Descoperirile fabuloase din Piatra Roşie. Ce rol aveau discurile de fier găsite într-un templu dacic | VIDEO
0
O serie de discuri antice de fier bogat ornamentate, cunoscute şi ca „scuturi de paradă” reprezintă cele mai faimoase descoperiri din cetatea dacică Piatra Roşie din judeţul Hunedoara.
Mai multe discuri de fier au fost descoperite de-a lungul timpului în cetatea dacică Piatra Roşie din judeţul Hunedoara.
GALERIE FOTO DE LA PIATRA ROŞIE
Primul dintre artefactele antice, fragmentat, a fost scos la iveală în vara anului 1949, de echipa de arheologi condusă de Constantin Daicoviciu.
Fotografii document din Sarmizegetusa anilor ´80. Heliportul lui Ceauşescu şi fetele la plajă FOTO
Asaltul asupra Sarmizegetusei Regia. Ce au adus 20 de ani de anchete în dosarele aurului dacic furat
Alte discuri au fost descoperite de braconierii arheologici, la începutul anilor 2000, în apropiere de locul primei descoperiri – un presupus edificiu de cult antic.
Nu se cunoaşte cu exactitate numărul artefactelor traficate, dar două dintre piese au fost recuperate de autorităţile române în 2012, în timp ce alte două sunt date în urmărire internaţională.
Fragmente din primul „scut”, descoperite în 1949
În vara anului 1949, arheologii au decopertat pentru prima dată ruinele cetăţii dacice Piatra Roşie. Atunci au ieşit la iveală drumul pavat, zidurile şi turnurile antice, dar şi rămăşiţele unei construcţii cu două încăperi, una rectangulară şi cealaltă absidală, spre care ducea o alee pavată din calcar, desprinsă din drumul antic al cetăţii. Lângă fundaţia celor două construcţii au fost găsite rămăşiţele primului disc de fier.
În toamna anului trecut, arheologii au descoperit rămăşiţele unui „cerc de piatră”, asemănător marelui templu circular din Sarmizegetusa Regia, care cuprindea în interiorul lui absida şi construcţia învecinată ei. Astfel, ipoteza că locul unde au fost descoperite „scuturile” dacice funcţiona în vremea dacilor ca un templu a căpătat mai multă siguranţă.
Prima campanie arheologică derulată în cetatea dacică Piatra Roşie a dus la descoperirea mai multor arme, unelte, piese ceramice, a unui candelabru antic şi a unei măşti de bronz care ar fi înfăţişat-o pe zeiţa Bendis.
Dar cea mai remarcabilă descoperire menţionată de arheologi au fost rămăşiţele discului misterios. „În clădirea absidală de pe Terasa I, în colţul sud-vestic al camerei e, lipit de colţ, s-au găsit resturile unei plăci ovoidale de fier cu ornamente în relief, probabil un scut de paradă sau un disc cu însemnătate de cult, religioasă. E vorba, credem, de resturile unei plăci subţiri de fier ce învelea în exterior un scut de lemn. Aşezate în ordinea lor potrivită în orice caz aceste resturi dau ca rezultat o formă ovoidală, cu diametrul mare de 73 de centimetri şi diametrul mic de 60 de centimetri, formă ce ne face să ne gândim la învelirea unui scut ”, nota arheologul Constantin Daicoviciu, în lucrarea „Cetatea dacică de la Piatra Roşie (monografie arheologică), din 1954.
Fragmente din primul disc dacic de la Piatra Roşie. Sursa: monografia Cetăţii dacice Piatra Roşie (1954)
Artefactul era realizat manual, forjat, redând în relief motive animaliere, vegetale şi geometrice. În zona centrală a discului, era redat un bour, încadrat într-un cerc format din acelaşi brâu de funie răsucită. Bourul a fost era redat la dimensiuni mari, într-o imagine realistă, astfel încât specia căreia animalul îi aparţine putea fi uşor recunoscută după detalii anatomice: smocul de blană de sub bot, greabănul înalt, coama. Blana a fost redată prin mici incizii paralele. Mai multe frunze de palmier completau decorul din interiorul cercului.
Cetatea dacică Piatra Roşie. ADEVĂRUL
„Lucrarea ni se pare opera unor maeştri ce lucrează în stilul naturalist al sfârşitului epocii elenistice şi de la începutul epocii imperiale romane, cu motivele caracteristice acestei epoci. Figura centrală, bourul, ne îndeamnă să vedem însă la această lucrare o comandă executată după preferinţele unui fruntaş dac. Bourul era un animal răspândit în pădurile Daciei şi Traciei şi, după toate probabilităţile, se bucura şi de o atenţie religioasă la daco-geţi, ca şi taurul, în general, în epoca La Tene (simbol totemic). O ştire păstrată în Anthologia Palatina ne informează într-adevăr că un corn de bour, îmbrăcat în aur, provenind din tezaurele dacice, a fost închinat de Traian lui Zeus Kasios de lângă Antiochia”, scria C. Daicoviciu.
Arheologul data artefactul ca fiind realizat la sfârşitul primului secol şi arăta că acesta putea să fi aparţinut unui conducător dac. „În caz că presupunerea noastră cu scutul nu este cea adevărată, întreg relieful, fixat pe lemn, forma un obiect de cult în încăperea absidală din preajma incintei de pe platou”, adăuga istoricul. Alţi specialişti au contrazis teoria lui Constantin Daicoviciu, invocând lipsa argumentelor că piesa ar fi fost un obiect de cult.
Vânătorii de comori au găsit restul dicurilor
Timp de jumătate de secol de la descoperirea primului disc antic, cetatea dacică Piatra Roşie nu a mai fost cercetată sistematic. De ruinele sale au fost interesaţi, însă, căutătorii de comori, care la începutul anilor 2000, ar fi găsit aici mai multe astfel de piese. Cel puţin şapte scuturi au fost găsite din Munţii Orăştiei, potrivit anchetatorilor care au instrumentat dosarele comorilor dacice, iar unele dintre acestea şi-au pierdut urma pe piaţa neagră a antichităţilor.
Disc recuperat de autorităţile române Foto: MNIR
În anul 2003, susţin anchetatorii, Radu Horia Camil (condamnat pentru trafic de obiecte de patrimoniu) a primit două scuturi dacice în valoare de 45.000 dolari, pe care le-a introdus în piaţa legală de antichităţi. În 2004, acesta le-a vândut unui dealer din New York, SUA. Artefactele au fost recuperate în 2012, iar conform estimării din 2015 au o valoare de 80.000 de euro fiecare. Cele două scuturi au unul reprezentarea unui grifon, celalalt a unui taur.
„În terminologia judiciară se păstrează denumirea consacrată de scut pentru aceste artefacte, dar specialiştii înclină spre interpretarea acestora ca fiind mai degrabă icoane, respectiv însemne de prestigiu, prin forma lor făcând trimitere la scut, ca armă defensivă, dar cu o funcţionalitate diferită de cea militară, ce se poziţionează cel mai probabil în sfera comunicării simbolice, fiind expuse pe pereţii din lemn ai unor clădiri cu destinaţie ritual-cultică (sanctuare)”, informau autorii „Reîntregirea Bogăţiei Milenare a României”, un ghid de informare privind bunurile culturale mobile recuperate de Poliţia Română în perioada 2000 – 2015.
Piesele, la fel ca şi scutul desoperit în 1949, erau prevăzute cu 12 orificii, prin care erau fixate de un suport cu ajutorul unor ţinte ornamentale frumos decorate. Artefectale sunt păstrate la Muzeul Naţional de Istorie a României.
Absida din cetatea dacică Piatra Roşie. Foto: Răzvan Mateescu
Urmărite prin Interpol
Alte două scuturi antice provenite din Piatra Roşie sunt date în urmărire internaţională, prin Interpol, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul politiaromana.ro. Unul dintre ele are în zona centrală un bour în picioare, încadrat de motive vegetale şi alte simboluri cruciforme, iar celălalt un animal fantastic, cu corp de cal şi cap neclar (cu coarne – inorog sau pasăre de apă).
Discuri căutate prin Interpol. Foto: Poliţia Română.
Un studiu publicat în 2021, în „Journal of Ancient History and Archaeology” arăta că discurile datează dinaintea celui de-al doilea război daco-roman şi că dovedesc cunoştinţele avansate de metalurgie ale meşterilor daci şi talentul artistic al celor care le-au realizat.
„Cel mai probabil, reprezentările de pe medalioanele centrale ale discurilor descoperite la Piatra Roşie au avut o oarecare semnificaţie simbolică pentru lumea dacică, cel puţin pentru comunităţile din regiunea capitalei Regatului dacic. Preferinţa pentru anumite animale (bour/bizon, leu, grifon), care apar nu doar pe bucăţi de fier, ci şi pe ceramica pictată sau mai nou pe matriţa de bronz descoperită la Sarmizegetusa Regia, arată importanţa acestor animale în imaginarul universului antic. Prin urmare, este probabil să se interpreteze aceste piese mai degrabă ca obiecte implicate în diferite practici rituale (ofrande, imagini de cult sau asociate cu închinarea etc.), decât ca piese de armament pe măsură ce au intrat în literatură. Pentru această interpretare pledează nu doar decorul complex de pe ele, ci şi locul descoperirii, într-o clădire de cult, probabil şi într-o favissa (n.r. depozit) situată în imediata vecinătate a acestei clădiri”, arată autorii lucrării de arheologie digitală la care au colaborat cercetătorii Radu Comes, Cătălin Grec, Călin Neamţu, Cristian Găzdac, Liliana Mateescu-Suciu.
Istoricul cetăţii dacice
Cetatea dacică Piatra Roşie a fost ridicată pe stâncă deasupra Văii Luncanilor în vremea regelui Burebista, iar multe dintre vestigiile sale nu şi-au dezvăluit încă secretele. Un astfel de monument din Patra Roşie este „drumul pavat”, unul dintre cele mai bine conservate elemente de arhitectură din situl UNESCO. Pe o distanţă de aproape 40 de metri pot fi văzute rămăşiţele bine conservate ale drumului cu trepte de piatră, care urcă spre platoul cetăţii. În Piatra Roşie au fost descoperite mai multe scuturi de fier antice, bogat împodobite cu reprezentări ale unor animale mitologice, precum şi un bust de bronz al zeiţei Bendis.
Cetatea face parte din sistemul de fortificaţii al Munţilor Orăştiei, pe Platoul Luncanilor, pe o stâncă de calcar jurasic, izolată de peisajul împrejurător, singura cale de acces fiind o şa îngustă apărată, de altfel de un turn dacic construit într-un punct obligatoriu de trecere, informează un raport publicat în Cronica Cercetărilor Arheologice. Cetatea dacică a fost redescoperită în secolul al XIX-lea, iar primele cercetări arheologice ample au avut loc în vara anului 1949 (iunie-septembrie) sub conducerea lui C. Daicoviciu, în urma cărora a fost publicată monografia Cetatea dacică de la Piatra Roşie, în 1954. Potrivit arheologilor, cetatea a avut două faze principale de construcţie, databile în perioada secolelor I a. Chr. – I p. Chr. Fortificaţia a fost distrusă la începutul secolul al II-lea.
Se încarcă comentariile...
