Experienţele cumplite ale unui alpinist român în Himalaya: i-au îngheţat ochii şi a văzut oameni murind pe munte FOTO
0
Adrian Laza, deşi are 58 de ani, continuă să facă alpinism de performanţă în Himalaya, dar în masivul asiatic a avut parte şi de experienţe de un dramatism aparte.
Inginerul silvic Adrian Laza, un alpinist în vârstă de 58 de ani, din Dragomireşti - Neamţ, stabilit acum în Canada, reuşea, pe 1 iulie 2022, o altă performanţă, urcând pe Nanga Parbat, sau „Ucigaşului de oameni“, după cum i se mai spune vârfului himalayan situat în Pakistan, care are 8.125 de metri, fiind al nouălea din lume ca altitudine.
Astfel, îşi trecea în cont al optulea vârf de peste 8.000 de metri din masiv, patru fiind cuceriţi anul trecut. În expediţiile sale a avut parte de satisfacţii egale sau poate mai mari decât eforturile depuse în ascensiuni. A trăit şi clipe dramatice, îngheţându-i ochii şi degetele, plus că a văzut cum se moare în Hymalaya, sau a trecut pe lângă cadavrele altora, răpuşi de epuizare şi de condiţiile meteo extreme.
A urcat pe munţi din ţară dar şi din regiunea British Columbia, acolo unde locuieşte. Ideea de a urca pe creste
foarte înalte i-a încolţit în minte de ceva vreme, dar a pus-o în practică pe la 50 de ani, o vârstă la care alţii se gândesc la pensionare. Şi s-a pus pe „muncă“. Când nu-i pe înălţimile masivului din Asia, nu este zi în care să nu se antreneze.
„Dintr-o săptămână, 3 zile sunt de sală, la aerobic şi forţă. În celelalte patru urcă orice munte are în zonă, uneori cu zeci de litri de apă în spate pe care îi cară până în vârf, indiferent de vreme. Programul: trezit la ora 04.30, la 06.00, fie lumină, întuneric, ploaie, zăpadă, vânt sau soare, deja se află pe traseu. A citit sute de cărţi şi consultat zeci de specialişti în ascensiuni la altitudini mari“.
Adrian Laza, alături de soţia care îi este un sprijin de nădejde FOTO Facebook Ina Laza
Aceasta este declaraţia dată pentru „Adevărul“ de Ina Laza, soţia alpinistului care zilele trecute era încă în Pakistan, după reuşita numită Nanga Parbat. Ne-a mai spus că „Visul lui este să urce munţii, dar să se şi întoarcă acasă sănătos“. În ultimele expediţii, românul a fost însoţit de un bun prieten, Tenji Sherpa, cel cu care a mai urcat pe înălţimile altor vârfuri.
File de jurnal pe Everest. „Îmi dau seama că nu se odihneşte, ci efectiv moare“
Adrian Laza nu apelează niciodată la sponsori, costurile expediţiilor fiind suportate de el, sau mai este ajutat de prieteni foarte buni. Cea mai dramatica experienţă trăită a fost cea din prima încercare a cuceririi Everestului, în 2017, când i-au îngheţat ochii şi a suferit degerături, trebuind să se întoarcă de la 8.700 de metri fără să vadă, doar pipăind, fiind ajutat de cel care-l însoţea, Peme Sherpa.
În ascensiunea pe cel mai înalt vârf de pe Terra, Chomolungma, a „experimentat“ şi alte trăiri pe care le „pregăteşte“ muntele celor ce-l păşesc. Unele deloc plăcute, sinistre chiar. A trecut pe lângă cadavrele unor alpinişti şi a suferit un şoc, privind cum se stingea americanul Roland Yearwood. Soţia a destăinuit că a fost nevoie de trei luni până când şi-a revenit complet, crezând că nu va mai merge în Himalaya.
În „drum“spre vârfurile humalayene FOTO Facebook Ina Laza
„La lumina lanternei zăresc şi primul alpinist fără viaţă pe partea stângă a traseului. E agăţat de coardă de picioare. Picioarele îi sunt în cărare şi aproape calci pe el dacă nu eşti atent (...) Stă acolo de anul trecut. Am sperat că mă pregătisem pentru asemenea „întâlniri“ pentru că, la fel ca oricare alpinist ce se pregăteşte pentru Everest, am citit despre şi am văzut poze cu alpinişti decedaţi anii trecuţi şi rămaşi în sau aproape de traseu“.
Aceasta este una din însemnările din ceea ce numeşte „File de jurnal pe Everest“, unul în care Adrian Laza a notat ce i-a fost dat să trăiască. Despre alpinistul mort zice că nimic nu te poate pregăti pentru a-i vedea cu ochii tăi în frigul şi intunericul acela, doar la lumina lanternei şi că e imposibil să nu te simţi stingher şi trist: „Mă trece un fior...“. Cât despre moartea alpinistului american, cel mai elocvent este să cităm din ceea ce a scris Adrian Laza:
Tabără din Himalaya FOTO Facebook Ina Laza
Văd un alpinist întins pe jos. Ne apropiem de el şi îmi dau seama că, de fapt, nu se odihneşte ci... efectiv moare. Gluga şi căciula nu le mai are pe cap, mâinile sunt fără mănuşii. Pe faţă are băşici mari albe, mânile îi tremură usor. La fel ca şi faţa, mâinile îi sunt acoperite cu băşici şi gheata. Nu are masca de oxigen şi nu-i văd nici rucsacul. Murmură ceva dar nu se înţelege ce. Nu e nimeni lângă el, nici un sherpaş. Mi-am amintit ce am citit prin cărţile de alpinism.
„Lacrimile îmi îngheaţă pe obraji şi mă simt mai neputincios ca niciodată în viaţa mea“
În faza terminală, cu câteva minute înainte de a muri în aceste condiţii, simţi că te sufoci de căldură şi îţi scoţi echipamentul de pe tine - glugă, căciulă, mănuşile, masca de faţă. Asta, fără îndoială, îţi
grăbeşte sfârşitul. Dar, odată ajuns în faza asta, eşti deja trecut de „point of no return“ şi nimeni nu mai poate face nimic pentru tine. Priveliştea e îngrozitoare. Aş vrea să fac ceva, aş vrea să ajut
cumva. Îl trag pe Peme de rucsac. Îmi face semn să continuăm. E prea tarziu. Murmur o rugă în gând. Lacrimile îmi îngheaţă pe obraji şi mă simt mai neputincios ca niciodată în viaţa mea“.
Pe trasee din masivul asiatic FOTO Facebook Ina Laza
Tot în timpul expediţiei pe Everest, Adrian Laza a mai văzut un alpinist mort şi unul care era într-o situaţie critică. Stătea în genunchi la câţiva metri de traseu. A povestit că Peme l-a tras de glugă, după
care i-a făcut semn să plece mai departe, făcându-i iar semn cu palma la gât. Semn că nici acel alpinist nu mai avea mult de trăit. Românul nu a aflat dacă muribundul a supravieţuit acelei nopţi sau
nu.
În ceea ce priveşte palmaresul alpinistului român, el arată astfel: Monte Rosa - 4.634 metri şi Mont Blanc - 4.809 metri au fost urcate în iulie 2014, urmând Mera Peak - 6.476 metri - octombrie 2014, din nou Mont Blanc, în septembrie 2016, pentru ca pe Cho Oyu - 8. 201 metri să pună piciorul pe 30 septembrie 2016, fiind primul optmiar din carieră.
Pe 20 mai 2017, ajungea la cota 8.700 de metri, în prima şi dramatica experienţă de pe Everest, urmând Elbrus - 5.642 metri (octombrie 2017), Aconcagua - 6.962 metri (29 ianuarie 2018), Makalu - 8.481 metri (14 mai 2018). Pe 16 mai 2019 a urmat ascensiunea reuşită pe Everest, apoi Annapurna1 - 8091 metri (16 aprilie 2021) şi Lhotse - 8. 516 metri (23 mai 2021). Pe 27 septembrie 2021 a arborat
steagurile României şi Cnadei pe Manaslu - 8.163 metri.
Adrian Laza şi prietenul său, Tenji Sherpa FOTO Facebook Ina Laza
Dhaulagiri - 8.167 metri a fost cucerit pe 15 octombrie acelaşi an, iar ultimul optmiar urcat a fost Nanga Parbat - 8.126 metri, pe 1 iulie 2022. În 2015 a fost cutremurul din Nepal, iar Adrian s-a implicat în trimiterea de ajutoare şi construirea unei şcoli alături de Clubul Rotary Piatra Neamţ 2005. A contribuit şi la constituirea unei fundaţii, Ajutor pentru Nepal.
Vă mai recomandăm să citiţi:
Extreme termice în România. Locuri în care astăzi, 11 iulie, s-au resimţit temperaturi negative
Autorităţile din Neamţ fac verificări în familii. Un şir prea lung de copii care şi-au pierdut viaţa în accidente stupide
Se încarcă comentariile...
