PORTRET Tânăra orădeancă Alexandra Sabău trăieşte prin dans

Alexandra Sabău

Tânăra orădeancă spune că ritmul îi creşte adrenalina. Şi-a înfiinţat prima trupă de dans la vârsta de cinci ani. Alexandra Sabău este elevă în clasa a X-a la un Liceul Pedagogic.

Profil:

Născută. 15 februarie 1994, Oradea
Educaţie. Clasa a X-a, Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan”
Familie. Un frate mai mic

Cu toate că se pregăteşte să devină o bună educatoare, dansul a pasionat-o de mică, astfel că nu a reuşit să stea departe de scenă. „Cred că aveam cinci ani, când, împreună cu o prietenă, am înfiinţat o trupă de dans. Se numea 2A şi mamele noastre se ocupau de costume şi de coregrafie”, îşi aminteşte dansatoarea.  Vârsta nu le-a împiedicat pe cele două să câştige aproape toate locurile întâi la concursurile la care au participat, la categoria lor de vârstă.

În plină ascensiune, Alexandra a fost nevoită să renunţe la dans, punând pe primul loc studiile. Nu a stat foarte mult timp în umbră, iar la 12 ani s-a înscris la cursuri de dans. A cochetat şi cu modellingul pentru că îi plăcea să defileze pe scenă, dar din cauză că nu avea înălţimea necesară a fost nevoită să renunţe şi de această dată. „Mi-ar fi plăcut să fiu model, dar nu regret, pentru că după ce am urmat cursurile de dans, am fost aleasă să dansez într-o trupă”, mărturiseşte tânăra.

Dans şi adrenalină

Dacă pentru unii tineri adrenalină înseamnă viteză execesivă sau practicarea unor sporturi extreme, pentru Alexandra înseamnă dans. „Nu mi-aş vedea viaţa fără dans, parcă nu ar fi normală. Îmi place să am activitate după ce ies de la şcoală, iar dansul îmi conferă stabilitate”, spune orădeanca.
Eleva de la pedagogic are vise măreţe pentru viitor, dar este conştientă că nu va putea să danseze la nesfârşit. „Mie mi-au plăcut mereu copiii şi de aceea vreau să obţin o diplomă de educatoare. Normal că nu vreau să renunţ la dans, tocmai de aceea mă gândesc să fac coregrafie cu cei mici”, a mai explicat Alexandra.

Întrebări şi răspunsuri

Ai fost obligată să faci sacrificii din cauza dansului?
Cu toate că dansul mi-a oferit o experienţă de viaţă, am fost nevoită să fac şi sacrificii. Spre exemplu, tatăl meu, care lucra în Spania, voia să mă mut la el, dar, pentru că nu puteam să renunţ la dans, nu m-am dus în Spania.
Pe ce gen de muzică îţi place să dansezi?
Cel mai bine mă simt când dansez pe hip-hop, dar şi pe house. Am început să ascult şi un gen de rock mai liniştit.
Care este visul tău?
Cea mai mare dorinţă a mea este să îmi înfiinţez o grădiniţă particulară unde aş putea să îi învăţ pe copii să danseze.