Scrisorile călugărului Ilie Cleopa către Arsenie Boca, care au înnebunit Securitatea: „Mi-a umplut sufletul de bucurie auzind că sunteţi un izvor curat“
0
Călugării Ilie Cleopa şi Arsenie Boca, doi dintre marii duhovnici români ai ultimului secol, au avut legături strânse, o dovadă fiind scrisorile interceptate de Securitate, în care stareţul Ilie Cleopa îl ruga pe părintele de la Prislop să îl ajute cu îndrumări duhovniceşti. Epistolele au fost trimise în anul 1950, în vremea în care cei doi erau urmăriţi de Securitate.
Între aniii 1950 – 1954, în vremea în care părintele Arsenie Boca slujea ca duhovnic la Mănăstirea Prislop, din Ţara Haţegului, Securitatea desfăşura acţiuni elaborate care vizau urmărirea informativă a călugărului.
Cei care se ocupau de supravegherea părintelui în acea perioadă au depus la dosarul informativ peste 40 de scrisori sau copii ale acestora, trimise la mănăstirea Prislop de credincioşi, apropiaţi ai lui Arsenie Boca sau preoţi. Două dintre scrisorile interceptate de organele de Securitate, dactilografiate, au fost trimise părintele Ilie Cleopa, stareţul de la Mănăstirea Slatina.
Călugărul Cleopa a fost unul dintre cei cu care duhovnicul de la Prislop se afla în relaţii strânse la începutul anilor 1950. În acei ani de început ai regimului comunist, şi Ilie Cleopa era hăituit de Securitate.
Epistolele au ajuns la Securitate
Arhivele CNSAS au păstrat două scrisori trimise de Ilie Cleopa duhovnicului de la Prislop. Prima dintre ele datează din 6 iulie 1950 şi a fost trimisă de la mănăstirea Slatina, un schit ridicat la rangul de mănăstire, condusă de Ilie Cleopa.
Călugărul Cleopa îi mulţumiea duhovnicului de la Prislop pentru ajutorul pe care i-l acordase în formarea unor călugări veniţi la mănăstirea din Moldova, unde vieţuia. De asemenea, călugărul îl ruga pe Arsenie Boca să îi îndrume cu sfaturi duhovniceşti.
Iată conţinutul primei scrisori, interceptată de Securitate.
„Părintele meu, de multă vreme, vestea P. C. Voastre mi-a umplut sufletul de bucurie auzind că sunteţi un izvor curat din care se adapă oile lui Hristos cele însetate de apa vieţii. Mult am dorit şi eu însetatul a mă adăpa din acest izvor al cuvintelor pline de inţelepciune ale P.C. Voastre, dar pentru lenea mea, am rămas încurcat cu grija vieţii în spinii păcatelor mele care m-au tot încurcat şi mă încurcă de a mă duce după hrana cea cuviincioasă şi sfatul cel spre zidire al P.C. Voastre. Iar fiindcă, pentru păcatele şi lenevirea mea nu am putut timpul trecut a vă vedea şi a primi sfatul P.C. Voastre de care am trebuinţă ca un frate mai mic şi prost, şi care pentru lenevirea mea îmi pierd vremea cea mai scumpă decât toate cele de sub soare, în răspândire şi moleşeală, m-am gândit să va scriu aceste rânduri prin care mai întâi, cer iertare de întârziere, căci ştiu că trebuia să vă scriu mai devreme, dar gândul că poate mă voi învrednici să vă văd m-a făcut să tac cu scrisoarea. Acum văzând iarăşi că altele mă împiedică a vă vedea, măcar prin scris am dorit a vorbi”, relata călugărul Ilie Cleopa, la începutul scrisorii din vara anului 1950.
Îl ruga să viziteze mănăstirea
Acesta îi adunea mulţumiri duhovnicului de la Prislop, pentru dragostea cu care i-a îndrumat pe unii dintre ucenicii săi, să se îndrepte către Mănăstirea Slatina, pentru a sluji ca monahi.
„Sunt oameni sinceri şi merg cu dumnezeesc dor în calea poruncilor Lui, desfătându-se întru ele că întru toată bogăţia, eu însă sunt sărac şi neiscusit şi nu am cu ce să-i folosesc întru cele spre zidire căci nu am iscusinţa cea din lucrarea care să-i folosească tăcând, dar dragostea lor şi râvnă trece peste toate nu iau în seama neputinţele mele, pentru că pământul rodeşte uneori fără de lucrare. Mare bucurie aţi face atât mie păcătosului, cât şi părinţilor şi fraţilor covieţuitori, că să ne cercetaţi cu prezenţa P.C. Voastre. Cu toţii vă păstrăm evlavie şi dorim a ne învrednici de mântuitoarele învăţături ale P.C. Voastre şi vă rugăm cu toţii în numele Domnului nostru Iisus Hristos şi al Prea Curăţei Sale Maici, dacă aveţi putinţă să ne cercetaţi că mare mângâiere aţi aduce cu această sufletelor noastre”, scria arhimandritul Cleopa.
Ilie Cleopa îl ruga pe părintele de la Prislop să îi viziteze, sau măcar să le scrie. „La încheiere dorim din tot sufletul a ne cerceta pe noi păcătoşii, iar dacă pentru această nu suntem vrednici, măcar ne mângâia prin scrisoare”, îi scria stareţul. Epistola a fost păstrată la ACNSAS, fond Informativ, dosar 2637, vol. III, f. 248-249.
A doua epistolă
O altă scrisoare trimisă de părintele Cleopa către duhovnicul Arsenie Boca datează din 30 octombrie 1950, cu mai puţin de trei luni înainte ca Arsenie Boca să fie ridicat de la mănăstirea Prislop şi trimis în închisoare. Ilie Cleopa îşi cerea iertare pentru că întârziase să îi scrie călugărului de la Prislop.
"Părintele meu, mai intâi, cu smerite metanii, vă rog să mă iertaţi pe mine păcătosul că din cauza lenevirii mele şi a nepăsării am lăsat sa treacă un timp indelungat de când nu am scris, arătând prin aceasta şi oarecare lipsă de dragoste. Cauza este reaua mea aşezare sufletească şi întunecarea puterii de discernământ a părţii cei socotitoare a sufletului meu cel robit şi incurcat de patimile cele din voinţă şi din simţire. Dar, P. C. Voastră , care din mila Prea Înduratului Dumnezeu, aveţi oglinda inţelegerii, cu duhovnicească lucrare curăţită, puteţi să nu vă smintiţi de mine întunecatul şi păcătosul dacă veţi privi la mine şi cuvintele mele, ca la cel ce stau jos cu cuvântul şi cu lucrarea, in rânduiala pruncilor; dar nu ajungându-i pe aceştia cu nerăutatea, căci ştiu că aceasta ni se cere de la Mântuitorul nostru ca să fim prunci cu nerăutatea, iar nu cu înţelegerea”, scria stareţul de la Mănăstirea Slatina.
Scrisoarea primită cu recunoştinţă
Ilie Cleopa îl mulţumea pentru că acesta îi trimise o scrisoare, prima adresată de Arsenie Boca mănăstirii din Moldova.
„Ceea ce m-a făcut a tresări puţin din nepurtare de grijă a fost sosirea în smerita noastră obşte a unui frate, pe care P.C. Voastră, arătându-vă dragostea, l-aţi trimis la noi, prin luna mai, iar el a ajuns aici abia acum, în luna octombrie, din motive, după cât se vede, binecuvântate. Acest frate pe lângă bucuria că a sosit la noi, ne-a adus şi iconiţa cu bunul şi marele păstor şi Mântuitorul sufletelor noastre. Lângă iconiţă, a adus şi o scrisoare a P.C. Voastre, care văzând şi auzind că este scrisă chiar de P. C. Voastră m-am bucurat foarte mult. Iconiţa şi scrisoarea le păstrez cu multă evlavie şi de câte ori îmi aduc aminte de P.C. Voastră le citesc şi mă mângâi cu ele. Mila Domnului nostru Iisus Hristos şi cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici să ne ajute să ne intâlnim şi în acest veac trecător, spre mângâiere şi lămurire in cel viitor spre veşniea fericire”, scria Ilie Cleopa.
În aceeaşi epistolă, stareţul de la Mănăstirea Slatina îşi arăta dorinţa de a-l primi în vizită pe Arsenie Boca.
„Ucenicii prea cuvioşiei voastre, din această obşte, monahul Serapion, fratele Vasile Târulescu, fratele Nicolae Naghi şi ultimul frate, Temelie, care ne-a adus scrisoarea şi iconiţa acum de curând, toţi se află bine cu rugăciunile P. C. Voastre. Atât ei şi eu, cât şi tot soborul vă dorim a vă vedea, când va rândui Dumnezeu, în mijlocul nostru, spre a ne folosi şi a ne bucura şi a ne mângâia de vederea cea impreună. De va fi mila Domnului de care nu suntem vrednici. Încă vă rugăm, cu frăţească dragoste şi smerite închinăciuni, dacă vă mai vine vreun suflet care doreşte viaţă monahicească de obşte cu rânduiala ce s-a pus la noi, să-l indemnaţi către această mică turmă, adunată în numele Domnului. Încă ne rugăm, dacă aveţi bunăvoinţă şi vreme, a ne mangâia măcar prin câteva rânduri, dacă nu puteţi cu venirea de faţă la noi”, scria stareţul Ilie Cleopa. Epistola a fost păstrată la ACNSAS, fond Informativ, dosar 2637, vol. III.
A urmat prigoana comunistă
În primele zile ale anului 1951, Arsenie Boca a fost însă arestat. „La ora 5 dimineaţa, părintele Arsenie Boca a fost ridicat de un grup de 10 oameni din partea autorităţii. Nu ni s-a prezentat nici un ordin. Procedeul a fost brutal. Au intrat în chiliile surorilor, vorbind necuviincios. Toate acestea, fără nici o motivare”, se arăta într-o scrisoare din 26 ianuarie 1951, trimisă de părintele Dometie către Episcopia Ortodoxă Română a Aradului. Arsenie Boca a fost acuzat atunci că ar fi ajutat câţiva fugari legionari şi a fost închis până în primăvara anului 1952. Ulterior, Securitatea şi-a inflitrat, între timp informatorii la Prislop. „Începând cu anul 1951, în jurul Mănăstirii Prislop avea să se dezvolte o reţea informativă care urmarea cunoaşterea şi supravegherea activităţii religioase din acest asezământ. Astfel, avea să intre în funcţiune o întreagă reţea informativă, întreţinută de informatorii: „Valea fetelor“, „Inf. 15“, „Inf. GI“, „Inf. Prislop“ şi surse ocazionale”, susţine Adrian Nicolae Petcu, în studiul „Părintele Arsenie Boca în Dosarele Siguranţei şi Securităţii”, publicat de marturisitorii.ro.
Între timp, părintele Ilie Cleopa se afla, de asemenea în atenţia Securităţii. Între 1952-1954, urmărit, el se retrage în Munţii Stănişoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. Abia după doi ani este readus în mănăstire, din dispoziţia Patriarhului Justinian.
Vă recomandăm şi:
Arsenie Boca a ajuns în închisorile regimului comunist în urma acuzaţiilor privind legăturile sale cu Mişcarea Legionară. A fost urmărit ani întregi de Securitate, iar anchetatorii săi au adunat numeroase mărturii privind sprijinul pe care călugărul l-ar fi acordat legionarilor. În ciuda presiunilor exercitate asupra lui, Arsenie Boca a negat întotdeauna apartenenţa la Mişcarea Legionară sau vreo altă implicare politică.
Ucenica lui Arsenie Boca, maica Zamfira îşi are locul de veci la Mănăstirea Prislop, alături de mormântul părintelui. I-a fost alături timp de peste 40 de ani, din primele zile în care a ajuns la mănăstire şi până la moartea duhovnicului. Povestea ei de viaţă este cutremurătoare. Potrivit unor mărturii, a fost salvată de la moarte de părintele Arsenie Boca şi, la rândul ei, a fost ucenica şi “îngerul păzitor” al acestuia.
Două fotografii rare care înfăţişează înmormântarea părintelui Arsenie Boca la Mănăstirea Prislop (Hunedoara) au fost publicate în premieră, la 25 de ani de moartea duhovnicului.
Au trecut mai bine de 25 de ani de la moartea părintelui Arsenie Boca, iar între timp duhovnicul a devenit un adevărat fenomen al ortodoxiei. Pelerinaje impresionante au loc în fiecare sfârşit de săptămână la mănăstirea Prislop, unde se află locul său de veci, iar învăţăturile sale au ajuns la fel cunoscute ca personalitatea sa. Unele dintre ele au menirea să îi ajute pe oameni să nu cadă pradă ispitelor.
Arsenie Boca, duhovnicul intrat în rândul marilor personalităţi ale ortodoxiei româneşti, ar fi prevestit că preşedintele comunist Nicolae Ceauşescu va muri în ziua de Crăciun a anului 1989. Profeţiile părintelui sunt susţinute de foştii săi apropiaţi şi de cei care l-au cunoscut, iar li se adaugă alte prorociri despre sfârşitul comunismului, războaie şi viitorul României.
Părintele Arsenie Boca a lăsat posterităţii o moştenire spirituală impresionantă, iar vorbele sale despre credinţă, rugăciune şi milostenie sunt preţuite de milioane de români, dovadă fiind mulţimile de pelerini care vin să să se roage la mormântul său de la Mănăstirea Prislop. Cea mai cunoscută rugăciune a părintelui este cea pe care acesta obişnuia să o rostească dimineaţa.
Se încarcă comentariile...
