Iaşi: Portret/ Alin Neacşu, sculptorul care ştie să trăiască din artă

Artistul spune că este un mijlocitor între lumea care îl înconjoară şi cea spirtuală, iar pentru a reuşi să trăiască din artă a trebuit să-şi înveţe temeinic lecţiile de viaţă.

Primul contact mai serios cu arta l-a avut în anul 1985, când a devenit elevul Liceului „Octav Băncilă“ din Iaşi, iar în anul 1998 a terminat studiile la Universitatea de Arte „George Enescu“, specializarea sculptură. Cunoştinţele acumulate în toată această perioadă nu i-au fost suficiente aşa că între anii 1999-2000 a urmat o bursă privată post-universitară în Catania, Italia, specializându-se în sculptura clasică, modernă şi brâncuşiană.

Lecţia artiştilor occidentali

„În străinătate am plecat pentru că studiile din ţară nu mi-au satisfăcut nevoia de cunoaştere şi de împlinire artistică. Am lucrat aproape doi ani la Carrara, unde am cărat marmură şi am învăţat arta şlefuirii exact ca pe vremea lui Michelangelo“, povesteşte artistul. Alin Neacşu spune că studiile în Italia despre Brâncuşi l-au impresionat atât demult încât acum simte că marele artist face parte din el.

„Timp de aproape zece ani am făcut sculptură clasică dar de vreo trei ani m-am desprins de ea, şi nu neapărat din dorinţa de a modela forme brâncuşiene. Pot imita sută la sută un Brâncuşi, dar vreau să aduc o prospeţime în nişte teme nefinalizate de acesta. O fac pentru sufletul meu şi, totodată, pentru că este apreciată de cei din jur. Sunt colecţionari, atât aici, cât şi în străinătate, care preferă acest tip de artă“, mai spune sculptorul ieşean. Anii petrecuţi în străinătate l-au învăţat pe ieşean că, dacă vrea să traiscă din artă, trebuie să iasă din carapacea artistului retras în singurătate, pentru a crea.

„Din punctul ăsta de vedere, occidentalii sunt net superiori, dar dispun şi de un financiar în plus faţă de omul contemporan român. De aici pleacă totul. Occidentalii văd obiectul de artă nu doar ca pe un exponat într-un muzeu, ci şi ca o posibilitate de înfrumuseţare a locuinţei, iar artiştii străini au spirit întreprinzător care îi ajută să-şi valorifice lucrările“, mai spune Alin Neacşu.

Artistul spune că toate lucrările create până în prezent îi sunt aproape de suflet dar că cea care i-a arătat că trebuie să rămână în breaslă este „Balerina“. „Mi-a adus o satisfacţie aparte. Am fost fascinat de modalitatea asta de a transpune sentimente prin corpul uman, prin corpul unei balerine. Lucrarea a făcut parte dintr-o licitaţie de mare anvergură din Bucureşti. Nu ştiu cine a achiziţionat-o, dar preţul cu care a fost vândută mi-a arătat că trebuie să rămân în breaslă şi să merg înainte“, mai spune ieşeanul.

Profil
Născut. 23 aprilie 1975, la Iaşi.
Studii. Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iaşi.
Familie. Este căsătorit, are un copil.

Întrebări şi răspunsuri
Câţi dintre colegii de generaţie au reuşit să răzbată pe piaţa artei?
Din generaţia mea de 42 de studenţi, de la pictură, sculptură, grafică, trei dacă mai facem artă din care să mai şi trăim.
Ce tabieturi are un artist?
Fumam, dar de mai bine de un an am renunţat. Nu puteam începe o lucrare fără o ţigară. Era de fapt o păcăleală. De când m-am lăsat, creez altfel. Cred că mă ascundeam în spatele fumului. Însă nu am renunţat la cafeaua de dimineaţă.

Ce-i place
Alin Neacşu spune că îi place să admire frumuseţile naturii şi să trăiască fiecare clipă din viaţă. „Îmi place să mă rog lui Dumnezeu, iar El să mă răsplătească cu îndeplinirea dorinţelor, dar şi să mă joc cu copilul meu“, spune ieşeanul.

Ce nu-i place
Artistului îi displace faptul că oamenii şi-au pierdut din candoarea copilăriei şi nu mai cred în idealuri şi altruism. „Uneori mă gândesc şi la o plecare din spaţiul mioritic, peste Ocean sau în Rusia, dar deocamdată mai sunt câteva proiecte de terminat aici“, mai spune Alin Neacşu.