Soarta artificialelor oraşe-dormitor din Hunedoara, ridicate în ritm alert de regimul comunist VIDEO
0
Fostele oraşe munictoreşti ale Hunedoarei au ajuns într-o situaţie dramatică în ultimele decenii, după desfiinţarea marilor centre industriale.
Hunedoara a fost cel mai industrializat judeţ al României în deceniile de comunism, iar mai multe localităţi hunedorene au fost destinate exclusiv familiilor de muncitori, mulţi dintre ei proveniţi din alte zone ale ţării.
GALERIE FOTO CU COMBINATUL DIN CĂLAN ÎN 2003
VIDEO CU ORAŞUL CĂLAN
Oraşele monoindustriale erau numite şi „oraşe dormitor” din cauza puţinelor activităţi sociale care se desfăşurau aici şi a numeroşilor navetişti care le părăseau dimineaţa pentru a merge la lucru şi se întorceau seara în locuinţele lor.
VIDEO Povestea celui mai vechi baraj al râului Strei, înfiinţat pentru Uzinele de fier din Călan
Ele au început să se extindă în primii ani după Al Doilea Război Mondial, prin construcţia primelor cartiere de blocuri, numite cvartale şi apoi microiraioane. La începutul anilor ´60, acestea au fost înfiinţate în ritm alert pe măsura extinderii liniilor de producţie, pentru a pentru a găzdui, în blocurile lor, miile de oameni veniţi să lucreze în centrele industriale.
La sfârşitul anilor ´80, aproape o treime din populaţia de peste 500.000 de locuitori a judeţului Hunedoara lucra în industria grea, reprezentată de centrele miniere din Munţii Metaliferi, Munţii Poiana Ruscă şi Valea Jiului şi în uzinele din Hunedoara, Călan şi Orăştie.
Oraşul Călan. ADEVĂRUL
Odată cu declinul metalurgiei şi mineritului şi cu marile disponibilizări începute în primii ani după 1990, mai multe oraşe monoindustriale din judeţul Hunedoara au ajuns într-o situaţie tot mai dramatică.
S-au înconjurat de zeci de hectare de ruine şi de terenuri virane ale fostelor exploatări, au fost ocolite de investitori, iar mulţi dintre foştii angajaţi ai întreprinderilor regimului comunist le-au părăsit.
În prezent, în fostele oraşe muncitoreşti din Valea Jiului, în Călan, Hunedoara şi Brad şi în localităţile miniere mai mici Teliuc, Ghelari şi Certejul de Sus, a căror înfăţişare a rămas dominată de cartierele de blocuri ridicate în deceniile trecute, pensionarii ocupă cea mai mare pondere în rândul localnicilor.
Locurile de muncă oferite de companiile locale sunt puţine faţă de aşteptările multor localnici, deşi, paradoxal, angajatorii se plâng de lipsa forţei de muncă din aceste zone, iar investiţiile private importante în producţie au fost rare şi, în general, au ocolit oraşele mici. Autorităţile au mizat, în general, pe turism, ca soluţie la redresarea economică a „oraşelor dormitor”.
Rămăşiţe din uzinele Călanului. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.
Oraşul fontei
Călan se numără printre cele mai ofertante oraşe hunedorene în privinţa atracţiilor turistice, însă multe dintre ele nu au fost puse în valoare în ultimii ani. Printre ele se numără Măgura Călanului – cariera de piatră de unde dacii au luat materialele pentru construcţia cetăţilor din Munţii Orăştiei, Băile Aqua Călan – una dintre cele trei staţiuni de băi termale care funcţionau în vremea dacilor pe actualul teritoriu al României (alături de Germisara şi Herculane) şi două dintre cele mai vechi biserici de piatră din România, Strei şi Streisângeorz. Drumurile spre cetăţile dacilor traversează oraşul Călan, însă în ultimele decenii, investiţiile în oraş s-au lăsat aşteptate.
Călan şi combinatul, la începutul anilor 2000.
„Oraşul nou” Călan a fost construit la începutul anilor ´60 pe un fost teren viran de pe malul Streiului, fiind proiectat pentru o populaţie de 11.000 de locuitori. În aceeaşi perioadă Uzinele metalurgice „Victoria”, de pe celălalt mal al Streiului, care produceau fontă, au fost extinse. În 1990, Călanul ajunse se la peste 15.000 de locuitori, iar cei mai mulţi dintre salariaţii din oraş lucrau în combinatul „Victoria”. Alţii munceau la combinatul siderurgic din Hunedoara aflat peste dealuri, la 10 kilometri, la minele Ghelari şi Teliuc ori la fabricile şi abatoarele din Haţeg,
Uzina Călan, în anii 90
Declinului metalurgiei din Călan a început în anii ´80, iar după 1990 combinatul s-a dezintegrat, ajungând în mare parte la fier vechi. O suprafaţă de circa 40 de hectare a fostului combinat a fost ecologizată şi transformată într-un parc industrial. Alte zeci de hectare au rămas acoperite cu ruine şi dărâmături. Furnalele Călanului au dispărut, iar odată cu ele s-au ruinat şi câteva dintre clădirile monumet ale fostelor Uzine de Fier Călan, înfiinţate la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Combinatul Călan în 2003. Foto: Traian Manu
Uricani – oraşul minier de la poalele Retezatului
Timp de şapte decenii, minele de cărbune din Uricani au animat cel mai izolat oraş al judeţului Hunedoara, aflat la „capătul” Văii Jiului şi la poalele Retezatului Mic.
Mina Uricani a fost deschisă în 1947, iar la scurt timp a fost construit primul cartier de blocuri din localitate. Clădirile din cărămidă, cu două etaje, care încadrau mici pieţe şi parcuri, au fost construite la începutul anilor ´50, cu o arhitectură de inspiraţie sovietică.
Uricani. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
La mijlocul anilor ´60, Uricani a devenit oraş, având o populaţie de peste 4.000 de locuitori, cei mai mulţi salariaţi ai minelor de cărbune din zonă. Alte cartiere, cu clădiri din beton şi materiale prefabricate, cu garsoniere şi apartamente de confort redus au fost înfiinţate în Uricani în următoarele două decenii, iar în acelaşi timp, exploatările miniere au continuat să se dezvolte şi să atragă tot mai multă forţă de muncă.
La începutul anilor ´90, oraşul Uricani avea peste 12.000 de locuitori, iar aproape jumătate dintre ei munceau în exploatările miniere Câmpul lui Neag, Valea de Brazi şi Uricani. Alte câteva sute erau salariaţi la Preparaţia din localitate şi la cariera de cuarţ. Cariera, uzina şi cele trei mine ale oraşului s-au închis treptat, ultima dintre ele, Mina Uricani, la sfârşitul anului 2017.
Între timp, populaţia oraşului a scăzut la circa 9.000 de locuitori, iar numărul salariaţilor, de la aproape 7.000 în primii ani după Revoluţia din Decembrie 1989. la circa 600 în prezent.
În Uricani, turiştii descoperă cartierele ridicate în anii ‘60, cu blocuri „sovietice” de cărămidă, care nu au suferit nicio modificare de-a lungul timpului, în afară de scorojirea faţadelor. Pe marginea străzilor, zeci de vagoneţi de la fostele mine vopsiţi în roşu au fost aşezaţi pe socluri sau în zonele verzi pentru a aminti specificul oraşului. Statuia a doi mineri stahanovişti, ridicată în anii ‘60, a rămas cel mai popular monument al oraşului, unul pe care nimeni nu a îndrăznit să îl vandalizeze.
În vara anului 2021, oraşul Uricani a fost atestat, printr-o hotărâre de Guvern, drept staţiune turistică de interes local. Deşi investiţiile private în turism s-au lăsat aşteptate, autorităţile se declară optimiste. „În trei – patru ani, Uricaniul se va transforma dintr-un oraş cenuşiu, cum a fost după minerit, într-o adevărată staţiune. Aici cade Retezatul pe noi, suntem la porţile lui, iar mulţi turişti preferă această zonă, mai izolată”, spune primarul Dănuţ Buhăescu.
Cel mai sărac oraş al Huendoarei
Mai puţin de 4.500 de oameni locuiesc în Aninoasa, cel mai mic oraş al Hunedoarei, înfiinţat în jurul unei exploatări miniere care datează de aproape un secol şi jumătate.
GALERIE FOTO DIN ANINOASA
Aninoasa a devenit oraş în anul 1989, când avea peste 6.000 de locuitori şi o mină în care lucra cea mai mare parte a populaţiei active. Atunci peste 4.000 de localnici aveau locuri de muncă, iar „coloniile” oraşului de pe valea Jiului de Vest erau pline de viaţă.
Ruinele lămpăriei din Aninoasa. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
În primăvara anului 2006, după un declin prelungit, exploatarea minieră Aninoasa a fost închisă pentru totdeauna. Mulţi dintre localnici privesc cu nostalgie către clădirile fostei mine a oraşului, cele mai multe lăsate să se ruineze. În Aninoasa, clădirea în care funcţionau cantina, lămpăria şi vestiarele minerilor, lăsată în paragină din 2006, după închiderea minei de cărbune, este reabilitată pentru a fi transformată într-un bloc de locuinţe pentru tineri.
Aninoasa. ADEVĂRUL
„Sunt peste 200 de cereri de locuinţe în Aninoasa. Odată cu reabilitarea clădirii, vor fi realizate 73 de locuinţe, destinate familiilor tinere”, spunea primarul Nicolae Dunca, prezentând una dintre puţinele investiţii din fostul centru minier.
Se încarcă comentariile...
