Iaşi: Datină de Ignat la sat: taie porcul în mijlocul uliţei (FOTO ŞI VIDEO)

Niculai Asmarandei (stânga) şi ajutoarele sale se opresc din treabă şi schimbă câteva vorbe cu sătenii care trec prin faţa porţii

Satul Boureni din comuna Balş a răsunat în această dimineaţă de guiţatul animalelor sacrificate de gospodari în drum, sub privirile trecătorilor. Mulţi localnici păstrează încă vie tradiţia tăierii porcului în faţa porţii, astfel încât vecinii să vadă cât de gospodari au fost peste an.

La aproape 60 de kilometri de inima Iaşiului, pe drumul naţional care duce spre oraşul Hârlău, s-au răsfirat de o parte şi de alta a şoselei locuitorii din satele Boureni şi Balş.

Bine ancoraţi în tradiţiile moştenite din strămoşi, sătenii au de Ignat momentul lor de încununare a eforturilor depuse de-a lungul anilor în gospodărie: tăierea porcului.

La Boureni, sacrificarea animalului are însă o semnificaţie aparte şi de aceea întreaga operaţiune se desfăşoară nu în spatele casei, aşa cum se obişnuieşte în majoritatea gospodăriilor, ci în drum. „În fiecare an mai tragem cu ochiul la vecin să vedem ce secrete foloseşte sau cum arată porcul lui. Au fost ani când de Ignat se tăia porcul în fiecare poartă“, explică Ionel Grumăzescu, în vârstă de 52 de ani. Invidioşi sau modeşti, unii localnici din satul vecin, Balş, spun că gestul celor din Boureni aduce mai mult a fală şi că ei preferă să-şi pregătească grăsunul departe de ochii curioşilor. 

Niculai Asmarandei (60 de ani) a aşteptat venirea Ignatului să-şi etaleze rotofeiul pe „podium“. Cum s-a făcut de ziuă, grijuliu, săteanul a scos în faţa porţii „năsălia“ şi patru butuci sănătoşi. Cu ochii mijiţi de vântul rece care răscolea satul, Niculai Asmarandei s-a uitat o clipă în lungul drumului. E primul de pe uliţă care îşi va sacrifica anul acesta de Ignat grăsunul.

Vezi aici cum a devenit Mariţuca gustare de Crăciun

Are pregătite deja butelia şi paiele în cazul în care gazul „de la ruşi“, cum îi place să spună, va îngheţa din cauza gerului. „Acuşi îl scot afară, numai să vină băieţii să mă ajute la tăiat“, îşi freacă mâinile gospodarul. 

Mariţuca, model sătesc

După vreo 20 de minute, şi-au făcut apariţia şi „asistenţii“, semn că sacrificarea Mariţucăi, o purceluşă cât o zi de post, poate începe în văzul întregii suflări.

„Tăiatul porcului în drum e o tradiţie la noi, rămasă din generaţie în generaţie, bună mai ales dacă în curte nu ai loc să faci focul să-l pârleşti. Este însă şi un motiv de mândrie pentru fiecare gospodar, să vadă şi vecinii ce ai crescut în ogradă“, spune Niculai Asmarandei. O dată sacrificat, animalul este trecut prin para focului până când şoriciul devine arămiu şi fraged.

Înainte de începerea tranşării propriu-zise, rotofeiul se alege cu o cruce în numele Tatălui, peste care gospodarul presoară sare.

Carnea cea mai bună ajunge la copii, la oraş

Bucăţile aburinde încă de carne proaspătă ajung apoi pe masa mare din casă. Aici, primesc un tratament special cu mirodenii şi baiţ pentru ca în final să fie transformate în preparate dintre cele mai gustoase. „La afumătură, ca să iasă bună, folosim lemn de esenţă tare. În foc mai aruncăm şi boabe de porumb ca să-i dea gust bun“, explică săteanul.

Cea mai mare parte din bunătăţi vor ajunge la oraş, la copii pentru că, după cum spune Niculai Asmarandei, orăşenii o duc greu mai ales anul acesta pe timp ce criză.