Povestea şoferului care a ucis 24 de ţigani cu un camion. Securitatea a dosit măcelul, de frica conflictelor interetnice

O şatră de ţigani a fost călcată cu maşina de Eugen Grigore. Imaginea este una tematică întrucât nici până astăzi cazul lui Grigore nu a fost declasificat

În 1974, la Iaşi, un şofer de camion era pe punctul de a porni un război interetnic după ce, din răzbunare, a călcat cu o maşina grea o şatră de ţigani, curmând 24 de vieţi. Cazul lui Eugen Grigore a fost bine ascuns de Securitatea vremii, spun specialiştii consultaţi de “Adevărul”, pentru a nu se naşte un conflict între români şi ţigani.

Eugen Grigore, un biet şofer de camion din Iaşi, exemplu tipic al clasei muncitoare comuniste, apare în prezent pe lista criminalilor români cu cele mai multe victime la activ. Fără a avea gena tipică a infractorilor de rând, cu multe fărădelegi la activ sau cu ani de închisoare în spate, Grigore a ucis nu mai puţin de 24 de persoane urmare a unei frustrări personale, alimentată de neputinţa autorităţilor vremii.

Povestea lui Eugen Grigore începe în 1974. Ieşeanul lucra ca şofer de camion la Autobază când, într-o zi de primăvară, şeful lui îl cheamă şi îl anunţă că locuinţa sa arde. Organele de anchetă aveau să releve, ulterior, că locuinţa din Copou a şoferului ieşean fusese călcată de un grup de romi. “Un grup de ţigani provenind din şatra stabilită la marginea Iaşiului, în zona Ciurea, mergea pe străzile Iaşiului în căutare de fier vechi, sticle şi orice ar fi produs bani. Aceştia au crezut că nu-i nimeni acasă la familia Grigore, au intrat să fure, n-au găsit mai nimic”, precizează comisarul Traian Tandin, autorul unei cărţi pe acest subiect.

Romiii au fost surprinşi de soţia lui Eugen Grigore. Alături de cei trei copii, femeia a fost imobilizată de ţigani, care mai apoi au dat foc casei. Cele trei rude ale lui Grigore au ars ca nişte torţe din acel moment începând o adevărată luptă interioară pentru şoferul de autobuz. Sleit de forţe şi cu un puternic sentiment de frustare, cauzat de neputinţa autorităţilor de a-i trage la răspundere pe vinovaţi, Eugen Grigore a decis să îşi facă dreptate de unul singur.

A strivit 24 de persoane

Miliţia de atunci a început o investigaţie în acest caz însă s-a lovit de la început de refuzul vecinilor lui Grigore de a da declaraţii împotriva ţiganilor. Şoferul face demersuri disperate către autorităţi pentru ca făptaşii să fie prinşi, însă din lipsă de probe, trec mai multe luni fără ca aceştia să fie măcar identificaţi.

Disperat, Grigore decide ca, într-o zi, în timpul serviciului, să îşi facă dreptate de unul singur. Se urcă în camion şi ajunge la marginea Iaşului, acolo unde era şatra de ţigani despre care ştia că l-ar fi lăsat fără familie. Apasă pedala de accelaraţie la maximum când se apropie de corturi şi striveşte în câteva secunde zeci de persoane. 24 de romi şi-au pierdut viaţa în acea zi, sub roţile camionului condus de şoferul ieşean.

"Am omorît 24 de oameni, bărbaţi, femei şi copii, iar totul a fost imediat trecut la "strict secret" de Securitate şi Miliţie, care nu voiau să apară un conflict între ţigani şi români. Toate urmările acestei răzbunări au fost şterse", Eugen Grigore, în declaraţia dată anchetatorilor şi publicată de comisarul Tandin în cartea sa.

Cazul, ţinut la secret

Fapta lui Eugen Grigore a fost ţinută la secret de Securitatea din Iaşi, de teama izbucnirii unui conflict interetnice. În cele din urmă, Grigore a fost condamnat la închisoare pe viaţă, fiind eliberat condiţionat la începutul anilor 2000 şi ajungând să trăiască pe străzi. În 2009, o publicaţie locală anunţa moartea unui anume Eugen Grigore, boschetar din Iaşi, care murise călcat de un autobuz.  

Diego Ciobotaru, doctorant la Facultatea de Istorie din Iaşi, şi care a studiat acest caz, spune că şi în prezent documentele oficiale ale autorităţilor sunt clasificate. Ciobotaru mai spune că nici presa vremii nu a scris despre acest caz, tot din cauza interdicţiilor impuse de autorităţi.

“Cazul tragic al lui Eugen Grigore trebuie bine încadrat în contextul politic de înainte de 1989. Răzbunarea acestuia pe şatra de rromi din Ciurea a fost ocultată ani de-a rândul de instituţiile regimului comunist iar abia după Revoluţie au început să apără public frânturi din această poveste, instrumentalizată ulterior, în urmă cu doar câţiva ani, chiar şi în plan sportiv. Şi acum despre personajul în sine se cunosc puţine date sigure, altele decât cele oficiale. Informaţii în presa vremii nu sunt disponibile având în vedere cenzura practicată în regimul trecut. O crimă de asemenea amploare contrasta vizibil cu stabilitatea socială promovată în mod propagandistic de Partidul-stat”, a precizat, pentru “Adevărul”, Diego Ciobotaru.

Acesta ne-a mai precizat că nu sunt mărturii disponibile care să demonstreze în clar că ar fi fost vorba de o crimă etnică sau că Eugen Grigore ar fi avut sentimente anti-rome. Ciobotaru mai arată că a studiat stenogramele şi diferite rapoarte ale autorităţilor locale şi ale PCR şi că povestea lui Eugen Grigore nu este amintită.

“Momentan, documentele referitoare la acest caz, aflate cel mai probabil în gestiunea Arhivelor Naţionale Iaşi, încă nu pot fi consultate, nefiind îndeplinit termenul legal spre a fi oferite cercetătorilor interesaţi de acest episod din istoria recentă a Iaşului. Totuşi, chiar şi după ce documentele anchetei vor putea fi cercetate este foarte probabil ca informaţiile respective să nu difere cu mult faţă de cele deja vehiculate în prezent pentru că, spuneau anterior oameni apropiaţi cazului, nici unul din vecinii acestui ieşean nu a vrut să depună mărturie, de teama rromilor”, a mai spus Ciobotaru.

Citeşte şi:

Povestea „măcelarului din Iaşi”, românul cu cele mai multe crime din istorie