VIDEO Tainele cimitirului evreiesc din Hunedoara. Monumentul ciudat, vechi de un secol, a fost scos dintre mărăcini
0
Pentru prima dată în ultimii ani, vechiul cimitir evreiesc din Hunedoara a fost curăţat de vegetaţia care îi ascunde mormintele. Astfel au fost scoase la iveală monumente funerare impresionante. Cel mai ciudat dintre ele datează de peste un secol.
Unul dintre monumentele fascinante din vechiul cimitir al evreilor din Hunedoara este mormântul lui Seiden Joszef (1865 - 1918). Timp de mai multe decenii, locul funerar a stat ascuns de bălării şi mărăcini, într-un colţ al cimitirului de pe Dealul Sânpetru. O frescă în limba ebraică aşezată pe piatra de mormânt păstra singura amintire despre personajul misterios, decedat la începutul secolului trecut:
„Aici zace Ioszef, fiul lui Dov, care a muncit din greu cu sudoare şi când a reuşit în munca lui, s-a stins din viaţă”, potrivit traducerii oferite de un membru al comunităţii ebraice. De curând, cimitirul lăsat de izbelişte în ultimii ani a fost curăţat de vegetaţia abundentă care acoperea majoritatea pietrelor funerare şi a fost îngrădit.
Locul oferă încă o atmosferă dezolantă. Majoritatea zecilor de pietre funerare şi multe dintre morminte au fost distruse de timp şi de oameni, iar în Hunedoara, practic, membrii comunităţii evreieşti pot fi număraţi pe degete.
În Hunedoara, municipiu în care mai locuiesc şase evrei, potrivit ultimului recensământ, există un alt cimitir al acestei comunităţi, pe Strada 1 Mai. Chiar dacă nu i s-a acordat la fel de mare atenţie ca aşezământului din zona istorică a Hunedoarei, cimitirul de pe Dealul Sânpetru, aflat în vecinătatea Castelului Corvinilor, rămâne un loc atractiv, pentru că zona în care se află oferă pasionaţilor de fotografie panorama întregului oraş, cu Castelul Corvinilor în prim-plan.
O serie de note informative primite de Poliţia de reşedinţă Deva în 1941 şi păstrate la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara, dezvăluie care era stare de sprit a comunităţilor evreieşti din judeţ la începutul anilor 1940.
Cimitirul evreiesc din Hunedoara
Vechiul cimitir al evreilor din Hunedoara
Cimitirul părăsit din Hunedoara
Vechiul cimitir evreiesc şi monumentul impresionant
Hunedoara, văzută de pe Dealul Sânpetru
Iată câteva dintre relatări:
„Minoritarii evrei se găsesc într-o stare deprimată. Toţi comercianţii evrei şi-au vândut magazinele lor creştinilor şi din cercetările noastre s-a constatat că o parte din populaţia evreiască intenţionează să emigreze în Basarabia, pentru care fapt au şi început pregătirile”, se arată într-o notă a Poliţiei Petroşani, transmisă în ianuarie 1941, Prefecturii Hunedoara.
„Evreii au început a se interesa de condiţiile emigrării în Palestina”, se arăta într-o altă notă a Poliţiei Petroşani, din ianuarie 1941.
„Evreii din nou au început a prinde curaj, fiind ferm convinşi că vor fi apăraţi de legile care sunt astăzi în vigoare şi care conform ordinelor domnului general Antonescu trebuiesc respectate cu cea mai mare stricteţe. Avându-se în vedere evenimentele externe, evreii cred că germanii vor pierde războiul şi atunci vor trăi iară bine în România. În acest oraş, copiii evreilor, din cauză că nu mai sunt admişi a frecventa şcolile româneşti, umblă la o şcoală confesională care a luat fiinţă, în urma aprobării Inspectoratului Şcolar Confesional, pe lângă sinagoga evreiască din acest oraş, pe Strada Principele Carol. Lecţiile sunt predate de câţiva tineri evrei, bacalaureaţi. Până acum o lună mai mulţi evrei din acest oraş intenţionau a emigra, în prezent însă niciunul nu mai doreşte a pleca”, se arăta într-o notă informativă din februarie 1941, a Poliţiei Petroşani.
„Avocaţii şi medicii evrei au început a o duce foarte greu din cauză că nu mai se vor, conform Decretului Lege în vigoare, a mai exercita profesia. Fiecare evreu care are tendinţe spre comunims se urmăreşte de către organele acestui comisariat”, se arăta în aceeaşi notă informativă.
„În această localitate toţi au lichidat prăvăliile lor şi mai întreg comerţul este în mîinile românilor. Majoritatea dintre evrei au părăsit localitatea, restul care mai sunt sunt în curs de plecare”, se arăta într-o notă a Poliţiei Orăştie, din ianuarie 1941, păstrată în Arhivele Judeţului Hunedoara.
„Evreii cărora sub guvernul legionar li s-au luat prăvăliile şi imobilele în urma rebeliunii legionare au crezut că toate aceste bunuri le vor fi restituite. Sunt nemulţumiţi din cauză că situaţia lor nu a fost clarrificată. Pentru a preîntâmpina eventualele hotărâri împotriva soartei lor, în special comercianţii nu mai faccumpărături de marfă, fapt care face ca comerţul să se resimtă”, informau ofiţerii de la Siguranţă, în nota transmisă Poliţiei Deva, în februarie 1941.
„Ultimele măsuri luate din partea guvernului de a interna pe evrei au creat în sufletele lor o îngrijorare, fiindu-le teamă ca la o mişcare greşită pe care o ar comite orareşcare evrei, evreii internaţi vor fi executaţi”, informa o notă din Iulie, 1941, transmisă din Petroşani.
„În Haţeg această minoritate nu prezintă niciun pericol, din pucntul de vedere al siguranţei statului. Nutresc speranţe în victoria Anglei, de la care aşteaptă îmbunătăţirea soartei lor”, se arăta într-o altă notă informativă, privind starea de spirit a comunităţii evreieşti din Haţeg, în iulie 1941.
„În rândurile populaţiei evreieşti domneşte o stare de spirit de deprimare momentană din cauza măsurilor luate împotriva lor. Aceştia însă în majoritate sunt convinşi că măsurile luate contra lor sunt de scurtă durată şi că situaţia lor se va îmbunătăţi în curând. Munca de folos obştesc la care au fost supuşi, după comoditatea pe care au avut-o până acum, a creat în rândurile lor nemulţumiri, dar acestea nu s-au concretizat în acţiuni ce ar putea periclita siguranţa statului în acest sector. Se observă o interesantă schimbare în atitudinea evreilor şi anume un ataşament fidel faţă de populaţia maghiară, pe motiv că în Ungaria evreii au un tratament mai bun ca în România”, se arăta într-o informare secretă, din aAugust 1941, trimisă de Biroul Siguranţei comandamentului Poliţiei oraşului Deva.
Declinul comunităţii evreieşti în judeţ
În perioada interbelică, potrivit recensământului populaţiei, în judeţul Hunedoara locuiau aproape 5.000 de evrei. La începutul anilor 1940, în timpul dictaturii mareşalui Ion Antonescu, marea parte a populaţiei evreiască din judeţ a fost concentrată în trei „centre de evacuare”, înfiinţate în Deva, Ilia şi Haţeg. Evreii apţi de muncă au fost trimişi să lucreze în detaşamentele de muncă din zona Devei şi a Hunedoarei, pe şantiere viitoarei liniii de cale ferată Deva – Brad şi ale unor şoselele. Astfel era descrisă atmosfera din lagărele de muncă din judeţ: „Am venit mâhniţi, cu suflet întristaţi / Tinerii din Hunedoara şi Banat / Şi cu munca noastră plină de sudoare şi oftat / Face-vom azi sau mâni linia Brad / Zori de zi ne sculăm şi plecăm / Să muncim din greu cu targa şi cu lopata / Încărcaţi, descărcaţi, nu mai staţi / Randamentul e cerut la vagoneta / Şi când soarele se îndreaptă spre culcuşul lui obosit / Drumul nostru este lung şi avem un gând de mult dorit / De a pleca toţi acas' fericiţi / Şi în crezul de evreu mai întăriţi / Drumul nostru este lung şi fără de sfârşit / Nimeni nu ne spune 'bine aţi venit' / Şi în coloanele cuprinse de soldaţi înarmaţi / Ne-am făcut rând cu toţii veşnic fraţi”, este o poezie a evreului Husz Emanuil, păstrată în documentele de la Arhivele judeţului Hunedoara, publicată de cercetătorul Dan Grecu.
În primul deceniu după încheierea războiului şi instaurarea regimului comunist în România, cea mai mare parte a populaţiei evreieşti din judeţul Hunedoara a luat calea exilului spre Israel, a cărui independenţă a fost proclamată în 1948. Astfel, recensământul din 1956 atesta în judeţ o populaţie de circa 1.700 de oameni, iar cel din 1966 înregistra 510 evrei. Potrivit ultimului recensământ, din 2011, în judeţul Hunedoara mai locuiau 46 de evrei: 23 în Deva, câte 6 în Petroşani şi Hunedoara, câte 4 în Haţeg şi Lupeni şi 3 în Petrila.
Vă recomandăm şi:
Un număr impresionant de crime, jafuri şi violuri, comise asupra populaţiei civile, au lăsat în urmă trupele sovietice care au tranzitat sau au staţionat în vestul ţării, după 23 august 1944. Arhivele judeţului Hunedoara păstrează sute de documente de anchetă şi plângeri privind infracţiunile grave comise de ostaşii Armatei Roşii în cei trei ani în care au ajuns în judeţ. Multe dintre ele au rămas nepedepsite de autorităţi.
Agatârşii au locuit pe actualul teritoriu al Transilvaniei în urmă cu 2.500 de ani, potrivit istoricilor, iar autorii antici au descris obiceiurile neobişnuite ai celor consideraţi strămoşi ai dacilor. Agatârşii, tatuaţi, vopsiţi şi împodobiţi cu aur, îşi luau mai multe neveste pe care le împărţeau între ei, îşi cântau legile şi îi venerau pe Apollo şi Dionis.
Cel mai sângeros atac terorist din România, petrecut la 23 august 1981, a avut de o parte a baricadei trei atacatori amatori, care au preluat controlul, sub ameninţarea armelor, asupra unui autobuz plin de călători, iar de cealaltă parte forţe de ordine total incompetente, care au rezolvat cazul cu preţul unui măcel. Unul dintre călătorii supravieţuitori şi doi dintre ofiţerii de Securitate implicaţi ne-au povestit cum s-a derulat drama.
Se încarcă comentariile...
