Viaţa sclavelor sexuale din Antichitate: cât de accesibile erau prostituatele şi cum reuşeau tinerele să îşi obţină libertatea
0
Autorii antici au lăsat numeroase mărturii despre viaţa sclavelor folosite pentru plăceri sexuale şi despre modurile în care tinerele încercau să îşi răscumpere libertatea.
Civilizaţiile antice elenă şi romană şi-au extins influenţa şi peste comunităţile care au trăit pe actualele ţinuturi ale României, iar mărturiile istorice păstrate de la autorii din Antichitate au fost luate deseori ca repere pentru viaţa strămoşilor noştri.
Istoricul Allison Glazebrook, autoarea volumului „Prostituatele greceşti din lumea antică mediteraneană 800 BCE - 200 CE”, a oferit detalii despre modul de viaţă al tinerelor folosite ca sclave sexuale în oraşele antice. Elenii şi romanii aveau în multe privinţe atitudini similare faţă de prostituţie, susţinea istoricul. Iată câteva dintre concluziile cercetătoarei:
Eliberarea, cel mai mare dar al unei prostituate
Cele mai multe dintre prostituate proveneau din rândul sclavelor. Uneori, frumuseţea şi acceptarea posturii de prostituată le elibera din sclavie. Cea mai timpurie referinţă la răscumpărarea libertăţii unei sclave prostituate i-a aparţinut istoricului Herodot, despre Rhodopis. Herodot afirma că Rhodopis a venit în Egipt, adusă de stăpânul ei Xanthes din Samos, şi cu toate că ea a venit la locul de muncă, a fost imediat eliberată din sclavie pentru o mulţime de bani. Şi sclavii bărbaţi folosiţi ca prostituate beneficiau, de asemenea, de posibilitatea eliberării, afirma istoricul Allison Glazebrook.
Într-una din comediile lui Meneandru, autorul prezenta povestea unei sclave sexuale din antichitate, în căutarea unui tânăr căruia să îi exploateze vulnerabilitatea pentru a-şi obţine libertatea. „În Epitrepontes, tânărul Charisios plăteşte unui proxenet 12 drahme pe zi pentru sclava prostituată Habrotonon. Habrotonon, cu toate acestea, se plânge că este ignorată de Charisios. Ea arată că a crezut că tânărul o va iubi, dar, în schimb, observă că acestuia nici măcar nu îi place ca ea să se aşeze pe patul unde acesta bea. Tânărul însă nici măcar nu făcea sex cu ea. Mai târziu, sclava dezvăluia cauza dezamăgirii ei: îşi dorea să fie liberă şi spera în mod clar că tânărul Charisios îi va achiziţiona libertatea ei din dorinţa şi dorul faţă de ea”, relata autoarea. Ca sclave sexuale, trupurile şi serviciile femeilor erau tranzacţionate pentru un preţ negociat. Dar eliberarea lor era însemna obţinerea darului suprem la care un sclav se poate aştepta, afirma Allison Glazebrook.
Prostituate de vocaţie
În lumea antică elenă, conducătorii oraşelor primeau taxe pentru prostituţie, atât de la femeile libere sau eliberate din sclavie, cât şi de la stăpânii sclavelor sexuale. Potrivit relatărilor literare, femeile şi bărbaţii care lucrau în bordeluri erau de obicei sclavi, scrie Allison Glazebrook. Unele dintre prostituate, ca Neaira, amintită într-o lucrare antică, practicau prostituţia încă dinainte de a ajunge la pubertate, iar unii oratori sugerau că anumite prostituate aveau particularităţi care le predestinau pentru practicarea acestei meserii. Istoricul aminteşte în volum despre viaţa prostituatelor că au fost cazuri în care după ce sclavele sexuale ajungeau la o vârstă la care nu îşi puteau atrage clienţi erau eliberate.
Uneori, prostituate aveau norocul unei vieţi mai puţin chinuite, afirma Allison Glazebrook . Alce, una dintre tinerele sclave menţionate într-o lucrare antică, a devenit favorita atenianului prosper Euctemon, care i-a răscumpărat libertatea şi a pus-o să conducă bordelul în care ea crescuse. Potrivit relatărilor, ar fi luat masa de mai multe ori cu ea decît cu familia sa, iar mai târziu tânăra i-a cerut acestuia să îi recunoască drept descendenţi copiii ilegitimi pe care îi avea cu el.
Bordelurile nu deranjau
Unii oratori antici criticau tinerii care aleg să aibă relaţii cu femei libere, când puteau găsi fete decente în bordeluri. Aceste locuri erau ieftine, convenabile şi accesibile pentru sex. Plata pentru sex nu era o problemă, ci doar a plăti prea mult pentru relaţii cu protituatele, afirmau autorii eleni, citaţi de Allison Glazebrook.
Prostituţia în antichitate erauniversală şi accesibilă, chiar şi pentru sclavi. Anticii nu aveau aversiuni de ordin moral faţă de prostituate. Unele mărturii antice arătau că grecii şi romanii frecventau atât prostituate femei cât şi bărbaţi¸ afirma Allison Glazebrook.
Prostituatele, adesea numite hetaira de eleni, puteau fi sclave, eliberate din sclavie şi libere. Ele se găseau pe străzi, în bordeluri, la petreceri şi festivaluri sau călătorind din oraş în oraş, însoţite de unul sau doi bărbaţi. Un bărbat care lucra ca prostituată nu era privit diferit de unul care avea meseria de pescar. Prostituatele din lumea elenă proveneau însă în mare parte din rândul sclavelor şi erau vulnerabile la abuzuri. Corpul prostituatelor era considerat accesibil şi fără protecţie în faţa violurilor, consierându-se că femeile violate purtau o anumită vină pentru violenţa împotrivalor, aşa cum îşi asumau responsabilitatea pentru ruina hainelor şi a corpului lor.
În Roma antică, la fel ca la grecii antici, potrivit istoricilor, prostituţia era permisă, iar bordelurile private funcţionau în casele unor cetăţeni din înalta societate. Încăperile erau decorate cu imagini pornografice, cele mai populare astfel de fresce, care ilustrau scene de sex şi orgii sexuale, fiind descoperite în ruinele oraşului antic Pompeii, în celebrele sale lupanare (bordeluri).
Femeile – tratate ca sclave
Cele mai vechi mărturii despre viaţa intimă a strămoşilor noştri au aparţinut unor autori greci, care au relatat că geţii şi tracii obişnuiau să îşi ia mai multe soţii, care erau deseori tratate ca sclave. „Fiecare se căsătoreşte cu trei şi patru femei. Sunt unii care au şi 30 de soţii. Ei le folosesc ca pe nişte sclave. Au legături trupeşti cu numeroase femei şi se unesc cu ele pe rând. Femeia spală şi serveşte pe bărbatul cu care a trăit. Cele mai multe, după împreunare, se culcă pe pământ. Dacă vreuna dintre femei este nemulţumită, părinţii îşi pot lua înapoi fata, după ce restituie ce au primit pentru ea. Căci oamenii îşi mărită fetele în schimbul unui preţ. La moartea bărbatului, femeile sunt moştenite, întocmai ca şi celalelte lucruri”, informa Heraclid din Pont, potrivit autorilor volumului „Izvoare privind istoria României” (Editura Academiei R.P.R. - 1964).
Geţii nu erau cumpătaţi în privinţa numărului de soţii, potrivit descirerilor oferite de autorul elen Meneandru. Alţi autori susţineau că femeile ţineau mult la cinstea lor şi, potrivit unui obicei, se urcă pe rugurile soţilor morţi socotind cel mai mare semn al curăţeniei, a se arunca în flăcări. „Femeile de măritat se duc la bărbaţi nu după hotărârea părinţilor, ci acelea care se disting prin frumuseţe cer să fie vândute la mezat şi, după ce li se îngăduie să se stabilească valoarea lor, se căsătoresc nu după obiceiuri, ci după preţurile oferite. Iar cele năpăstuite din pricina urâţeniei lor îşi cumpără cu zestrea lor soţii cu care se mărită”, relata istoricul latin Pomponius Mela, din secolul I.
Vă recomandăm şi:
Un savant din secolul al nouălea, cunoscut prin lucrările sale în întreaga Europă medievală, a fost autorul unora dintre cele mai populare reţete menite să trateze problemele de natură sexuală din cuplu. Remediile lui Al-Jazzar preced inventarea viagrei moderne.
Femeile din Evul Mediu aflau cum pot redeveni fecioare, dacă foloseau poţiunile misterioase ale contesei Caterina Sforza. Celebra autoare a unei lucrări ştiinţifice didicată performanţelor sexuale şi modului de redobândire a virginităţii, a intrat în istorie datorită reţetelor sale controversate.
Credinţele care priveau viaţa sexuală a oamenilor din secolele trecute au fost cu totul neobişnuite. O dovedesc documentele vechi, care cuprindeau studii de anatomie şi recomandări despre relaţiile sexuale, folosirea unor afrodisiace şi despre metodele contraceptive ale strămoşilor noştri.
În urmă cu un secol şi jumătate, James Oscar Noyes, un medic american în armata sultanului, vizita teritoriile României şi descria în amănunt viaţa locuitorilor lor. Cel mai mult l-au şocat ritualurile religioase pe care românii le îndeplineau cu stricteţe şi modul de viaţă al preoţilor de la sate.
Se încarcă comentariile...
