FOTO Cranii de animale, „resuscitate” în opere de artă. Artista, o juristă inspirată de arta balineză
0
Alisa Staneci a absolvit o facultate de drept, însă de curând şi-a descoperit talentul într-un domeniu foarte puţin exploatat în România: sculptura, pictarea şi gravarea craniilor de animale
„Eu văd acest artwork ca o cale prin care dau viaţă unui craniu stins, transformându-l în ceea ce vreau să vadă ochiul uman în plan vizual, exact cum a spus Pablo Picasso: «Arta nu este ceea ce vezi, este ceea ce îi faci pe ceilalţi să vad㻓.
Aşa începe dialogul cu Alisa Staneci, o artistă din Piatra Şoimului, judeţul Neamţ, explicând oarecum pasiunea pentru un domeniu artistic care-i la începuturi prin România, cei ce se ocupă cu aşa ceva putând fi număraţi pe degete.
Concret, ea a combinat o străveche formă de exprimare artistică, sculptura în os, cu taxidermia - arta împăierii, specializându-se în „lucrul“ pe cranii de animale din fondul cinegetic sau domestic.
Ce rezultă e spectaculos, fără a exagera, fiind vorba de lucrări de artă. Este la început de drum în domeniu, iar pentru a se specializa a studiat diverse culturi ale lumii, detaliile unor astfel de sculpturi, nu neapărat în os, „oprindu-se“ la cea din insula Bali, din arhipelagul indonezian.
„M-am oprit asupra culturii balineze, care se deosebeşte de arta celorlalte insule din Indonezia datorită influenţelor culturii hinduse, în special sculptura craniilor, adusă de indieni. Cultura hindusă mă poartă într-o lume nouă, de origine veche, şamanică pe alocuri, unde pot valorifica liber trofeele şi craniile. Îmi vine foarte uşor fiind o iubitoare de desen, deci mâna merge singură“, spune Alisa.
Absolventă de drept, dar pasionată de artă
Cum spuneam, face primii paşi în această artă, după documentarea riguroasă şi odată „creienat ce vrea“, sculptatul şi gravatul în cranii de animale începând efectiv de prin martie anul acesta.
„Eu consider că promovez această artă, care există deja, eu doar o practic. Partea mea preferată este libertatea de exprimare şi desenul fiecărei piese, care e unic, în funcţie de starea de spirit pe care o am şi care naşte conceptul vizual final, concept ce evoluează în mod natural pe măsură ce înaintez în lucru“, detaliază nemţeanca despre pasiunea ei.
Lucrare semnată Alisa Staneci FOTO Dan Sofronia
Alisa Staneci avea „chemare“ spre activităţile ce presupun talent nativ, apoi percepţie, imaginaţie, intuiţie şi estetică, adică spre artă, care-I considerată ca fiind cea mai profundă expresie a creativităţii umane.
Aşa că a urmat cursurile Liceului de Artă „Victor Brauner“ din Piatra Neamţ, dar studiile universitare avea să le facă la Bucureşti, într-un alt domeniu, absolvind cursurile cu media 9.10, iar lucrarea de licenţă cu 10, cu o disertaţie pe tema Instituţii de Drept Penal.
Nu s-a „îndreptat“ spre avocatură sau magistratură, reîntorcându-se la pictură, după care a descoperit arta balineză: „Am absolvit Liceul de Artă «Victor Brauner» din Piatra Neamţ“, apoi universitatea, în Bucureşti, dar, m-am intors la prima dragoste, în principal pictând tablouri in ulei“.
Materia primă, din fondul cinegetic şi domestic
Despre ce a determinat-o să se dedice sculpturii şi gravurii (este este vorba şi despre această tehnică în ceea ce face), în cranii de animale, artista susţine că totul a plecat de la o observaţie a unei stări de lucruri pe care a considerat-o nefirească şi credea că se putea face mult mai mult în privinţa trofeelor vânătoreşti sau a unor banale tigve.
„M-am îndreptat spre acest domeniu, deoarece mi s-a părut ca nu sunt destul de valorificate trofeele, de multe ori chiar aruncate pe un par, pe o panoplie banală. Atunci am realizat că se poate ceva mult mai artistic, mai revoluţionar, însă descoperind totodată o cultură veche şi spectaculară“, mai aflăm de la jurista întoarsă la „prima dragoste“.
Materia primă o procură din fondul cinegetic (surse naturale - mortalitate), dar şi din fondul domestic (animale crescute în gospodăriile rurale, Alisa Staneci spunând că mai întreabă şi la stâni deoarece „iubeşte craniile de berbec din rasa Ţurcană românească“.
Prima dată, artista şi-a exersat talentul pe un banal cap de ţap FOTO Dan Sofronia
Cât despre căpăţânile de sălbăticiuni ele nu sunt o raritate prin zona localiatăţii natale, ţinutul Pietrei Şoimului fiind înconjurat de mari întinderi împădurite, la fel cum e prin mai tot judeţul Neamţ. Alisa nu
are o preferinţă anume pentru un anumit craniu pe care-şi exersează talentul, toate fiindu-i „dragi“:
„Pentru mine toate sunt la fel de originale, sunt unice. Sunt fie trofee din fondul cinegetic, cât şi domestic, oricum de pe meleagurile noastre“. Totuşi, spune că spectaculos este un craniu de cal, nu a lucrat niciodată pe urs, iar prima „experienţă“ a fost un banal cap de ţap domestic, dar ceea ce îl făcea unic era faptul că avea trei coarne.
Aveam să mai aflăm că artista nu sculptează decât la comandă, cu materialul clientului, normal, cu propria idee asupra modelului şi desenului, cele două detalii (model şi desen) fiind „dictate“ de starea ei de spirit de la acel moment.
Munca la un craniu, între două săptămâni şi o lună
Lucrul efectiv la un craniu este dat de dimensiunea lui, de ceea ce doreşte să realizeze, durează între 15 zile şi aproximativ o lună, în funcţie şi de complexitatea modelului. Cât despre preţuri, aceste variază ţinând cont de mărimea exponatului, starea şi vechimea exemplarului, Alisa Stăneci avansând sume cuprinse de la un minim de circa 100 de euro şi până la câteva sute.
Începuturile în acest domeniu n-au fost deloc uşoare, pentru că nu prea avea cu cine să schimbe opinii în ţară, astfel că a intrat în legătură cu grupuri de pasionaţi din Statele Unite ale Americii, peste
Ocean această tehnică fiind exersată de mulţi ani cu rezultate excepţionale.
Cap de mistreţ, gravat de Alisa Staneci FOTO Dan Sofronia
La fel a fost şi cu cele necesare pregătirii craniilor, cu ceea ce presupunea albirea lor, pentru că timpul scurs de moartea animalului, uneori ani şi ani, îşi punea amprenta asupre lui, negăsind în România cele necesare.
Artista a afirmat că soluţiile profesionale necesare le comandă pe Google, sau i le trimite o cunoştinţă din Anglia, de acolo fiind mai facilă achiziţia pe Amazon. A mai trebuit şi o investiţie în diverse unelte, printre care micromotoare şi freze dentistice specifice lucrului în os.
Alisa şi-a improvizat acasă un atelier, tot acolo realizând alte minunăţii cuiere în stil Hunt-Decor (din puşti, lemn şi coarne de ciută, căprioară, ţap, etc), panoplii şi alte obiecte panoplii, în colaborare cu un meşter lemnar.
Până acum, datorită perioadei relativ scurte de când s-a „aplecat“ asupra sculpturii craniilor, nu i-a fost în plan să verniseze vreo expoziţie, deşi, cel mai probabil, ar fi extrem de interesantă. Totuşi, are de gând să o facă, posibil cu prilejul Nopţii muzeelor din acest an, dar nu se ştie încă data, cauza fiind criza sanitară generată de noul coronavirus.
Ce îi va rezerva viitorul urmează a se vedea, Alisa Staneci concluzionând: „Deocamdată mă bucur de ceea ce realizez, de satisfacţia şi surprinderea clientului la vederea piesei finale. Această artă a cioplirii în os este pentru mulţi ceva inovativ, ca o revoluţie a clasicei taxidermii, un supliment la taxidermie“.
Vă recomandăm să mai citiţi:
România, la o televiziune franceză. „O călătorie între tradiţie şi modernitate: ameţitor, delicios, delirant şi rafinat“
Plutăritul pe Bistriţa, îngropat de marele baraj. Unde era Cimitirul plutaşilor - „Cer sus, clopote de ape izbindu-se cu furie de colţii de stâncă, jos“ FOTO
Se încarcă comentariile...
