Video Terapeut stabilit într-un ținut sălbatic de munte: „Vezi ce înseamnă aerul curat, apa bună și hrana sănătoasă” VIDEO
0Satul Vadu Dobrii din Hunedoara, una dintre cele mai izolate așezări din România, părea în ultimii ani condamnat la dispariție, însă câteva familii au găsit aici oportunitatea unei vieți în armonie cu natura, departe de „civilizație” și au reanimat locul uitat în inima munților Poiana Ruscă.
Vadu Dobrii, un sat izolat din Munții Poiana Ruscă, Hunedoara, care până nu demult părea condamnat la dispariție, pentru că aici mai rămăseseră câțiva vârstnici, se trezește treptat la viață, iar noii săi locatari îl privesc ca pe un ținut ecologic, neafectat de poluare, unde pot trăi sănătos, în armonie cu natura.
Doar vreo 300 de oameni mai locuiesc în comuna Bunila din Ținutul Pădurenilor, iar Vadu Dobrii, cel mai mic și mai îndepărtat dintre satele sale are vreo 10 - 12 locuitori permanenți. Familia lui Eugen Pascotescu (video), a venit aici în urmă cu câțiva ani, când satul din Munții Poiana Ruscă - aflat la 50 - 60 de kilometri de Hunedoara, la capătul unor drumuri forestiere, părea în pragul dispariției.
Oamenii au fost încâtați de pitorescul așezării și mai ales, de sălbăticia care îl înconjoară. Pădurile din jurul așezării se întind pe mii de hectare, iar unele dintre ele au rămas neatinse de oameni.
Aproape de Vadu Dobrii se află Codrii seculari de pe valea Dobrișoarei - o rezervație cu arboret natural de dimensiuni mari şi vârstă de până la 200 de ani, care a suferit extrem de mici modificări create de oameni de-a lungul timpului. Pe pajiștile și poienile sale, speciile de fluturi extrem de numeroase, dar și unele rare ca Lycaena helle, au contribuit la statutul de rezervație forestieră primit de pădurile din Munții Poiana Ruscă.
De câțiva ani, Eugen Pascotescu a început construcția unui centru de sănătate, unde, spune el sunt invitați cei care vor să se bucure de aerul curat, de marea bogăție de plante sălbatice și de apa bună. Și alte familii, din zona Timișului și a Hunedoarei construiesc în Vadu Dobrii ori au reamenajat casele vechi de lemn ale pădurenilor, plănuind să se mute aici.
„Sunt născut la Lunca Cernii, în apropiere de Vadu Dobrii, iar de mic copil veneam aici împreună cu tatăl meu și cu bunicul să culegem afine. Întotdeauna mi-a plăcut acest loc, unul strategic din multe puncte de vedere. În urmă cu vreo opt - nouă ani am revenit în zona Hunedoarei și am venit în vizită aici, unde am cumpărat o casă și un teren. Atunci era disponibilitate pentru așa ceva, erau case și terenuri de vânzare, acum este mai dificil. Iubesc muntele, natura și stilul de viață mai spartan. Iar planul nostru, ca familie, este să ne stabilim aici pentru restul vieții. Construim un centru de sănătate, pentru a promova un stil de viață sănătos”, spune terapeutul Eugen Pascotescu.
Satul aproape neschimbat
În satul Vadu Dobrii din Hunedoara nu sunt drumuri asfaltate, iar câteva fântâni și mici izvoare sunt folosite ca sursă de apă pentru puținii săi localnici.
Promisiunile politicienilor de modernizare a așezării nu au ajuns până aici, însă localnicii nu pun mare preț pe așa ceva. Unii spun că preferă ca drumul să rămână de pământ și piatră, mai ecologic decât o șosea modernă.
„Satul Vadu Dobrii din Hunedoara are foarte multe avantaje pentru ca oamenii ajunși aici să aibă un stil de viață sănătos. Este un loc retras, unde nu ai presiunea orașului, iar în câteva zile dacă stă cineva aici o să vadă imediat ce înseamnă aerul curat, de la peste 1.000 de metri altitudine, ce înseamnă apa bună și hrana sănătoasă. Noi vrem să facem aici culturi absolut bio, de zarzavaturi, fructe. Pentru că pe aceste creste oamenii s-au rezumat doar la apa din fântână, nu s-a putut face agricultură intensivă, astfel că pământul de aici nu este chimizat, este o zonă ecologică. Flora spontană este bogată în plante medicinale. Le găsești peste tot, la câțiva pași”, spun terapeutul Eugen Pascotescu.
În satul Vadu Dobrii din Hunedoara, în ultimii ani și alți oameni s-au mutat, atrași de naturalețea ținutului de munte, chiar dacă locul din Munții Poiana Ruscă a rămas în continuare greu accesibil.
Român întors din Anglia pentru a trăi într-un sat uitat
Clima s-a mai îmblânzit, iar perioadele de iarnă grea din trecut, când viscolele duceau la izolarea completă a așezării vreme îndelungată, s-au diminuat.
Și satele aflate în văile din Munții Poiana Ruscă au primit noi locatari - români întorși din Occident ori care au părăsit orașele, pentru a trăi simplu și a-și cultiva pământurile într-un mod cât mai ecologic.
Aflat la câțiva kilometri de Vadu Dobrii și privit ca unul dintre satele izolate ale Hunedoarei, satul Negoiu este pentru unii dintre localnicii săi un adevărat colț de rai. După mai mulți ani în care a muncit în Anglia, Florin Stoica unul dintre noii săi locatari, spune că și-a îndeplinit visul, stabilindu-se în satul Negoiu din Hunedoara (video).
Bărbatul, din Hunedoara, s-a întors în România, dorind să se retragă la țară, într-un loc liniștit pe care îl visase din primii ani ai tinereții.
„Acum șase ani am cumpărat aici o casă bătrânească de lemn. Când am văzut acest loc, m-am îndrăgostit pur și simplu de el. După ce am cumpărat-o, m-am gândit să înființez o plantație pe terenul luat în apropiere. În primul an, am pus 4.000 de fire de goji, dar nu am avut succes cu ele. Nu s-au prins. Apoi mergând prin pădure am găsit zmeură sălbatică și, văzând că este un loc prielnic pentru ea, am decis să plantez și eu. Am înființat plantația în urmă cu patru ani și merge, dar fiind un loc izolat aici, nu reușesc să vând nici pe jumătate cât produc. Dar nu mă uit neapărat la câștig, vreau să le ofer oamenilor ceva sănătos”, relata localnicul.
Satul Vadu Dobrii din Hunedoara, ținutul îndepărtat
Satul Vadu Dobrii din Hunedoara (video) avea aproape 100 de gospodării în primele decenii ale secolului trecut, când în zonă funcționau mai multe exploatări forestiere și cărbunării care produceau mangal pentru uzinele Hunedoarei.
Așezarea înființată datorită vastelor păduri din împrejurimile sale devenise atunci și o zonă de agrement pentru familiile înstărite din zona Banatului, care urcau aici pentru a se bucura de aerul curat al munților. Unii localnici se ocupau cu vânatul, alții creșteau vite, munceau în pădure ori la minele de fier deschise în Munții Poiana Ruscă.
„Aici, în vârful munţilor Dobrii, la aproape 1.380 de metri altitudine, oamenii trăiesc ca sălbaticii. Aici nu străbat ziarele şi la drept vorbind, nu ştiu dacă cinci la sută din ei ştiu să citească. În republica aceasta a singurătăţii, ei trăiesc cu obiceiurile, cu portul şi cu munca moştenită de acum sute de ani. Până aici la ei, n-a putut pătrunde nimic din ce au oraşele noastre de azi, ba nici chiar din ce au satele de la şes. întreaga îmbrăcăminte precum şi hrana este produsul muncii lor proprii”, relata publicistul Ion Mehedințeanu, în ziarul Dimineața (1928).
Modul de viață al localnicilor îi impresiona pe oaspeții locului din Munții Poiana Ruscă.
„În ce priveşte caracteristica locuitorilor de pe munţii Dobrii, am putea spune că sunt, cu adevărat, ultimele rămăşiţe ale poporului dac: înalţi, spătoşi, de un curaj neînfrânt, hotărîţi în toate acţiunile lor, neştiind ce înseamnă compromisul, sunt foarte vioi şi inteligenţi, întreprinzători în toate, ştiu să-şi câştige hrana cu orice fel de muncă. Femeile sunt frumoase şi chipeşe şi tot atât de inteligente ca şi bărbaţii”, arăta Ion Mehedințeanu.
După Al Doilea Război Mondial, pentru câteva decenii, o mină de fier și o unitate militară antiaeriană au scos așezarea din izolare. În trecut și o tabără școlară funcționa aici, tocmai pentru aerul bun cu care localitatea se mândrea.
Lipsa drumurilor bune (video - drumul Cernișoara Florese - Vadu Dobrii), izolarea și pământul prea puțin fertil au făcut ca localnicii să prospere cu greu în aceste locuri. Minele au fost închise în anii ‘80, iar fosta unitate militară în anii 2000.
Localnicii au părăsit treptat ținutul, iar drumurile foresteire care urcau spre Vadu Dobrii din mai multe direcții (Runcu Mare, Bunila, Cernișoara Florese, Lunca Cernii de Sus, Bătrâna, Poiana Răchițelii), s-au degradat și ele. În ultimii ani, unele au fost reparate și modernizate parțial, mai puțin pe ultimii kilometri spre sat.
Se încarcă comentariile...
