Video Tenebrele Cetății medievale Deva. În temnița fortăreței a murit primul episcop unitarian din Transilvania. VIDEO
0Cetatea medievală Deva (video) are o istorie de șapte secole, marcată de numeroase evenimente dramatice. A fost asediată de mai multe ori și distrusă definitiv în împrejurări care stârnesc controverse.
Ridicată în secolul al XIII-lea pe un con vulcanic, distins în șirul de dealuri care mărginesc Valea Mureșului, Cetatea medievală Deva a rămas adesea în umbra Castelului Corvinilor din Hunedoara, mai impunător prin arhitectura sa și mai bine conservat.
În trecut, fortăreața Devei a avut un rol strategic pentru apărarea regiunii de la poalele Munților Apuseni și Poiana Ruscă – unde funcționau marile exploatări de aur și de fier din Transilvania.
Cetatea medievală Deva și-a pierdut definitiv utilitatea militară în secolul al XIX-lea, când a fost ruinată de o explozie, dar cu timpul a devenit un reper turistic important din Vestul României. În istoria sa de peste șapte secole, cetatea medievală Deva a fost în centrul unor evenimente dramatice.
Temnița condamnaților la moarte
Palatul princiar din Cetatea Devei a păstrat una dintre cele mai vechi închisori din România, care a funcționat în Evul Mediu. Aici, în 1579, a fost întemniţat episcopul Francisc Dávid (1520 – 1579), predicatorul protestant devenit primul episcop al Bisericii Unitariene din Transilvania.
Francisc David a murit în închisoarea din Deva în acelaşi an, fiind condamnat pentru erezie. Pe ruinele locului în care episcopul şi-a petrecut ultimele zile din viaţă există o placă memorială, iar ca omagiu adus lui, în fiecare an, cetatea devine locul unei procesiuni religioase la care participă reprezentanţii bisericii unitariene.
Cetatea Devei, asediată de iobagi
În timpul răscoalei din 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, cetatea a fost loc de refugiu pentru nobilime. În zilele de 6 şi 7 noiembrie 1784, cetele de iobagi care numărau împreună 2.000 de oameni se pregăteau să asedieze cetatea, relata cronicarul Vitan Şandor.
„Să ardem Deva până o facem cenuşă, căci dacă punem stăpânire pe ea, apoi supunerea Ardealului nu mai înseamnă mare lucru”, ar fi fost îndemnul răsculaților, consemnat în documentele epocii.
Oastea nobililor şi a grănicerilor, dotată cu arme de foc, a reuşit să alunge cetele de răsculaţi şi să provoace o mulţime de victime. Iobagii luați prizonieri în timpul asediului au fost uciși.
„Într-o zi fură executaţi 20. Duşi în dosul cetăţii, lângă drumul duce spre Dobra, unul câte unul trebuiră să îngenuncheze în faţa puţului săpat pentru aceasta, însoţit doar de un Tatăl nostru al preoţilor, să-şi plece paloşului capul. Capul tăiat se rostogolea de la sine, trupul i-l împingea călăul în şanţ, unde au fost apoi acoperiţi. În ziua următoare fură duşi alţi 14, decapitaţi şi îngropaţi în acelaşi chip, aproape de cei dinainte”, arătau documentele citate de istoricul David Prodan.
Cetatea, distrusă definitiv în 1849
În timpul Revoluției din Transilvania anului 1849, Cetatea Devei a fost din nou asediată. Aici, armatele austriece au lăsat o garnizoană de 200 de oameni şi trei tunuri, care în primăvara anului 1949, încerca să reziste trupelor de insurgenți unguri. În 27 mai 1849, ultimii 40 de soldaţi care o mai păzeau s-au predat, în cele din urmă, din lipsa apei şi a alimentelor. Revoluţionarii au ocupat cetatea, însă aceasta avea să fie transformată într-o ruină trei luni mai târziu.
În 13 august 1849, la ora 9 dimineaţa, o explozie a magazinului de praf de puşcă şi muniţie a pecetluit definitiv soarta fortăreţei medievale. Nu se cunoaşte nici până în prezent cauza exploziei ce a dus la moartea a 38 de soldaţi care făceau parte din garnizoana cetăţii.
„Un nor gros de fum şi praf a învăluit cetatea, însoţit de puternice bubuituri, iar zgomotul pietrelor aruncate la mari depărtări a fost spectacolul înfiorător, văzut şi auzit de populaţia oraşului înspăimântată în acea fatală zi. După aşezarea norului de praf, s-au văzut puternice limbi de foc ce acopereau magaziile şi alte construcţii din cetate. Nu s-a putut afla cauza exploziei. Poate a fost o neglijenţă, poate căldura solară, poate Cetatea să fi fost minată înainte de predare”, scria istoricul Victor Şuiagă.
În anii următori, localnicii au devastat așezarea ruinată de explozie, pentru a-i folosi materialele de construcţie.
„Am ajuns în Deva. Prima mea plimbare a fost la castelul care, situat pe un deal înalt, stâncos, domină ţinutul. Zidurile vechi ajung până la poalele lui şi dau dovada măreţiei şi puterii cetăţii. Dar cum am trecut de o poartă de acces, am întâlnit doi oameni cu o căruţă încărcată cu pietre. Şi în vârf erau alţii, care slăbeau cu răngile zidăria puternică şi o răsturnau jos, în pantă, pentru a fi preluată mai târziu şi dusă departe”, relata scriitorul englez Charles Boner, după călătoria sa în Transilvania, din anul 1864.
Capela, bastioanele, bolţile, camerele, turnurile, totul era doborât, amintea călătorul.
„Întregul loc se transformase în grămezi de dărâmături, arătând ca atunci când o stradă este înlăturată. Totul era proaspăt şi, cu unele excepţii, un perete exterior care a sfidat puterea jefuitorilor, nici o parte nu mai avea aspectul unei ruine străvechi. Era evident că acest jaf se întâmpla de mult timp şi că mare parte din construcţii erau deja cărate din loc”, scria Charles Boner.
În ultimul deceniu, Cetatea Devei s-a aflat într-un amplu proces de restaurare, care continuă și în prezent, printr-o investiție finanțată din fonduri europene.
Se încarcă comentariile...
