Gospodarii cu minţile pierdute FOTOGALERIE

Cei 170 de bolnavi internaţi la Secţia de Psihiatrie Bârnova cultivă zarzavaturi în sere, cresc animale, îngrijesc copacii din livezi şi îşi amenajează un parc în care să-şi petreacă timpul liber.

Separaţi de familii şi cu minţile tulburi. Aşa sunt cei 170 de pacienţi cu afecţiuni psihice internaţi la secţia Bârnova a Spitalului Socola din Iaşi. Asta nu-i împiedică însă să transforme spitalul într-un cămin aproape de sufletul lor.

Pentru ca spitalul să devină locul numit casă pentru ei, reprezentanţii unităţii medicale le-au amenajat o seră în care cultivă roşii,, castraveţi, varză şi alte zarzavaturi, le-au cumpărat animale şi le cer ajutorul la culesul merelor din livada care se întinde pe patru hectare.

Astfel, bolnavii îşi asigură lor şi „confraţilor" de la Spitalul Socola din Iaşi hrana zilnică. Numai în noiembrie au fost sacrificaţi 55 de porci pentru că în sezonul rece este mult mai greu de întreţinut animalele. „Săptămânal tăiam câte patru porci. Unul îl păstram pentru noi, iar trei îi dădeam la Socola în Iaşi, acolo fiind un număr mai mare de bolnavi. Când a venit frigul am hotărât să-i tăiem pentru că nu prea aveam condiţii să-i mai creştem, iar carnea am depozitat-o la Şipote", spune doctorul Victor Burlacu, şef de secţie.

Daţi click pe imaginile de mai sus pentru a vedea fotografii cu bolnavii care se gospodăresc

Pe lângă mesele pe care şi le asigură, specialiştii mărturisesc că aceste activităţi sunt extrem de benefice pentru bolnavi. „Este foarte important pentru bolnavi să se simt utili. Având aceste activităţi ei au devenit mai calmi, mai atenţi, le place ce fac. Este bine să fie antrenaţi în astfel de activităţi, devin mai responsabili. Îi implicam în aceste activităţi mai mult pe oligofreni, schizofrenicii nu pot ieşi din perimetrul spitalului pentru că ei sunt mai periculoşi", spune Ovidiu Manolache, asistentul şef alSecţiei de la Bârnova.

„Mutulică", bun la toate

Printre cei mai cuminţi şi mai harnici bolnavi se numără Mutulică (69 de ani), pe numele său real Ion Pavăl. Porecla şi-a câştigat-o din cauză că este surdo-mut. Chiar şi aşa, cadrele sanitare spun că Mutulică este cel mai îndrăgit pacient. Nu încurcă pe nimeni, nu deranjează cu nimic, doar priveşte lung şi atent gesturile interlocutorului pentru a înţelege indicaţiile care i se dau. „Mutulică ne este cel mai drag. El este cuminţel, nu ne-a făcut niciun fel de problemă niciodată, şi-a văzut mereu de treabă. Este implicat în toate activităţile agricole pe care le desfăşurăm", spune asistentul şef Manolache.

Doctorul de suflete de la Spitalul „Socola“ din Iaşi FOTO

Muzeul de la Spitalul Socola: creiere bolnave şi aparate de electroşocuri FOTOGALERIE

Iaşi: Criza a triplat numărul pacienţilor de la Spitalul Socola (FOTO)

Pe lângă curăţenia pe care o făcea în urma porcilor, lui Mutulică îi plac foarte mult florile. Deşi diagnosticat cu deficienţă mintală medie, Mutulică s-a implicat trup şi suflet în amenajarea parcului destinat bolnavilor pentru petrecerea timpului liber. „Noi nu ne-am implicat în niciun fel în amenajarea parcului. Este locul lor şi i-am lăsat să facă ce vor cu el. Au sădit flori, au creat ornamente florale. A ieşit ceva tare frumos", spune asistentul Manolache.

Mutulică şi-a demonstrat dibăcia şi la crearea singurei alei din parc. Şi nu oricum, ci cu propriile unelte. „Mutulică a început să aşeze pietrele şi a făcut o cărare şerpuită care asigură accesul dintr-o parte în cealalta a parcului fără să se calce pe spaţiul verde. Deşi noi avem lopeţi, hârleţ, Mutulică refuză să le folosească şi îşi improvizează el unele", spune Manolache.

Afacere: tunde şi bărbiereşte

Printre pacienţii muncitori şi cu afinitate la cadrele sanitare se numără şi Vasile Coşarcă, nume predestinat pentru că bolnavul, deşi are probleme de vedere, şi-a dovedit îndemânarea la împletit nuiele. „Liniştit este şi Coşarcă. El stă retras în colţul său şi împleteşte toată ziua coşulete. Este foarte priceput în ceea ce face", spune asistentul şef Ovidiu Manolache.

Mulţi au „mirosit" că într-o colectivitate este importantă şi afacerea pe cont propriu, aşa se face că Ionel Bistriceanu (65 de ani) şi-a câştigat respectul cu ajutorul bisturiului şi a maşinii de tuns. La serviciile sale apelează toţi colegii de salon. Nu-l vizitează nimeni, însă se simte mai bogat decât mulţi alţii sănătoşi căci familia lui sunt atât cei 170 de bolnavi, cât şi cadrele sanitare. „Eu sunt aici de opt ani, doi i-am prins în fostul TBC, iar de şase ani, de când s-a înfiinţat psihiatria aici stau. Nu mă plâng. E destul de frumos, mâncarea e bună. Noi ne facem curăţenie, e ca acasă, ne îngrijim de curte, de parcul proaspăt amenajat. Eu îi tund şi-i bărbieresc pe cei care îmi cer asta. Mă pricep", spune bărbatul. La final, după un an în care au curăţat în urma porcilor şi după o toamnă întreagă în care au cules mere, bolnavii trag linie şi se declară mulţumiţi când zăresc în farfurie câte o bucată de carne sau când muşcă cu poftă dintr-un măr roşu.

Case şi ferme pentru bolnavi

Conducerea Secţiei de Psihiatrie Bârnova vrea cu tot dinadinsul să-i integreze social pe pacienţii cu afecţiuni psihice şi în acelaşi timp să-i supravegheze îndeaproape. Pentru asta, planurile de viitor se rezumă la două proiecte: „Ferma" şi „Casa protejată".

Primul dintre ele se referă la amenajarea unor sere extinse şi reabilitarea uneia lăsate în paragină. Proiectul deja a început să se concretizeze, partenerii italieni trimiţând o parte din materialele necesare. „Avem o seră dezafectată pe care vrem să o reactivăm. Este un proiect important pentru noi pe care-l derulăm împreună cu italienii. Vrem să reamenajăm o seră care acum este părăsită", spune asistentul şef Ovidiu Manolache. În noile spaţii ar urma să se cultime roşii, castraveţi, ceapă şi zarzavaturi.

Mini-locuinţe pentru bolnavii nepericuloşi

Un alt proiect aflat în cărţile conducerii spitalului constă în amenajarea a patru locuinţe în curtea unităţii sanitare alcătuite din câte două camere, o bucătărie şi un grup sanitar, în care ar urma să locuiască câte patru pacienţi. Aceştia vor fi aleşi în funcţie de gravitatea bolii. „Vrem să le oferim cu adevărat o casă, dar în acelaşi timp să le urmărim evoluţia, să ne asigurăm că-şi iau medicaţia. Ar putea creşte şi un animal pe lângă casă, abia atunci se vor putea gospodări singuri, aşa cum ştiu ei mai bine", mai spune asistentul şef Ovidiu Manolache.

Până acum însă, reprezentanţii spitalului nu au făcut o evaluarea financiară pentru a şti de câţi bani au nevoie pentru a le pune pacienţilor la dispoziţie propria locuinţă.