Drama studentei la Medicină care luptă cu leucemia de zece ani. „Vreau să fiu un medic bun pentru că ştiu ce e suferinţa, speranţa şi încrederea“

Denisa Lăzău

În doar câteva clipe, o viaţă normală se poate schimba într-o luptă contra-cronometru cu moartea. Este şi cazul Denisei Lăzău (21 de ani), o tânără studentă la Facultatea de Medicină din Oradea, care de 10 ani se luptă cu o boală cruntă: Leucemia. Din fericire, din puţin de la foarte mulţi Denisa ar putea să-şi reia viaţa, să lupte pentru cel mai frumos vis al ei, să devină medic, să salveze sute sau chiar mii de suflete bolnave.

De la 12 ani, Denisa a ales să lupte. Au trecut 10 ani şi nu a obosit. Se luptă cu o boală nemilioasă care în fiecare secundă încearcă să-i macine organismul. Puterea Denisei şi dorinţa ei de viaţă sunt mult mai puternice. Îşi doreşte să trăiască, să devină medic, un medic apropiat de pacienţi, un medic care să aline durerile celor suferinzi. Pentru a-şi vedea visul împlinit, studenta la medicină are nevoie de ajutor.

Când a aflat că a fost diagnosticată cu Leucemie, Denisa nu a ştiut prin ce o să treacă, dar a ştiu ce vrea. A ştiut că vrea să se facă bine, să fie o învingătoare, ca mai apoi să devină un medic bun.

Era în clasa a opta când, după zile, săptămâni şi luni de investigaţii a venit diagnosticul: Leucemie. Părinţilor le-a venit greu să creadă că unicul lor copiul suferă de o boală atât de cruntă. Au cerut păreri peste păreri, dar de fiecare dată răspunsul a fost acelaşi. Şi-au dat seamna că nu au ce face, că trebuie să accepte realitatea, să lupte pentru Denisa.

Am întâlnit-o pe Denisa pe patul de spital. În salonul de la tajul şase al spitalului municipal "Dr. Gavril Curteanu" am cunoscut o tânără cu ochi mari, plini de speranţă, cu zâmbet pe buze, şi mult optimism. S-a pregătit pentru întâlnire dorind să arate că este o adevărată luptătoare. Nu toate zilele sunt la fel şi nu puţine sunt cele cu dureri sau greţuri.

“Tratamentul leucemiei este poate cel mai dificil tratament al cancerului pentru că stai opt luni în spital, departe de şcoală şi de prieteni. Primeşti citostatice şi cortizon care te schimbă. La primul diagnostic, 97% în măduvă aveam celule blastice, astfel că am început tratamentul de High Risk, pentru cea mai grea grupă”, ne-a spus Denisa.

A trecut prin toate acestea. Aştepta cu nerăbdare să împlinească 5 ani de la debutul bolii ca să fie declarată vindecată. Pentru ea lucrurile nu au decurs normal. După 4 ani şi 8 luni a aflat că boala i-a revenit şi că trebuie să o ia de la capăt. Alţi trei ani de tratament.

Domnişoara în clasa a XI-a era deja decisă să înveţe şi să urmeze medicina, şi în acelaşi timp acceptă revenirea bolii şi tratamentul. Nu a reuşit să-şi dea examenul maturităţii în prima sesiune, dar a reuşit în cea de-a doua. Cu pastilele în buzunar, cu peruca pe cap, aproape în aplazie, tânăra a trecut cu brio şi peste acest hop. În anul următor a dat la Medicină, reuşind să intre cu media 9.81.

Visul ei începea să prindă contur. Era în continuare sub tratament medicamentos, dar asta nu a împiedicat-o să meargă la şcoală, să înveţe, fără să spună colegilor, sau profesorilor că este bolnavă.

“Nu doream ca profesorii şi colegii să afle prin ce am trecut,pentru a nu fi favorizată. Vreau să fiu un medic bun pentru că ştiu ce e suferinţa , speranţa şi încrederea pe care o caută pacienţii”, mărturiseşte Denisa.

În anul doi de facultate, problemele au apărut din nou.

“Durerile au devenit tot mai intense. Au umat noi investigaţii la Oradea. Analizele erau bune, proba de măduvă a fost bună, dar, de data aceasta celulele limfoblastice erau în abdomen. Am avut două recăderi. E posibil să am o a treia recădere şi atunci e posibil să nu pot răspunde nici la citostatic, nici transpantul să nu-l pot face. Este a treia oară când face citostatice, urmează blocurile de High Risk care sunt înainte de transplant, mai puternice decât acestea este doar transpantul”, susţine Denisa.

Îi este foarte greu, dar nu vrea să renunţe. De data aceasta, are nevoie de transplant imediat după ce semnele bolii vor dispărea, are nevoie de un donator , are nevoie să intre în baza de căutare a donatorilor sau să intre într-un studiu în străinătate. Costurile depăşesc 100.000 de euro, bani de care Denisa are nevoie cât mai repede. Fiecare secundă, fiecare zi este importantă pentru ea.

“Am nevoie de un donator pe care trebuie să-l găsesc în baza de date internaţională, costurile sunt foarte mari. Între 100.000 şi 200.000 de euro. Între 3 săptămâni şi 3 luni va dura spitalizarea. Imediat ce am banii pot să plec la transplant”, mărturiseşte Denisa.

În toţi aceşti ani a citit şi a acumulat multe informaţii despre leucemie. A învăţat să-şi ajute organismul atunci când citostaticele îl doboară. Simte că este pregătită şi dedicată să devină un medic hematolog foarte bun.

“De când cu problemele mele, îmi doresc şi mai mult să ştiu că pot şi eu să schimb ceva în acest sistem, să ştiu că ajut oamenii şi cu sufletul şi cu meseria. Altfel o să înţeleg pacienţii, altfel o să pot comunica cu ei şi o să-i pot ajuta şi în alte moduri. Vreau să fiu un altfel de medic”, susţine Denisa.

Tânăra studentă are încredere în oameni, ştie că doar cu ajutorul lor viaţa ei va putea continua, şi visează la ziua în care transplantul va avea loc.

Dacă tratamentul cu citostatice nu a dat rezultatele scontate, prin bunăvoinţa oamenilor şansa ar putea fi de partea Denisei.  Încă odată, putem arăta că puterea stă în mâinile noastre.

Conturile Denisei (LAZAU DENISA -TATIANA) sunt:
BCR: RON:RO44RNCB0661110970320001
EURO: RO17RNCB0661110970320002
USD: RO87RNCB0661110970320003

CEC: RO09CECEBH1508RON0693896