PORTRET Tânărul orădean Moise Abrudan este premiat la volei de plajă

Sportivul orădean este singurul din generaţia lui  care a reuşit să se facă remarcat şi să se impună la competiţii.

Profil:

Născut. La 22 iulie 1985, Oradea
Studii. Student la Facultatea de Arhitectură
Familie. O soră

„La început sunt antrenamente, la un moment dat intervine plăcerea şi pe urmă se instalează obişnuinţa. După ce ai trecut prin toate fazele, nu te mai poţi lăsa, pentru că îţi intră în sânge ca un drog”, aşa descrie Moise Abrudan cea mai mare pasiune a lui, voleiul de plajă. Sportivul a pus prima dată mâna pe mingea de volei pe când era în clasa a V-a. L-a avut ca profesor pe Radu Petruş, de la Liceul cu Program Sportiv din Oradea. „Înainte de volei am făcut mai multe sporturi, dar nu-mi plăceau pentru că mă bătea tata la toate, pentru că era mai bun. Aşa că m-am gândit ce sport aş putea face, la care să nu mă poată bate”, îşi aminteşte, amuzat, Moise Abrudan.

Sacrificii şi muncă

Au urmat ani întregi de sacrificii şi multă muncă. Sportivul nu regretă însă timpul petrecut pe terenul de volei sau în sala de antrenamente, mai ales că acum au început să se vadă şi rezultatele sacrificiilor făcute în copilărie, când în loc să se joace ca oricare alt copil de vârsta lui, Moise bătea mingea, dar pe nisip. Mergea în fiecare zi la terenul de volei din ştrandul Ioşia, doar ca să-i privească pe sportivii mai mari decât el, pentru a învăţa tot ce ţine de voleiul pe plajă.

„După foarte multă muncă, au început să apară performanţele”, mărturiseşte Moise. Primele clasări pe podium au fost în 2004 şi în 2005, în cadrul unui turneu de la Mamaia. În 2004 a urcat pe prima treaptă a podiumului. Două locuri întâi a obţinut şi în acest an, la turnee importante din Oradea şi Zalău.  Pentru a ajunge pe podium, Moise se antrenează zilnic.

Cu toate astea, găseşte timp şi pentru dezvoltarea intelectuală, în prezent fiind student la Arhitectură, după ce a absolvit un liceu cu profil economic.

Întrebări şi răspunsuri

Ai emoţii la concursuri?
Nu ştiu dacă sunt neapărat emoţii, este tracul de început de meci. Însă acesta este farmecul competiţiilor, emoţiile, de acolo vine adrenalina.

Ce ambiţii ai în privinţa voleiului?
Vreau să devin campion naţional cât mai curând.
Cine îţi este coechipier şi cum aţi ajuns să jucaţi împreună?

De anul trecut, coechipierul meu este Adrian Holhos, multiplu campion naţional şi balcanic. M-a văzut la competiţii şi aşa am ajuns să facem echipă. Ne completăm mult. Contează foarte mult să te înţelegi cu coechipierul.