Secretele unei mari cetăți dacice din Hunedoara, dezvăluite cu tehnologia LIDAR. Ce ascundea locul VIDEO
0În ultimele două secole, cetatea dacică Piatra Roșie a fost scotocită mai mult de căutătorii de comori decât de arheologi. Oamenii de știință au considerat-o un fort menit să apere Sarmizegetusa Regia, însă cele mai recente cercetări oferă altă perspectivă.
Cercetările efectuate cu ajutorul tehnologiei moderne arată că una dintre cele mai importante cetăți dacice era cu mult mai întinsă în Antichitate și era mai mult decât o așezare militară, menită să apere Sarmizegetusa Regia.
Cetatea dacică Piatra Roșie (video) a fost clădită în secolul I î. Hr. și a rezistat până în timpul războaielor daco-romane de la începutul secolului al doilea.
Ruinele sale au fost acoperite de pădure, cu trecerea tipului, iar așezarea a fost redescoperită abia în primii ani ai secolului al XIX-lea, când „febra comorilor” i-a cuprins pe localnicii satelor din împrejurimi.
Cetatea dacică Piatra Roșie, dezvelită de Constantin Daicoviciu
Arheologii, coordonați de Constantin Daicoviciu, au dezvelit monumentele de la Piatra Roșie abia în anul 1949, iar primele concluzii publicate de istoric arătau că așezarea ar fi avut mai degrabă un caracter militar, având rol de a apăra Sarmizegetusa Regia.
Săpăturile arheologice conduse de Constantin Daicoviciu au scos la iveală drumul pavat, zidurile şi turnurile antice, dar şi rămăşiţele unui edificiu misterios, un presupus templu antic, precum și câteva artefacte prețioase, ca bustul de bronz al unei divinități feminine și fragmente ale unui disc de fier antic.
În anii 2000, căutătorii de comori au găsit aici și alte discuri de fier, bogat ornamentate cu motive florale și din lumea animalelor, care ar fi putut avea rolul unor obiecte de cult sau de a arăta prestigiul pe care îl aveau stăpânii cetății.
În ultimele decenii, în cetatea dacică Piatra Roșie au mai avut loc săpături arheologice doar în anii 2004, 2021 și 2022.
Însă tot recent așezarea a fost cercetată, în premieră, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, de scanare și cartografiere laser. Studiul publicat de Aurora Pețan, cu titlul „Ansamblul terasat fortificat de la Alun - Piatra Roșie” (revista Arheovest, 2021) dezvăluie detalii necunoscute până în prezent despre amploarea pe care o avea așezarea în Antichitate.
„Analiza datelor furnizate de măsurătorile topografice și de scanarea LiDAR ne dezvăluie o remarcabilă unitate de concepție în amenajarea acestei porțiuni de deal, care scoate în evidență terasele și lasă în plan secund fortificațiile. Devine astfel evident că platoul și terasele estice aparțin unui singur ansamblu cu suprafața de circa 26.000 metri pătrați, conceput unitar și care se înscrie într-un perimetru regulat, aproape rectangular”, arată arheologul Aurora Pețan, în lucrarea sa.
Studiul mai relevă că așezarea dacică era compusă din cel puțin 13 terase, amenajate prin nivelarea vârfului muntelui, care puteau susține reședințe aristocratice, turnuri, temple, clădiri publice, locuințe sau ateliere. În mijlocul ei, o dolină acoperită în prezent cu bolovani și rămășițe ale construcțiilor antice, ar fi corespondat cu o peșteră greu accesibilă aflată de sub cetate.
„Unul dintre argumentele în favoarea definirii acestui sit drept cetate cu rol exclusiv militar a fost absența aproape totală a așezărilor în împrejurimi. Realitatea este însă diferită: atât pe versanții dealului Piatra Roșie, cât mai cu seamă pe dealurile din jur exisă numeroase terase artificiale, necercetate, dar cu evidente urme antice de locuire. Nici inventarul sitului, bogat și adesea luxos, nu susține ideea caracterului militar. Devine astfel tot mai evident că ceea ce s-a desemnat până acum prin termenul “cetate” constituie de fapt nucleul unei întinse așezări, un bogat și important centru aristocratic”, arată auttoarea cercetării.
Cetatea dacică din vremea lui Burebista
Cetatea dacică Piatra Roşie a fost ridicată pe stâncă deasupra Văii Luncanilor în vremea regelui Burebista, potrivit unor istorici. I s-a dat acest nume datorită stâncii roșiatice pe care fost clădită. Dealul Piatra Roșie este atestat astfel încă din epoca medievală și este menționat pe mai multe hărți militare păstrate din secolele trecute. Ruinele identificate aici au fost cercetate pentru prima dată în jurul anului 1838 de istoricul M. Akner.
„În legătură cu cetatea de la Piatra Roşie, M. J. Ackner constată că pe dealul stâncos numit Piatra Roşie, sub rădăcinile unor fagi uriaşi şi bătrâni, zac resturile unei fortificaţii la care duce un drum din spre sud, indicând şi urmele drumului antic ca şi urme ale conductelor de apă. Pentru M. J. Ackner atât felul aşezării cetăţii, cât şi lucrarea blocurilor de piatră, indică o neîndoielnică analogie cu aşezarea de la Grădiştea Muncelului (Sarmizegetusa Regia), trădând aceeaşi epocă, acelaşi prnicipiu strategic şi aceleaşi reguli de construcţie. Rostul acestei cetăţi de la Piatra Roşie, după M. J. Ackner, este acela de a supraveghea Valea Boşorodului şi a păstra legătura cu cetatea Devei”, arăta Constantin Daicoviciu, în mongografia cetății Piatra Roșie.
Căutătorii de comori, o prezență obișnuită printre ruine
În secolul al XIX-lea ruinele au fost intens scormonite de localnicii aflați în căutarea comorilor antice, iar numeroase artefacte provenite de aici au ajuns în posesia lor. În goana după aur oamenii au descoperit o rețea vastă de conducte de apă antice.
„Ajunşi pe culmea dealului am văzut urmele unui şanţ, pe care se face că s-a condus apa prin ţevi de lut pănă în vârf la cetate. Astfel de ţevi au aflat oamenii pe aici săpând după comori, în jurul cetăţuiei şi în însăşi cetatea”, informa preotul Ioan Popovici, care a cercetat-o în 1887.
Atunci, ruinele cetății erau în mare parte ascunse sub pământ, însă călătorii puteau găsi urmele canalelor de apă și ale zidurilor, în timp ce platoul era folosit ca fânaț, înconjurat de pădurea seculară. Din loc în loc, gropi mari erau săpate în preajma zidurilor, de oamenii încredințați că aici anticii ar fi ascuns comori.
„Căutând în toate părţile aflarăm într-un loc o săpătură mare în care am putut vedea zidul. Aci au săpat niște oameni după comori, dar neputând sparge zidurile şi neputând scoate afară pietrele ce erau acolo, nu au putut străbate mai afund de doi metri. Dacă s-ar afla cine să facă săpături, eu cred că ar afla aci o mulţime de lucruri vechi, deoarece şi fără săpături a aflat un om un coif de fier, după cum am amintit, dar acest coif nu se mai află la el, căci l-a înşelat un şvab de I l-a dat lui. Unde se va fi aflând acum un știu. Eu pun timpul zidirii acestei cetăţi pe timpul romanilor, dacă nu va fi fost zidită cumva chiar de daci”, arăta preotul, în ziarul „Telegraful Român” (1887).
Până a fi dezvelită complet de Constantin Daicoviciu, cetatea dacică Piatra Roșie a mai fost cercetată în anii 1920 – 1921, monumentele sale fiind considerate de atunci rămășițe ale unei fortificații menite să apere Sarmizegetusa Regia, în fața invaziei romanilor.
Se încarcă comentariile...
