Ucigaşul Larisei Chelaru, „disecat“ din toate unghiurile. Verdict: „Din punct de vedere psihic, Robert Ciobanu e defect“
0
În ultima zi a serialului din „Cazul Larisa”, cotidianul „Adevărul” vă prezintă părerile a trei specialişti, criminolog, psiholog şi preot, în legătură cu şansele de integrare în societate ale lui Robert Ciobanu, tânărul care acum zece ani a ucis-o cu brutalitate pe Larisa Chelaru.
Robert Ciobanu (27 de ani) are o prietenă de două luni şi speră într-o viaţă normală, după zece ani de la crima pe care a comis-o în Lunca Cetăţuii. Specialiştii spun însă că pericolul recidivei în cazul ucigaşului Larisei este mare, Ciobanu fiind un criminal şi nu un autor al infracţiunii de omor. Dacă ultimii sunt devastaţi de crima pe care au făcut-o şi sunt recuperabili pentru societate, criminalii au nevoie de ajutor şi supraveghere atentă după ce execută pedeapsa pentru că „au fost situaţii în care au recidivat comiţând o faptă similară”.
Criminologul Dan Antonescu, fostul şef al Serviciului Omoruri din Poliţia Capitalei, a explicat că cele două categorii, autorii infracţiunii de omor şi criminalii, se comportă total diferit. Primii regretă toată viaţa fapta comisă, iar ceilalţi o conştientizează, dar nu sunt mişcaţi de felul în care au luat viaţa cuiva. „Eu l-aş cataloga pe Robert Ciobanu drept criminal pentru că felul în care a comis fapta nu se justifică printr-un moment de rătăcire. El a abuzat sexual de fetiţă şi apoi a omorât-o, chinuindu-o. Dacă i-ar fi trecut acea «pată neagră de pe creier», despre care mulţi vorbesc, dacă i-ar fi trecut panica şi s-ar fi autodenunţat, ar fi fost doar autorul unui omor. Prin comportamentul lui, putem spune despre acel act că a fost făcut cu premeditare. Eu îl consider criminal”, a subliniat Dan Antonescu.
„Oamenii aceştia sunt greu de recuperat”
Criminologul este de părere că ucigaşii care comit omorul cu premeditare au un interes major în îndeplinerea acestui interes personal şi îşi fac un singur ţel: comiterea faptei, indiferent de câte vieţi curmă. „Oamenii aceştia sunt mai greu de recuperat de societate pentru că mecanismele din mintea lor care au dus la realizarea acestor fapte sunt setate greşit. Ei sunt reglaţi pe un sistem greşit. Totuşi, Robert Ciobanu, faţă de societate s-a achitat şi şi-a ispăşit pedeapsa stabilită de instanţă în baza unor legi şi este liber”, a adăugat criminologul.
Dan Antonescu consideră că Robert Ciobanu îşi stigmatizează prin fapta comisă propria familie şi indirect pe cea a victimei, dar şi pe toţi cei care au cunoscut-o pe Larisa, întrucât crima a constituit o traumă pentru toţi cei care au cunoscut-o. Mai mult, crima sa a atras şi două sinucideri, fapte care atârnă moral tot asupra ucigaşului. Taximetristul bănuit de comiterea crimei care şi-a luat viaţa în loc să se apere şi tatăl Larisei. „El s-a sinucis când a văzut că legislaţia este, din punctul său de vedere, prea blândă. A considerat că nu are ce căuta în societatea asta care nu pedepseşte exemplar pe acei care greşesc atât de grav. Din punctul lui de vedere, dacă s-a desfiinţat pedeapsa cu moartea, criminalul trebuia măcar să fi rămas în puşcărie toată viaţa, aşa cum fetiţa lui va fi rămas pentru totdeauna în mormânt”, a mai explicat criminologul.
Criminalii minori, eliberaţi cel târziu la 33 de ani
În opinia sa, autorul unui omor poate fi unul de conjunctură, care a avut o rătăcire de moment, dar care ulterior regretă sincer fapta sa. În schimb, criminalii povestesc despre crimele pe care le-au comis cu nonşalanţă, cu detaşare, de multe ori cu mândrie şi plăcere pentru ceea ce au făcut.
„Din punct de vedere psihic, eu consider că sunt «defecţi» şi că ar trebui după ispăşirea pedepsei să fie supravegheaţi într-o unitate de specialitate de psihiatrie, pentru că au fost situaţii în care au recidivat comiţând o faptă similară celei pentru care au fost condamnaţi”, ne-a mai declarat Dan Antonescu. Specialistul a precizat că Robert Ciobanu nu va admite niciodată implicarea unui presupus complice, având în vedere că a negat mereu acest lucru.
„În puşcărie era apărat de un întreg sistem. Acum el este liber şi vulnerabil. Dacă ar mai spune despre cineva că a participat la faptă, nu ar face altceva decât să-şi condamne un potenţial pericol, pentru că pe stradă nu mai este aparat de nimeni”.
Antonescu consideră că legislaţia în vigoare privind pedepsirea minorilor pentru comiterea faptelor grave este permisivă. Criminologul a accentuat că în Noul Cod Penal se regăsesc şi aspecte care „parcă încurajează minorul să facă astfel de fapte”. „De exemplu, indiferent de câte crime comite minorul, una-două-trei-cinci, el nu va face sub nicio formă mai multă puşcărie decât până la vârsta de 33 de ani. Atunci el va fi liber şi mie asta mi se pare o anomalie”, a mai spus criminologul.
Psiholog: criminalilor le este frică de justiţie
Robert Ciobanu nu a admis că a ucis-o pe Larisa până când nu a fost pus în faţa unor probe incontestabile. El a reuşit să-şi camufleze comportamentul şi a afişat o aparentă relaxare, întâlnită des în rândul criminalilor, după cum apreciază specialiştii. Psihologul Mihai Copăceanu spune că tuturor ucigaşilor le este frică de justiţie şi încearcă să fugă de dreptate. „Mare parte din criminali neagă, refuză să admită săvârşirea faptei, diminuează sau modifică caracteristicile situaţionale ale faptei. Unii, categoric prezintă o incapacitate de a se confrunta cu realitatea şi deci de a accepta crima comisă. Crima este rezultatul unei acţiuni impulsive, de necontrolare a impulsurilor”, ne-a spus psihologul.
Afişarea unui comportament aparent calm întâlnit în rândul criminalilor este o formă de autoapărare, de protecţie faţă de public şi justiţie. Orientarea lor către divinitate şi spre credinţă este o soluţie pentru a face faţă detenţiei. Odată încarcerat, Robert Ciobanu a început să picteze Raiul şi Iadul, să participe la slujbe şi să afişeze un comportament specific persoanelor religioase. „În acest caz, religia poate fi un punct de sprijin pentru orice criminal. E vorba de o resursă exterioară la care, în orice impas existenţial, un credincios poate apela. Dar una este a practica religia, a efectua nişte ritualuri şi alta înseamnă schimbarea vieţii, a comportamentului în societate, mai ales după asemenea fapte”, a concluzionat Mihai Copăceanu, subliniind că are reţineri în legătură cu „schimbarea infractorului” după efectuarea pedepsei.
Reprezentanţii Bisericii au precizat că ucigaşii se îndreaptă spre Dumnezeu tocmai pentru a arăta celor din jur că au conştientizat fapta lor şi că o regretă. „În termenii Bisericii, un astfel de comportament înseamnă întoarcerea la origini. Este încă o dovadă că omul este creat după chipul lui Dumnezeu, dar datorită păcatului originar există şi tendinţa spre rău. Ca urmare a unei lupte interioare, criminalul a realizat că păcatul nu este calea, ci Dumnezeu. Este, dacă vreţi, o transpunere a pildei fiului rătăcitor care a plecat de acasă şi a revenit la tatăl său”, a explicat preotul Eugen Tănăsescu.
Serialul „Fantomele Larisei”:
Se încarcă comentariile...
