Piteşti: Lucian Ciucu, de 40 de ani adună cărţi de benzi desenate

Este realizator de emisiuni TV, dar marea sa pasiune este desenul. A început să colecţioneze benzi desenate pentru a-şi perfecţiona stilul de desen.

La doar câţiva anişori, Lucian stătea în mica prăvălie de siropuri şi dulciuri a bunicului său, situată în centrul Piteştiului, şi desena sau le făcea portrete trecătorilor şi clienţilor.

„Pasiunea mea pentru cărţile de benzi desenate a corespuns cu vocaţia de a desena. Eu desenam de la vârsta de 3- 4 ani. Mă ştia tot Piteştiul, pentru că prăvălia bunicului era la o intersecţie, în zona centrală. Oamenii care treceau îmi dădeau câte 25 de bani sau chiar 10 lei. Desenam ceva sau le făceam portrete. Eu nu îmi mai amintesc aşa bine, dar mă întâlnesc şi astăzi cu oameni care îmi spun «Tu erai puştiul care ne desena!»“, mărturiseşte Lucian Ciucu.

A crescut cu revista „Vaillant“

„Generaţia mea a avut această şansă, de a descoperi minunata lume a benzilor deseante. Eram generaţia «Vaillant», o revistă a Partidului Comunist Francez, care se tipărea şi în România, iar câteva exemplare, contra partidului, rămâneau la noi în ţară. Băieţii de ştabi puteau să se aboneze, în vremea aceea. Însă mai scăpau câteva exemplare pe la chioşcuri şi se dădeau pe sub mână. Ele costau 4 lei“, îşi aminteşte colecţionarul. Aşa a început să adune benzi desenate.

Şi i-a fost destul de uşor să le strângă, pentru că bunicul lui îl cunoştea pe nea’ Mitică, celebru chioşcar în gara din Piteşti, de la care putea cumpăra asemenea reviste.

„Gara era un punct mai important unde se primeau reviste multe şi se primea inclusiv câte un exemplar din «Valliant». Eu mi-am arătat interesul în vremea aceea, bunicul a auzit şi m-a pus în legătură cu nea’ Mitică. Şi aşa mă duceam săptămânal, cu mare emoţie. Era evenimentul săptămânii! Îi dădeam 5 lei, un leu fiind bacşişul“, povesteşte colecţionarul.

De la desen, la caricatură
Lucian, care lucrează ca realizator de emisiuni culturale la TVR, este mândru de colecţia sa, dar nu se consideră un simplu colecţionar. „Interesul meu pentru banda desenată nu a fost conjunctural, aşa cum unii colecţionează tot felul de chestii. La mine a fost o formă de interes profesional, deoarece în timpul liber sunt grafician şi caricaturist“.

În tinereţe, mergea pe plajă cu blocul de desen şi se strângea lumea în jurul lui. Le făcea caricaturi pe loc. Mai târziu, a făcut caricaturi chiar şi la meciurile de fotbal. A colaborat, printre altele, cu revista „Teatrul“ şi cu Teatrul de Comedie, făcând caricaturi inspiraten din piesele jucate acolo.
În prezent, Lucian lucrează la o antologie de caricatură, care se va intitula „40 de ani în faţa televizorului“.

„Vreau să scot un volum de aproximativ 200 de pagini, care să includă  caricaturile făcute de mine, cu actori, cântăreţi, sportivi şi alte personalităţi care s-au perindat pe la televizor în ultimii 40 de ani“, a dezvăluit colecţionarul.

Profil Lucian Ciucu

Născut: 12 aprilie 1954, Piteşti
Studii: Şcoala de Arte din Piteşti; Facultatea de Comerţ Exterior
Profesie: realizator TV
Familie: are o fiică, Alexandra, în vârstă de 22 de ani
Experienţă: de 20 de ani lucrează în Televiziunea Română
   
Ce-i place
Pe lângă meseria mea, aceea de realizator TV, mie îmi plac teologia, filozofia şi desenul. De călătorit, am călătorit mult în viaţa mea, dar călătoria în sine nu a fost un scop. Mi-a plăcut foarte mult Italia, pentru că este o ţară unde găseşti artă pe la toate colţurile. În cel mai amărât sat este o biserică, cu o pictură sau o arhitectură impresionantă. În schimb, nu îmi place Italia ca ţară şi nici italienii.

Ce nu-i place
Foarte multe lucruri nu-mi plac. Nu-mi place condiţia umană actuală şi felul în care a ajuns societatea românească din ziua de astăzi. Unidimensională, manevrată, lipsită de idealuri, chiar de cel mai mic ideal şi de cel mai mic orizont.

Întrebări şi răspunsuri:

Ce avantaje v-au adus benzile desenate când aţi început să le colecţionaţi?
După ele am învăţat limba franceză şi toate mi-au fortificat cunoştinţele. Sunt o sursă de informaţie şi de cultură.

Cât de des veniţi la Piteşti?
Deşi sunt bucureştean prin adopţie, sufletul meu a rămas la Piteşti. Mama mea locuieşte aici, la fel şi toate rudele mele. Vara mă duc săptămânal la Piteşti, stau în vacanţe, mă relaxez. Copilăria şi adolescenţa le-am petrecut aici.