Povestea Târgului de fete de pe Muntele Găina. Tradiția ciudată a căsătoriilor aranjate pe loc VIDEO
0Târgul de fete de pe Muntele Găina, din Apuseni, a devenit faimos din secolul al XIX-lea datorită relatărilor, puse la îndoială, despre căsătoriile care aveau loc, cu ocazia sărbătorii, între tineri care se cunoșteau în aceeași zi.
Târgul de fete de pe Muntele Găina are loc de peste două secole în Apuseni, într-un loc aflat în comuna Avram Iancu, la limita județelor Alba, Arad, Hunedoara și Bihor. Evenimentul tradițional al moților este organizat anual în preajma Sărbătorii Sfântului Ilie, iar 2023 va avea avea loc în perioada 22 – 23 iulie.
La mijlocul secolului al XIX-lea, sărbătoarea de pe Muntele Găina a devenit cunoscută lumii ca „târg de fete”, deși potrivit localnicilor, nu era decât un prilej de întâlnire și de petrecere al familiilor moților (băștinașii din satele din Munții Apuseni).
Jokai Mor, unul dintre marii scriitori ai Ungariei secolului al XIX-lea, s-a numărat printre autorii care au contribuit la faima „târgului de fete”. Scriitorul născut în Slovacia a relatat despre tradiția sărbătorii în romanul „Sărmanii Bogați”.
„În vecinătatea munţilor bihoreni se află o creastă de deal numită Găina care-n vremea târgului era înverzită ca toţi munţii din Ardeal după topirea zăpezilor. Vederea de aici este într-adevăr înălţătoare. În seara primei sâmbete după sărbătoarea naşterii Sfântului Ioan, la Sânziene, turtarii din Băiţa şi din Câmpeni, cu caii lor încărcaţi cu turte de miere, cu sticluţe pline de mied, pornesc spre vârful muntelui Găina, unde îşi ridică corturi, iar în ziua următoare se adună populaţia veselă la târgul de fete ce se ţine în acea zi pe vârful piscului”, scria Jokai Mor.
Scriitorul Jokai Mor relata că mamele din regiunea munţilor îşi aduceau şi zestrea fetelor, pe care o prezentau deodată cu ele.
„La gâtul fetelor atârnă taleri de aur şi de argint înseilaţi. Celelalte podoabe, cum sunt de exemplu: năfrămile colorate, ştergările cu alesături de bumbac, de diferite culori, pernele, lăzile împestriţate, sunt încărcate pe spatele cailor mocăneşti şi transportate la faţa locului. Odată ajunşi aici le descarcă pe fiecare şi le aşează sub cortul pe care şi-l ridică fiecare, ca într-un adevărat târg”, arăta autorul celebrului roman „Sărmanii Bogaţi”.
Scriitorul adăuga că părinții fetelor și tinerii aflați în căutarea perechii ajungeau să se tocmească în fața corturilor.
„Pe unele dintre fete le ţin tare la preţ, pe altele le vând cât ai bate din palme, la primul client care se prezintă. Perechea nouă urmată de cântece de fluier şi cimpoiu pleacă până la primul călugăr care le dă binecuvântarea căsătoriei”, informa Jokai Mor.
Căsătorii aranjate pe loc
Potrivit acestuia, sărbătoarea era un prilej rar de întâlnire pentru familiile din satele de munte, aflate la mari distanțe unele de altele.
„Locuitorii munţilor, fiind toţi păstori, stau atât de departe cu locuinţele lor unul de altul, încât cel mai apropiat vecin are nevoie de jumătate de ceas până când ajunge la celălalt. Din această cauză fetele tinere nu au unde să se ducă şi tineretul de aici nu se întâlneşte decât o dată în an la târgul de fete ce se ţine pe Muntele Găina. Femeile măritate se duc pe la înmormântări, însă fetelor nu le este permis nici aceasta”, scria Jokai Mor, în „Sărmanii Bogaţi”.
Alți autori au arătat că Târgul de fete de pe Muntele Găina nu era, de fapt, o târguială pentru acestea, ci doar o nedeie la care se întâlneau și petreceau moții, iar tinerii își puteau găsi perechile.
„Găina se înalță între comitatele Alba, Zarandu (acuma Hunedoara) și Biharia. Din vârful ei se văd nu numai aceste comitate, cu nenumăratele lor văi și dealuri, dar ochii pot să pătrundă până în depărtările cele mai adânci ale Transilvaniei și Ungariei. Si cum să nu fie interesant? De numele lui este legată o prea curioasă și picantă tradițiune. Cine a auzit sau citit despre Găina, a trebuit să afle si de renumitul târg ce, se zice, se ținea acolo. Acel târg se deosebea de toate târgurile obișnuite, căci era un târg de fete”, informa Iosif Vulcan, în revista Familia (1878).
Tradiție sau legendă
Publicistul relata că locuitorii din satele de munte se adunau aici, într-o zi de vară, în jurul sărbătorii Rusaliilor.
„Făceau acolo târg, unde nu numai își puteau cumpăra toate de ce aveau trebuința la casă, dar junii totodată își aflau acolo și mirese, care se înfățișau cu toată zestrea lor, iar un preot ce întotdeauna se găsea la îndemână ținea ceremonia cununiei și juna pereche se depărta acasă ca bărbat și nevastă. Asta spune tradițiunea. Că va fi fost adevărat, nu știu. Presupun însă, că toată istoria târgului de fete se reduce la acea simplă explicațiune, că locuitorii din acei munți, depărtați unii de alții, la aceste târguri aveau prilejul cel mai potrivit de a conveni”, arăta Iosif Vulcan.
Tradiția tocmirii pentru fetele de măritat s-ar fi pierdut, potrivit altor publiciști, încă din prima parte a secolului al XIX-lea.
„Despre târgul de fete ştiu numai câţiva bătrâni foarte puţin. Odată, zic ei, veneau Moţii călare şi pe jos cu copiii lor şi cu carabalâcul lor la Găina. Feciorii se preumblau în veștminte cetăţeneşti şi dacă le plăcea lor fata sau zestrea ei, căutau să se învoiască cu bătrânii. O duşcă de vin sau de rachiu sigila contractul. Anul 1848, aşa ni s-a spus, a pregătit mormântul acestei datini originale. De atunci a căzut târgul de fete în umbră, cele din urmă rămăşiţe despre dânsul au dispărut prin anii 1862 şi 1863. Dar într-adevăr trebuie că târgul de fete și-a pierdut urma cu mult mai înainte, deoarece n-am aflat pe nimenea care să fi fost martor ocular, am găsit oameni bătrâni însă, care afirmau că și-a uitat de el”, informa Telegraful Român, în 1885.
Se încarcă comentariile...
