Cea mai mare tragedie rutieră din România, ţinută la secret de comunişti

0
Publicat:
Ultima actualizare:
31 de oameni au murit aproape de Piteşti după ce un camion s-a răsturnat şi a luat foc în septembrie 1974
31 de oameni au murit aproape de Piteşti după ce un camion s-a răsturnat şi a luat foc în septembrie 1974

Tragedia rutieră de pe A2 din 5 noiembrie a.c., soldată cu 4 morţi şi 50 de răniţi, nu este cea mai mare din istoria României. Accidentul cu cei mai mulţi morţi pe un drum din ţara noastră s-a produs în septembrie 1974 în satul Podu Broşteni, aflat la 15 km de Piteşti. Un camion plin cu muncitori s-a răsturnat într-o curbă din cauza vitezei şi a luat foc: 31 de oameni au murit şi alţi 20 au fost răniţi.

Într-o zi de septembrie a anului 1974, un camion se îndrepta spre unul dintre şantierele ce aveau să transforme în câţiva ani Costeştiul, aflat la 20 kilometri de Piteşti, dintr-un sat de câmpie într-un oraş veritabil. Deşi regulamentul rutier interzicea transportul muncitorilor în bena camionului, acesta a venit de la Piteşti înţesat de muncitori.

Erau oameni veniţi din toate zonele ţării, aşa cum se întâmpla pe şantierele socialiste. Martorii oculari spuneau că, în remorcă, se aflau peste 50 de muncitori şi că remorca acelui camion era umplută până la refuz. Într-o curbă din zona Podu Broşteni, camionul, care se deplasa cu viteză, a derapat şi s-a răsturnat, de câteva ori, într-o râpă.

„Şi acum îmi răsună în cap urletele oamenilor care luaseră foc”

 Irina Alexandrescu avea 11 ani atunci şi se afla la nici o sută de metri de locul unde s-a răsturnat camionul. Iar amintirile acelor clipe teribile nu au părăsit-o niciodată. „Mă jucam pe marginea drumului cu mai mulţi copii din sat când deodată am văzut un camion plin de oameni ce venea pe drum cu viteză destul de mare. Ne-am speriat un pic şi ne-am dat mai în spate, aproape de gardul unei vecine, aşteptând să treacă mai repede camionul. Numai că n-a mai trecut... N-a luat o curbă bine şi camionul s-a răsturnat, prinzând sub el toţi oamenii aceia... S-au auzit ţipete... Nu ştiam ce să facem... Speram că n-a murit nimeni... La un moment dat însă, camionul răsturnat a luat foc... Ţipetele au devenit urlete... Şi acum îmi răsună în cap urletele oamenilor care luaseră foc...”

Ce s-a întâmplat practic? Motorina s-a aprins, iar mulţi dintre aceia care scăpaseră de moarte după ce camionul căzuse, practic, pe ei, aveau să ardă de vii. Atunci când au sosit pompierii şi ambulanţele după vreo douăzeci de minute, peisajul era unul apocaliptic: trupuri dezmembrate de bena camionului, care căzuse ca o ghilotină peste muncitori, trupuri carbonizate şi mulţi muncitori care agonizau.

Pentru a nu da de bănuit privitor la tragedie, răniţii au fost internaţi la nu mai puţin de 5 spitale, din trei judeţe: Argeş, Olt şi Teleorman. Bilanţul tragediei rutiere de la Podu Broşteni s-a tradus în 31 de morţi, dintre care 26 pe loc şi cinci la spital şi aproximativ 20 de răniţi. Şi asta pentru că informaţiile vremii consemnează ca sigur doar numărul de morţi.

La scurt timp după sosirea forţelor de intervenţie, zeci de miliţieni au înconjurat zona, nelăsând niciun ,,civil” curios să se uite. Mai mult decât atât, cei câţiva martori oculari au fost ,,sfătuiţi” de către tovarăşii de la Securitate să nu povestească nimănui despre această tragedie, nici măcar apropiaţilor. Nu trebuia să se ştie că socialismului nu îi păsa deloc de regulile de protecţie a muncii şi ale transportului rutier.

În aceeaşi zi, vestea tragediei avea să ajungă la Nicolae şi Elena Ceauşescu, transmisă personal de către Gheorghe Năstase, primul secretar de judeţ. În ciuda faptului că, din motive lesne de înţeles, acest caz nu a fost mediatizat, tovarăşii au luat măsuri destul de dure, aplicându-se sancţiuni disciplinare conducerii Miliţiei Rutiere Argeş, în timp ce şefii de pe şantier au executat şi câţiva ani de închisoare.

Chiar dacă presa nu a relatat despre acest urât accident, lumea a aflat destul de repede de tragedie. Ca o întâmplare tragi-comică, singurul săptămânal local de la acea vreme, Secera şi Ciocanul, ce apărea în fiecare vineri la Piteşti, nu a avut voie să relateze această tragedie, în schimb, pe două pagini, a putut publica anunţurile de condoleanţe. De aici, argeşenii şi-au dat repede seama ce s-a întâmplat.

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite