Dr. Alexandru Nemţoi: „Orice problemă la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare poate cauza o migrenă“
0
Una dintre cauzele apariţiei migrenelor şi ale durerilor cronice de cap poate fi produsă de o muşcătură incorectă. Dacă singura articulaţie mobilă de la nivelul extremităţii capului întâmpină o dificultate, se poate identifica uşor chiar şi printr-o autoexaminare, însă specialiştii recomandă un control pentru a putea preveni o eventuală intervenţie chirurgicală.
Articulaţia temporo-mandibulară este afectată, cel mai adesea, de anumite obiceiuri nesănătoase precum mestecatul pe o singură parte, căscatul prelung sau mestecarea îndelungată a unor alimente dulci, precum guma sau caramelele, dar şi de ticuri, precum scrâşnirea dinţilor.
Medicul Alexandru Nemţoi spune că, dacă nu acordăm o minimă atenţie şi acestei articulaţii destul de fragile, putem ajunge chiar şi la operaţie. De asemenea, el spune că cei mai afectaţi pot fi oamenii mai în vârstă, care pot suferi de atroză sau boli inflamatorii.
Doctorul spune că pentru a preveni deteriorarea acestei articulaţii, dar şi a altor boli cronice orale, precum parodontoza, este necesar un consult periodic la un specialist, dar şi o îngrijire corespunzătoare zilnică şi o autoexaminare.
- „Weekend Adevărul“: Prin ce se deosebeşte articulaţia temporo-mandibulară de celelalte articulaţii?
Dr. Alexandru Nemţoi: Această articulaţie este unică, prin faptul că este dependentă şi de alte structuri înconjurătoare, cum sunt structurile musculare, structurile ligamentare, structurile dentare, care sunt foarte importante dacă ne referim la raportul lor în ceea ce reprezintă dinţii maxilari faţă de cei mandibulari, şi viceversa. Numim acest raport ocluzie sau muşcătură. Este un aspect extraordinar de important ca această muşcătură să fie efectuată în parametri normali.
- Ce înseamnă asta mai exact?
Reprezintă o evaluare a unui plan care se interpune între arcadele dentare maxilare şi arcadele dentare mandibulare. Sunt nişte standarde ideale în care aceste rapoarte să existe.
Muşcătura-problemă
- Cum ne dăm seama că muşcătura nu se încadrează în aceste standarde?
Muşcătura deficitară se poate resimţi prin problemele care apar la nivel articular. Orice modificare este vizibilă. Să zicem că mergem la medic şi ne facem o obturaţie la nivelul coroanei unui dinte, obturaţia fiind acea plombă dentară, şi este un pic mai înaltă. Imediat simţim un disconfort, fără să ne dăm seama că este vorba de articulaţie. Tot ce înseamnă această muşcătură este inscripţionat la nivelul computerului central, adică la nivelul sistemului nostru nervos central. Orice modificare, oricât de mică ar fi, va aduce modificări la nivel articular.
- Citeam că este singura articulaţie mobilă de la nivelul extremităţii capului.
Aşa este. Este o articulaţie care face legătura între un os ce aparţine părţii anterioare a craniului şi baza neurocraniului. Orice problemă apare la acest nivel articular poate să determine şi o migrenă care să fie de o cauză necunoscută iniţial. De asemenea, articulaţia aceasta temporo-mandibulară este unică prin simplul fapt că este dependentă de aceste structuri dentare, dar şi prin faptul că este o conexiune dintre două structuri osoase care nu se potrivesc.
- În cazul pacienţilor care au probleme cu această muşcătură, care este procedura de evaluare?
De cele mai multe ori, pacienţii care se prezintă cu o asemenea problemă vin şi ne spun că au migrene, dureri în zona hemi-craniului, de exemplu. Ajungem să evaluăm şi articulaţia temporo-mandibulară, procedură care începe printr-un examen clinic al cavităţii orale. Trebuie să ne uităm la structurile dentare, la planul de ocluzie. Presupune şi un examen clinic direct al articulaţiei. Acesta se face atât clinic, în statică, uitându-ne dacă pacientul are asimetrie facială, cât şi în dinamică, dacă rugăm pacientul să deschidă gura. Astfel, putem ajunge până la examene complexe, cum sunt cele paraclinice. Ajungem chiar şi la un examen computer tomografic.
„Cu gura căscată“, o afecţiune cronică
- Cum ştim că avem o muşcătură corectă?
Muşcătura trebuie evaluată de medicii specialişti. La noi în ţară sunt medicii stomatologi sau medicii ortodonţi. Însă şi fiecare persoană se poate autoexamina – dacă vedem că arcada dentară superioară nu se suprapune peste cea inferioară, putem spune că avem o muşcătură inversă. De asemenea, este foarte important ca muşcătura să fie corectă nu numai pentru sănătatea articulaţiei temporo-mandibulare, ci şi pentru sănătatea implantării dinţilor în timp. De multe ori, când avem o muşcătură deficitară, dinţii vor suferi, pentru că în momentul masticaţiei, forţele nu se vor duce într-un ax al dintelui, ci în axe diferite. Atunci, osul care susţine dintele va suferi. Putem ajunge să vorbim de boala parodontală cronică: parodontoza.
- Se poate bloca maxilarul? Atunci când căscăm, de exemplu.
Da, există astfel de situaţii cu pacienţi care, să spunem, au o suferinţă cronică a articulaţiei temporo-mandibulare. Dacă este o suferinţă cronică, apare o îmbătrânire a acestei articulaţii şi o îmbătrânire a structurilor ligamentare. Putem rămâne cu gura căscată, la propriu. Acestor pacienţi li se poate întâmpla asta când merg, de exemplu, la stomatolog şi trebuie să stea cu gura deschisă mai mult timp. Sau când râd mai mult, cu gura larg deschisă. Este nevoie de o anumită manevră şi putem ajunge chiar la Urgenţă. Dacă avem o suferinţă incipientă, nu trebuie să ne speriem, dar trebuie să luăm măsuri.
Să fim atenţi, dacă auzim un zgomot atunci când deschidem gura, să începem să ne autoeducăm în aşa fel încât să reuşim să deschidem gura până să simţim acel zgomot. Sunt situaţii când deschidem gura prea puternic, se depăşeşte un reper anatomic şi acele suprafeţe osoase ajung în contact. Dacă se întâmplă des, apar şi probleme mai mari, pe care le putem rezolva doar mergând la medic.
FOTO Arhiva medicului Alexandru Nemţoi
Tratament ortodontic sau intervenţie chirurgicală
- Cum putem corecta o astfel de muşcătură?
Poate fi corectată printr-un tratament ortodontic. Această procedură se poate face la orice vârstă, atât timp cât dinţii prezintă un suport osos bun. Se poate ajunge şi la intervenţii chirurgicale. Tratamentul ortodontic se poate aplica doar dacă vorbim despre poziţia dinţilor. Dacă problema este la nivel osos şi avem o anumită vârstă la care nu mai putem corecta asta, este necesară intervenţia chirurgicală, dar acestea sunt situaţii extreme.
- După intervenţia chirurgicală, viaţa e la fel ca înainte să apară durerile?
Aceste intervenţii pot modifica brusc poziţia condililor (n.r. – proeminenţă osoasă, rotunjită, prezentă la extremităţile articulare ale unor oase; în cazul de faţă, mandibula) în acele cavităţi din articulaţia temporo-mandibulară şi se pot resimţi mai târziu cu afecţiuni articulare, chiar dacă am corectat chirurgical. La fel şi în cazul ortodontic: dacă este un tratament care nu face o evaluare clară a articulaţiei, poate să aibă repercusiuni. Putem avea o muşcătură corectă, dar articulaţia să sufere chiar şi aşa. Această muşcătură este importantă, dar este importantă şi modalitatea prin care abordăm corectarea ei. Dacă este mult prea rapidă, articulaţia trebuie să sufere modificări.
Este foarte important ca muşcătura să fie corectă nu numai pentru sănătatea articulaţiei temporo-mandibulare, ci şi pentru sănătatea implantării dinţilor în timp. De multe ori, când avem o muşcătură deficitară, dinţii vor suferi, pentru că în momentul masticaţiei, forţele nu se vor duce într-un ax al dintelui, ci în axe diferite.
Artroza şi artrita, cauze ale unor afecţiuni mandibulare
- Cum putem distruge, fără să ne dăm seama, sănătatea acestei articulaţii temporo-mandibulare?
Mestecatul gumei sau mestecatul unilateral pot duce, de exemplu, la o suprasolicitare a acestei articulaţii. Dau un exemplu: mâncatul pe o singură parte poate duce la o hipertrofie musculară, adică o dezvoltare a muşchilor în acea parte. Asta se întâmplă fie că nu avem dinţi pe partea opusă, fie avem leziuni carioase sau dureri dentare şi evităm să mâncăm pe o anumită parte. Ca să avem o stare de echilibru, ar trebui să avem toţi dinţii sănătoşi sau reconstituiţi cu lucrări dentare.
Este recomandată o masticaţie uniformă la nivelul întregilor structuri dentare. Fiecare dinte are un rol foarte bine definit. Mestecatul gumei, mâncatul de caramele pot fi problematice – cu cât sunt mai lipicioase şi mai dulci, pot crea probleme. De asemenea, este important să avem alimente fibroase, alimente noi. Să fie un context global alimentar, să avem echilibru.
- Ticurile vicioase se încadrează în această discuţie?
Da, sigur. Sunt persoane care îşi rod unghiile sau care rod creioanele, aşa cum fac unii copii. Nu mai zic de cazurile extreme, mâncat de cuie, sticlă sau deschis sticlele cu dinţii. Sunt obiceiuri care au legătură cu psihicul. Aici mai vorbim şi de una dintre cele mai frecvente afecţiuni cu care ne confruntăm: bruxismul nocturn. Înseamnă o încleştare sau o scrâşnire a dinţilor atunci când dormim. Există şi bruxismul diurn, care apare când persoana se enervează şi scrâşneşte din dinţi. De cele mai multe ori, pe lângă purtarea unei gutiere care să relaxeze cele două maxilare, tratamentul poate însemna acupunctură sau psihoterapie.
- Reumatismul afectează şi această articulaţie?
Afecţiunile care deteriorează articulaţia pot fi modificări date de îmbătrânire – le numim artroze – ori pot fi fenomene acute, cum sunt artritele, inflamaţiile. Vorbim de aceleaşi afecţiuni pe care le găsim şi la nivelul articulaţiei cotului, de exemplu. Una dintre cele mai frecvente inflamaţii este cea dată de sindromul reumatismal. Ştim că mulţi pacienţi în vârstă suferă de un reumatism articular acut, care poate afecta şi articulaţia temporo-mandibulară. O altă cauză din care se poate suferi sunt afecţiunile infecţioase care necesită un tratament medicamentos.
Medicul, prietenul copiilor
- Cei mai mulţi oameni care vă trec pragul o fac pentru că au deja o problemă, nu pentru că doresc să prevină una. Ce faceţi în cazul pacienţilor care vă spun că le este frică?
Asta e în fiecare zi. Pacienţii vin de durere, nu din prevenţie. Frica aceasta ne face să mergem la medic doar atunci când nu mai putem, iar asta este o mare problemă. Ajungem la medic abia atunci când este nevoie de o intervenţie mai amplă, de un tratament mai complicat.
- Cum îi faceţi pe pacienţi să se relaxeze?
Ne adaptăm în funcţie de fiecare pacient. În principal, relaxarea trebuie să înceapă prin comunicare. Apoi, sunt alte detalii care pot detensiona pacientul: un mediu ambiental mai relaxant, poate chiar şi muzică pe fundal. Câteodată se poate ajunge să se folosească chiar şi medicaţie, dacă e o situaţie mai gravă. Pacientul trebuie să se relaxeze în discuţia cu medicul. Uneori ajută ca pacienţii să discute unii cu alţii, mai ales dacă trec prin situaţii similare. Ajută să ştie că o altă persoană a trecut prin ceea ce trecem şi noi. Atitudinea întregului personal medical trebuie să fie una prietenoasă.
- Cum poate să gestioneze un părinte relaţia cu copilul atunci când trebuie să-l ducă la medic?
Părintele este unul dintre factorii importanţi atunci când ne referim la relaţia medic-pacient copil. Ştiţi că există acea ameninţare: nu mănânci, te duc la doctor! Nu ar trebui să mai existe asta, pentru că apare frica. Medicul trebuie să fie perceput ca un prieten. De asemenea, copilul imită părintele – dacă vede că are grijă de sănătatea orală, o va face şi cel mic. Copilul trebuie adus în mediul cabinetului şi învăţat cu mediul respectiv, dar nu trebuie forţat. Prima vizită poate fi realizată până în faţa cabinetului, a doua până în sala de aşteptare, când cunoaştem medicul, şi de la a treia putem merge mai departe. Sunt şi copii curajoşi.
- S-au schimbat multe în aceşti 11 ani de muncă în domeniu?
Da, foarte multe. În principal, pentru că accesul la informaţie este la îndemâna oricui, dar asta nu este bine neapărat. Vin mulţi pacienţi care îmi spun: „Am citit pe internet. Sufăr de asta“. De cele mai multe ori nu este adevărat. S-au schimbat puţin în ceea ce priveşte abordarea situaţiei cu medicul. Ei vin deja cu un autodiagnostic pus. Unii vin panicaţi, după ce au citit pe nu-ştiu-unde, şi-mi spun: „Am cancer oral“. În sensul acesta s-au schimbat pacienţii.
Afecţiunile care deteriorează articulaţia pot fi modificări date de îmbătrânire – le numim artroze – ori pot fi fenomene acute, cum sunt artritele, inflamaţiile. Vorbim de aceleaşi afecţiuni pe care le găsim şi la nivelul articulaţiei cotului, de exemplu.
Medic şi profesor
Nume: Alexandru Nemţoi
Data şi locul naşterii: 31 iulie 1985, Gura Humorului, judeţul Suceava
Studiile şi cariera:
În 2010 a terminat atât Facultatea de Medicină Dentară din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi, cât şi Medicină Generală în cadrul aceleiaşi instituţii.
În 2012 a urmat un stagiu de practică şi cercetare în cadrul Facultăţii de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină din Viena, Austria.
S-a specializat în chirurgie oro-maxilo-facială.
În perioada 2015-2020 a fost profesor la UMF Iaşi.
În prezent este cadru didactic la Facultatea de Medicină şi Ştiinţe Biologice din cadrul Universităţii „Ştefan ce Mare“ din Suceava.
Locuieşte în: Suceava
Se încarcă comentariile...
