Tradiții și legende de Sfântul Dumitru. „Vedeta” sărbătorii, Focul lui Sumedru
0Calendarul creștin-ortodox îl celebrează pe 26 octombrie pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir, de care sunt legate o serie de tradiții, legende și credințe populare.
Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni este mucenicul născut în cetatea Solun (Tesalonic), întemnițat și împuns cu sulițele pentru mărturisirea lui Hristos. E mare praznic în Biserica Ortodoxă, dar și prilej, în lumea satului românesc, de reîntoarcere la obiceiuri și tradiții, începute din seara premergătoare sărbătorii, cu Focul lui Sumedru.
„Se face Focul lui Sumedru, peste care sar copiii, ca să fie sănătoși tot anul, sau tinerii; cei care reușesc să sară se vor căsători în decursul anului. Femeile împart nuci, mere, struguri, prune uscate, uneori chiar vin. Când focul e aproape stins, fiecare participant ia câte un tăciune, care este aruncat mai apoi în livadă, pentru ca pomii să rodească și în anul ce vine, iar în unele regiuni Focul lui Sumedru e făcut chiar în livezi, după cum arăta etnologul Tudor Pamfile”, explică, pentru „Adevărul”, cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu.
În zeci de localități din județele Argeș, Dâmbovița, Brașov, Bacău și nu numai, în noaptea de 25 spre 26 octombrie s-au aprins astfel de focuri ritualice pentru alungarea spiritelor rele și pentru belșug în viitorul an agricol.
Sâmedru și Sângiorz (Sfântul Gheorghe) sunt considerați, în calendarul popular românesc, sfinții la care se raportează împărțirea anului în două.
Este și ziua în care ciobanii află cum va fi iarna. „Aceștia își așază cojocul în mijlocul oilor și așteaptă să vadă ce oaie se va așeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră. (...) Dacă dimineața se va trezi întâi o oaie albă și va pleca înspre sud, iarna va fi grea; dacă se va trezi o oaie neagră și va pleca spre nord, iarna va fi ușoară. (...) Dacă de Sfântul Dumitru este vreme aspră, iarna va fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă și frumoasă”, se arată în „Calendarul datinilor, tradiții și obiceiuri populare româneşti“ publicat de Agenția Națională a Zonei Montane.
Povestitorul și folcloristul Petre Ispirescu arăta că la Sfântul Dumitru intră căldura în pământ și Gerilă începe a-și arăta colții.
Sfântul Dumitru, personaj de legendă
Folcloristul Tudor Pamfile a consemnat una dintre legendele țesute în jurul Sfântului Dumitru despre care se spune că a fost la început cioban, într-un miez de codru necălcat de picior de om. „Într-o noapte, visează Sf. Dumitru că pe lume, în afară de dânsul, mai sunt și alți oameni. Deci, dornic să știe cum stă treaba, pleacă în lume (...), iar după mult mers ajunge într-un sat, într-o zi de duminică. În sat, vede el o mulțime de oameni intrând într-o casă, de unde nu mai ieșeau (...), biserica”, arată legenda.
Aici, într-o strană, îl vede pe Diavol stând și însemnând pe toți cei ce râdeau și vorbeau în biserică, înciudat că nu-i găsește și ciobanului pricina, ca să-l însemneze și pe dânsul. „Diavolul luă o piele de bivol și începu să tragă cu dinții de dânsa. Și trase, și trase, până când a făcut o mare necuviință. Nimeni nu vede și deci nimeni n-a auzit nimic, dar ciobanul vedea, și-a auzit, și-a râs. Atunci Dracul l-a însemnat la condică și pe dânsul”, arată legenda.
Ziua Soroacelor
La Sfântul Dumitru este și este ziua soroacelor, în care ciobanii și nu doar ei fac tocmeli pentru diverse slujbe și închirieri, încheiate la Sângiorz. Un argument în favoarea originii pastorale a obiceiului este chiar durata de șase luni a înțelegerilor, care se suprapune cu principalul sezon al crescătorilor de animale, văratul, cât și de cunoscuta zicală: „La Sângiorz se încaieră câinii, la Sâmedru se bat stăpânii”; adică primăvara, când se formează turmele, se încaieră câinii, pentru că încă nu se cunosc; toamna, când se împart oile, se bat stăpânii, pentru că nu se respectă contractele încheiate la Sângiorz, după cum explica, acum o jumătate de veac, un alt renumit folclorist român, Ion Ghinoiu.
Sfântul Dumitru este considerat apărător de rele și durere. „Cel ce va păzi cu sfințenie această sărbătoare îi vor fi ferite vitele de stricăciunea lupilor sau oamenii vor fi feriți de boli sau lovituri”, este una dintre credințele consemnate de Tudor Pamfile. În unele zone, de exemplu, de Sf. Dumitru, nu se piaptănă, „că-i primejdios de lupi”, așa cum consemna academicianul și etnograful Arthur Gorovei, iar folcloristul Ion Pop-Reteganul arăta că în această zi oamenii tund coama cailor până la trei ani, ca să aibă păr frumos. Sunt doar câteva dintre multele credințe legate de această zi.
„Usturoiul, dacă nu-l sameni până la Sf. Dumitru, să nu-l mai sameni, că poți să ai vreo pagubă, cum consemna Niculiță-Voronca. Ion Creangă arăta că Usturoiul nu se pune după Sâmedru, ca nu cumva copiii să moară”, explică Sorin Mazilescu.
Se mai spune că, la Sâmedru, morții se fac muroni, vârcolaci, strigoi și ies pe pământ pentru a-i nepăciui pe cei vii, credință consemnată de folcloristul Simeon Mangiuca.
Se încarcă comentariile...
