Moldovenii şi iubirea pentru pahar. Năravul băuturii, descris în secolul XVIII, de Dimitrie Cantemir: „Beau până ce varsă”
0Domnitorul Dimitrie Cantemir a inclus în celebra sa lucrare „Descrierea Moldovei” un capitol în care a descris năravurile, bune şi rele, pe care moldovenii le aveau în secolul al XVIII. Cantemir povestea şi despre patima băuturii a omenilor din această regiune.
Capitolul prin care Dimitrie Cantemir încearcă o descriere a locuitorilor din zona Moldovei include mai multe pasaje în care moldovenii sunt aspru criticaţi de către domnitor. Astfel, Cantemir scrie despre moldoveni că „năravurile bune sunt rare la dânşii”, asta pentru că locuitorii din acea regiune nu ar fi avut pe atunci parte de o bună creştere.
„Fudulia şi sumeţia sunt maica şi sora lor, căci dacă are vre unul cal bun şi arme bune, atuncea gândeşte cu nici un om nu poate să-l întreacă; şi nu s'ar feri, de ar fi cu putinţă, însuşi cu Dumnezeu să se lupte. Toti de obştie sunt îndrăzneţi şi semeţi, şi foarte înţânaţi de de a începe gâlceava; însă prea lesne se liniştesc şi se împacă iarăşi”, scria Cantemir, în „Descrierea Moldovei”.
Domnitorul continuă şi vorbeşte şi despre devotamentul faţă de prieteni, care, nu ar fi fost unul de lăudat: „Ei cu toţii sunt şagalnici şi veseli, şi inima nu le este departe de gură; însă cum uită degrabă mânia, asemenea şi prieteşugul lor nu ţine îndelung.”
O paragraf consistent a fost dedicat de Dimitrie Cantemir iubirii pe care moldovenii ar fi avut-o pentru alcool. „De băutură nu au greţă prea mare, însă şi prea tare plecaţi asupra ei încă nu sunt. Desfătarea lor cea mai mare este, une ori, a petrece în ospeţe de la 12 ceasuri până la 9 după amiază-noapte, şi alte ori şi până la revărsarea zilei; şi beau până ce varsă, dar aceasta încă nu se obicinueşte în toate zilele, ci numai pe la sărbători mari, şi iarna când este vreme rea şi ceastă urmare au adeverit’o ei prea cu îndestulare la pustierea cea mai de pe urmă a Bugeagului, când au năvălit Petreceico asupra Basarabiei, după răsboiul Austriecesc”, mai scria Dimitrie Cantemir. Acesta descrie o întâmplare dintre un moldovean şi un muntean care au vrut să vadă care dintre ei e mai voinic şi s-au întâlnit la Focşani şi au băut împreună vin, munteanuş fiind cel care a căzut primul. Pentru reuşita sa, se arată în lucrare, moldoveanul ar fi fost făcut boier.
Vasluienii nu erau prea ospitalieri
Nici iubirea pentru învăţătură nu era o caracteristică a moldovenilor, în viziunea lui Dimitrie Cantemir:
„Pe lângă acestea, nu numai că moldovenii nu sunt iubitori de ştiinţe ci mai la toţi le sunt urâte, şi nici numele ştiinţelor şi ale meşteşugurilor celor bune, nu le sunt lor cunoscute. Ei zic că oamenii cei învăţaţi îşi pierd mintea; şi când voiesc să laude învăţătura cuiva, zic că este nebun de ştiinţa cea multă; iar cel mai de ocară lucru este pentru că zic: că numai preoţilor se cuvine să înveţe, iar pentru mireni este destul să citească şi să scrie, să-şi iscălească numele şi să ştie cum îşi vor pune la izvod boii, caii, oile, stupii şi altele de acestea; iar celelalte toate sînt netrebuitoare.”
Cantemir mai scria despre moldoveni că sunt foarte primitori cu oaspeţii lor, cu o singură excepţie: vasluienii. Despre aceştia, Cantemir a precizat că „nu numai că îşi închid casele şi camerile lor de către oaspeţi, ci încă când zăresc pe vre unul că vine atuncea se tăinuiesc, îmbracă haine sparte, şi vin înnapoi în chip de calici, de cer milostenie de la cei străini”.
Dimitrie Cantemir a scris „Descriptio Moldaviae” ]n limba latină, în perioada 1714-1716, atunci când se afla în Rusia. Lucrarea este considerată una dintre cele mai importante ale domnitorului moldovean şi conţine descrieri geografice, etnografice, sociale sau istorice despre Moldova şi locuitorii acesteia.