PORTRET: Orădeanca Roberta Anca este copilul clovn care vrea o lume fericită

Fetiţa luptă pentru a aduce bucurie tuturor copiilor bolnavi sau nevoiaşi de la 11 ani. Ea crede că cel mai important cadou pe care poţi să-l faci este speranţa.

PROFIL
NĂSCUTĂ. 20 februarie 1996
FAMILIE. Singură la părinţi
EDUCAŢIE. Liceul Teologic Greco-Catolic Oradea, clasa a IX-a

Roberta s-a apucat de voluntariat la vârsta de doar 11 ani, la îndemnul mamei. „Mama mi-a spus de mic copil că e foarte bine să ajuţi oamenii. Mi-a insuflat generozitte faţă de cei din jurul meu”, explică Roberta.
Fără să ştie că voluntariatul o va transforma şi o va ajuta să-şi învingă emotivitatea, fata a decis să se înscrie într-un ONG local. „Am fost un copil foarte timid. Din pricina emotivităţii nu reuşeam să comunic cu cei din jur sau să fiu prietenoasă. Faptul că am fost nevoită să interacţionez cu oameni necunoscuţi şi să-i conving să întindă o mână de ajutor nevoiaşilor m-a transformat în alt om”, povesteşte eleva.
Primii paşi în voluntariat i-a făcut colectând alimente pentru săraci în mall-urile orădene. De atunci au trecut trei ani, timp în care fata s-a decis să acorde o importanţă din ce în ce mai mare sufletului, conştiinţei şi personalităţii umane. „Anul acesta am dat admitere la liceu. Înainte de a alege colegiul, am stat să mă gândesc ce carieră îmi doresc. Apoi mi-am dat seama că e prea devreme pentru asta şi am decis să-mi aleg o şcoală care să mă pregătească pentru viaţă, nu pentru un job. Am optat pentru Liceul Teologic Greco-Catolic”, spune Roberta.

Clovnul Pufi
Deşi a decis să-şi îmbogăţească sufletul, Roberta recunoaşte că are un vis ascuns, pe care vrea să-l împlinească după absolvire. „Singurul lucru care îmi vine în minte când mă gândesc la o profesie este actoria. Mi-aş dori foarte mult să fiu actriţă de comedie sau să joc în filme”, povesteşte adolescenta.
Dragostea pentru artă i-a venit tot în timpul acţiunilor de voluntariat. „În organizaţie există posibilitatea de a face cursuri de clovn. Apoi, mergi în spitale să înveseleşti copii bolnavi, mergi la grădiniţe sau faci spectacole pentru copiii săraci din judeţ”, explică Roberta. Pentru a fi sigură că va stârni zâmbetele micuţilor, Roberta şi-a creat un personaj extrem de zglobiu, numit Pufi.
„Pufi ţopăie tot timpul şi vorbeşte piţigăiat. În timpul spectacolelor se duce pe marginea scenei şi se joacă cu copiii. Încă muncesc la dezvoltarea personajului, dar cea mai importantă idee este să inspire optimism şi să dăruiască speranţă”, mărturiseşte orădeanca.
Chiar dacă a început vacanţa şi abia a scăpat de admitere, Roberta abia aşteaptă să ajungă în spital, pentru a dărui baloane copiilor bolnavi. „Îmi place să mă transpun într-un personaj care provoacă bucurie. Să faci copiii să zâmbească e cea mai frumoasă răsplată pe care poţi să o primeşti. Simţi că n-ai muncit în zadar”.

Întrebări şi răspunsuri

Ai o fire emotivă, cum te împaci cu scena?
Mă simt în largul meu pe scenă. Singurele emoţii pe care le am este să nu sparg baloanele când încerc să fac un modelaj nou.

Ce alte hobby-uri mai ai înafară de teatru?
Îmi place arta sub toate formele ei. Chiar dacă nu urmez cursuri de specialitate, acasă pictez şi modelez. Şi mai sunt o mare iubitoare de animale. Visez să creez într-o zi un adăpost pentru animalele aruncate.

Cum crezi că te va ajuta Liceul Greco-Catolic să te dezvolţi?
Cred că voi învăţa să privesc latura bună a oamenilor şi să privesc partea bună vieţii. Asta mă va ajuta să ies cu fruntea sus din orice necaz.

Ce-i place
Roberta este îndrăgostită de natură. Fetei îi place foarte mult mâncarea italienească. Are o pasiune pentru gătit. Floarea preferată este trandafirul. Culoarea preferată este verde. Îi place să citească şi să vizioneze filme fanteziste.

Ce nu-i place
Robertei nu-i plac sub nicio formă manelele. Fata nu apreciază oamenii egoişti sau pe cei lipsiţi de maniere. Nu suportă mizeria şi dezordinea. Nu ar purta niciodată cercei masivi sau coliere cu pandantivul  foarte mare.