Troiţa din Ioneşti, locul miracolelor. A fost ridicată după ce un bătrân a visat-o pe Maica Domnului trei nopţi la rând

Localnicii spun că-n ziua sfinţirii Troiţei de la Ioneşti norii s-au strâns pe cer în cruci şi că de-atunci s-au tot înfăptuit minuni sub marea sa putere. De ani buni, micul lăcaş de cult e ridicat la rang de fenomen şi funcţionează ca un magnet pentru mii de pelerini veniţi aici cu rugaciuni.

Povestea Troiţei de la Ioneşti te duce, invariabil, cu gândul la fenomenul Maglavit – localitatea din Dolj, în care, pe la 1935, un cioban pretindea că l-a văzut şi auzit pe Dumnezeu cu porunci de pocăinţă către cei de pe pământ. Isteria a cuprins, atunci, întreaga ţară, împărţită între cei care vedeau în baciul de la Maglavit, alesul Domnului, cei ce-l consideau nebun ori impostor şi cei care-au simţit pragmatic că fenomenul e uşor de speculat.

Povestea miracolelor de la Ioneşti începe în 1997, cu visul unui bătrân din comuna argeşeană Buzoieşti. Nea Ion Marin le-a povestit celor din sat, cu pioşenie şi-nfricoşare, cum Maica Domnului i-a apărut, în taină, trei nopţi la rând, cerându-i stăruit să-i facă loc de închinăciune şi popas lângă fântâna de la Ioneşti. S-a tot sfădit bătrânul cu sătenii şi preotul de-atunci, Cornel Popescu, şi-au pus cu toţii mâna de-au ridicat troiţa. 

Şapte feţe bisericeşti au venit la slujba de sfinţire a micului lăcaş. Localnicii vorbesc şi acum cu-nfrigurare că-n timpul procesiunii, de sus s-a pogorât un porumbel aproape nelumesc, iar pe cer s-au arătat, la rând, ca nişte nori, trei cruci – una la răsărit şi două la apus.
 

“Minune de la Dumnezeu şi Maica Domnului”, au glăsuit enoriaşii şi-au dus uluitoarea veste şi-n satele vecine. 

Istorioara minunilor de la Ioneşti, întregită de povestea unei icoanei ce li s-ar fi arătat, din apă, unor copii din Ioneşti, s-a răspândit mai abitir ca cea a apariţiilor de la Maglavit şi a adus în cătunaşul din comuna Buzoieşti, mii de pelerini convinşi de virtuţile miraculoase ale locului.  

Vindecările trupeşti şi sufleteşti
 

Se spune că la Troiţa Maicii Domului de la Ioneşti s-au împlinit nenumărate rugaciuni de sănătate, cununii şi zămisliri de prunci, că cei ce vin la sfânta aşezare, cu aplecare şi credinţă, pleacă-napoi mai  buni, mai întremaţi şi mai cu spor în toate, iar mărturiile ce stau în spatele acestor afirmaţii sunt nuanţate cu minuni de felul celor biblice. 

Cum interpretează fenomenul stareţul mănăstirii “Sf. Treime” de la Ioneşti
 

“Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: <<Mută-te de aici dincolo>>, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă”, aşa explică Ioachim George, stareţul mănăstirii Sf. Treime de la Ioneşti – lăcaş aflat în apropierea troiţei şi ridicat cu sprijinul Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului – entuziasmul celor care cred în miracolele atribuite Troiţei Maicii Domnului.

 Stareţul e rezervat în a face afirmaţii legate de micul lăcaş

“Ce cred eu e tainic! Nu vreau să fac public acest lucru!” spune stareţul Ioachim, contrariat de faptul că ani la rând după ridicarea troiţei, credincioşii au uitat să mai treacă pe la biserica de mir, devenită, ulterior, mânăstire. Parc-ar avea ceva să-i reproşeze şi lui nea Ion Marin, trecut, între timp, la cele sfinte, despre care spune că i-ar fi îndemnat pe oameni să nu mai umble pe la mânăstire, când însăşi Maica Domnului le-a arătat locul de-nchinăciune.

“Până în 2011, când am ajuns eu aici, veneau la troiţă, pe fiecare săptămână, două-trei autocare cu pelerini. Ocoleau însă această mânăstire – despre care ştiau că are trupul şi sângele  Mântuitorului pe sfânta masă – ceea ce n-a fost bine. O spun, deşi eu chiar n-am absolut nimic împotriva troiţei, mai ales că ţine, administrativ vorbind, tot de mânăstire! Nici nu aprob şi nici nu dezaprob ce se spune despre minunile de-acolo. Oamenii vorbesc de cruci apărute pe cer şi alte lucruri sfinte ce  li s-au arătat, dar eu nu eram pe vremea aceea aici, ca să pot confirma. (...) Acum, parcă vin mai puţini pelerini decât în primii mei ani  la Buzoieşti, dar au început să treacă şi pe la mânăstire, ceea ce e mai bine”, mai spune stareţul Ioachim, care mărturiseşte că i-a găsit pe enoriaşii de la Ioneşti mult prea aplecaţi către ctitoria lui nea Ion şi mai puţin spre cea a Arhiepiscopiei.

“Înainte de transformarea bisericii de mir de la Ioneşti, în mânăstire, oamenii locului spuneau răspicat că timp de 60 de ani, aici nu se va mai construi niciun lăcaş sfânt. Nu ştiu de unde venise vorba aceasta, dar mi-amintesc eu că trecuseră deja doi ani de la demararea lucrărilor la mânăstirea noastră, iar ei tot cu 60 de ani o ţineau. Le-am spus atunci: << Oameni buni, oare n-ar mai trebui să scădeţi un pic din anii aceia, pe măsură ce trece vremea, şi, cel puţin, să spuneţi 58!”, mai povesteşte stareţul Ioachim.

"Am făcut tot ce-am putut  ca să ţinem curat acest loc"

Dincolo de micile despute  locale purtate pe marginea interesului enoriaşilor faţă de Troiţa Maicii Domnului şi Mânăstirea Sfânta Treime, Ioneştiul rămâne un fenomen prin forţa sa magnetică miraculoasă cu care a adus aici mii de pelerini din toată ţara şi din afară. 

 “A fost şi este un fenomen, chiar dacă românii  poate nu mai vin,  acum, în acelaşi ritm ca înainte  de 2000.  Ajung aici, totuşi, din colţurile cele  mai îndepărtate ale ţării,  doar ca să se roage, fiindcă au credinţă. Am făcut tot ce-am putut să ţinem curat acest loc şi să-l ferim de invazia celor care vor să-l speculeze în interese comerciale”, spune Ion Toader, primarul comunei Buzoieşti.