Arnăuţii, capra mută, cerbul şi cârcelul. Datini şi obiceiuri de Anul Nou mai puţin ştiute

Arnăuţii de la Bălţăteşti, prezenţă continuă la festivalurile de sfârşit de an FOTO Dan Sofronia

Unul dintre cele mai longevive festivaluri de datini şi obiceiuri de iarnă este organizat la Piatra Neamţ, dar parada din acest an a fost anulată din cauza pandemiei de coronavirus

„Specialiştii susţin că în judeţul Neamţ se păstrează cele mai vechi forme ale ritualurilor creştine şi pre-creştine. Regiunea este considerată una dintre puţinele din România unde tradiţia vechilor obiceiuri de iarnă s-a păstrat nealterată. Aceste ritualuri şi cântece reprezintă un element de stabilitate şi continuitate“. 

Aceste rânduri sunt consemnate într-un studiu întitulat „Sărbătorile de iarnă ale românilor de altădată - povestea obiceiurilor şi datinilor moştenite din moşi strămoşi - Obiceiuri practicate de Anul Nou“, publicat recent de Centrul pentru Cultură şi Artă „Carmen Saeculare“ Neamţ şi în care sunt descrise scenete populare practicate în ultima zi a anului pe meleagurile străjuite de masivul Ceahlău. 

În acest an, din cauza contextului epidemiologic, Centrul „Saeculare“ nu a putut organiza a 51-a ediţie a celui mai longeviv festival judeţean de datini şi obiceiuri din România. Manifestarea a debutat în 1969, se intitula „Alaiul de datini şi obiceiuri“, s-a desfăşurat în fiecare an, de-a lungul timpului şi-a mai schimbat numele, ultimele zece ediţii purtând titulatura „Festivalul de datini şi obiceiuri de iarnă Steaua sus răsare“. 

La manifestare erau invitate trupe din Neamţ, judeţele vecine şi din Republica Moldova, participanţii îşi etalau costumele şi jocul tradiţional specific zonei de provenienţă într-o paradă pe străzile din centrul municipiului Piatra Neamţ, după care avea loc un spectacol de gală pe scena amenajată la Turnul lui Ştefan cel Mare, pe platoul Curţii Domneşti. 

Un film cu Arnăuţii de la Bălţăteşti poate fi văzut aici: https://www.youtube.com/watch?vâlONdZvfYuVE

Una dintre cele mai apreciate datini de Anul Nou este Jocul Arnăuţilor, unul specific satelor Valea Seacă şi Valea Arini, din comuna Bălţăteşti. Costumaţia Arnăuţilor este viu colorată, compusă din bluze din lână de culoare roşie, ornate cu mărgele de diferite culori, dispuse sub formă de inimă, atât pe piept, cât şi pe spate. 

Fusta este confecţionată din pânză albă, ornată cu motiv naţional de culoare neagră, iar ca brâu se

poartă panglici de mătase viu colorate. Iţarii sunt din pânză albă, obielele din lână, tot albă. Pe cap se poartă o căciulă de culoare brumărie din piele de miel, fiind ornată cu mărgele, sub forma unui

brâu. 

Tradiţii de pe Valea Muntelui 

Formaţia se compune din trei gradaţi, un harap şi şase arnăuţi, fiind acompaniată de un toboşar, un acordeonist şi un saxofonist. Programul scenetei are două momente de teatru focloric: Înţelegerea dintre Arnăuţi şi Împărat, sau Încheierea Păcii (în unele zone) şi Jocul Arnăuţilor. 

Se evocă o posibilă luptă, posibila moarte a unor combatanţi, dar totul se încheie în mod fericit printr-un armistiţiu, care este marcat prin cântec şi jocuri cu strigături: leşeasca, arnăuţeasca sau trilişeasca. Istoric vorbind, arnăuţii au intrat în memoria poporului român ca soldaţi, mercenari sau oameni de pază angajaţi de domni sau de boieri. S-au remarcat ca fiind foarte loiali celui pe care îl slujeau, astfel încât cuvântul arnăut a ajuns să fie sinonim cu slujitor credincios. 

Jocul caprelor şi al mascaţilor sunt des întâlnite prin localităţile Neamţului FOTO Dan Sofronia

Prin ţinutul Neamţului, un alt obicei des întâlnit este Jocul caprei, ritualul fiind practicat în ziua Ajunului Sfântul Vasile şi noaptea Anului Nou. E caracterizat prin vitalitate excesivă, captând atenţia asistenţei printr-un dans vioi şi prin multitudinea de ornamente (oglinzi, cârpe colorate, beteală, ciucuri, panglici multicolore, flori uscate). 

Capra este însoţită de personaje care simbolizează ciobanii - babe sau moşnegi - precum şi de dansatori în costume populare. Ca şi în dansul ursului, capra se îmbolnăveşte şi moare. Ciobanul îşi descântă animalul care reînvie asemenea vegetaţiei ce renaşte în fiecare an. În funcţie de zonă, datina are mai multe variante. 

Capra mută este întâlnită în satele de pe Valea Muntelui sau Valea Bistriţei, fiind jucată de o femeie, învelită cu o cergă colorată, de un cioban care cântă şi la fluier. Capra cu alai - pe lângă una, două sau trei căpriţe, din ceată mai fac parte mascaţi, căldărari, ciobani şi arnăuţi. 

„Cerbul, adică uratul cu măşti de cerb, se desfăşoară în baza unui scenariu la care participă un alai mai mare. Cerbul este ucis şi învie în bucuria celor care participă la scenetă. În acest scenariu al morţii şi al învierii, cerbul simbolizează reînnoirea ciclului naturii, renaşterea regnului animal odată cu cel vegetal. Personajele acestui joc au îmbrăcămintea diferită. Echipa este formată din băieţi, fiecare având câte o tobă. Cerbul este fie îmbrăcat cu piei de iepure, fie jucat sprijinit pe un băţ de lemn“, se precizează în postarea Centrului „Carmen Saeculare“ Neamţ. 

Cârcelul este unul dintre puţinele obiceiuri de Anul Nou care se găseşte depresiunea Cracău - Bistriţa. Din alaiul cârcelului fac parte câţiva flăcăi, fiecare având rolul său bine determinat: cârcel, fluieraş, toboşar, urător, purtător de bici şi de cârâitoare din lemn.

Vă recomandăm să mai citiţi: 

Palatul Cnejilor, locul misterios care l-a inspirat pe celebrul Alexandre Dumas să scrie romanul „Strigoiul din Carpaţi“

Icoanele făcătoare de minuni de la mănăstirile din Munţii Stânişoarei. De ce li s-a mai spus „Lidianca“ şi „Axioniţa“