificultăţi de pronunţie, în scris greşelile sunt frecvente.

”A şti”, ”a veni”, ”a deveni”, ”a scrie”, ”a ţine”, ”a susţine”, ”a deţine”, ”a reţine” sunt o parte dintre verbele care pun probleme de scriere mai ales atunci când sunt folosite la persoana a II-a, modul indicativ, timpul prezent sau la modul conjunctiv, timpul prezent.

Conjugarea verbului la modul indicativ, timpul prezent presupune aplicarea unei formule. Astfel, timpul prezent, indicativ se formează de la radicalul verbului de conjugat la care adăugăm terminaţii care diferă de la o persoană la alta.

Este adevărat, limba română are mai multe excepţii decât reguli, însă un lucru este cert. La persoana a II-a, numărul singular, terminaţia verbului de conjugat, la modul indicativ, timp prezent este ”–i”.

Exemplu: Verbul A SCRIE se formează la modul indicativ, timpul prezent astfel: radicalul verbului (partea din cuvânt de la care eliminăm terminaţia de infinitiv)+ terminaţiile: -u, -i, -e, -em, -eţi, -u.

Eu scriu

Tu scrii

El scrie

Noi scriem

Voi scrieţi

Ei scriu

Verbul a VENI, cu variaţiile A REVENI, A DEVENI, A INTERVENI n-ar trebui să pună probleme, chiar dacă  radicalul acestui verb nu se obţine  prin înlăturarea terminaţiei de infinitiv ”i”, ci variază în funcţie de persoană.

Aşadar, singura variantă pentru a obţine forma corectă la persoana a doua singular, modul indicativ, timp prezent este respectarea regulei terminaţiei ” - i”: Tu vii, unde al doilea i este terminaţia specifică persoanei a II-a.

Tot un verb complicat este şi verbul A ŢINE, dar pe care îl putem conjuga corect respectând aceeaşi formulă. La persoana a doua, timp prezent, mod indicativ, aplicăm terminaţia specifică ”-i”.

Eu ţin

Tu ţii

El ţine

Noi ţinem

Voi ţineţi

Ei ţin

Acelaşi principiu se aplică şi verbelor A REŢINE, A SUSŢINE, A DEŢINE, la persoana a doua, numărul singular vom conjuga: ”tu reţii”, ”tu susţii”, ”tu deţii”, unde litera i subliniată este, aşa cum am explicat, terminaţia specifică persoanei a II-a, numărul singular, timp prezent, mod indicativ.

Acelaşi timp de probleme le întâmpinăm atunci când folosim verbele de mai sus la un alt mod predicativ: conjunctiv, timpul prezent, ”cel cu să”.

Modul conjunctiv se formează şi el după o formulă:

Conjuncţia SĂ+ Verbul de conjugat la TIMPUL PREZENT, MODUL INDICATIV. De aceea şi la acest mod, verbele din categoria ”dificile” se scriu cu doi ”i” la persoana a doua, numărul singular.

Conjugarea verbului A ŞTI la modul conjunctiv, timp prezent

Eu să ştiu

Tu să ştii

El să ştie

Noi să ştim

Voi să ştiţi

Ei să ştie

Conjugarea verbului a ŢINE la modul conjunctiv, timpul prezent

Eu să ţin

Tu să ţii

El să ţină

Noi să ţinem

Voi să ţineţi

Ei să ţină