Interviu Actrița Kaitlin Olson, despre rolul unei mame cu IQ de geniu: „Nu trebuie să urmezi toate regulile“
0Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, actrița Kaitlin Olson vorbește despre „egoismul sănătos“ de a-ți urma vocația, despre busola morală moștenită de la mama sa și despre curajul de a ocupa spațiu într-o lume care cere prea des femeilor să fie invizibile.
În labirintul de sticlă și beton numit Los Angeles, unde succesul se măsoară în numărul de zerouri din cont, Morgan Gillory, interpretată de Kaitlin Olson (50 de ani), este o anomalie statistică. Mamă singură a trei copii cu vârste diferite, cu un dulap care pare un colaj de graffiti din anii ’90, o mașină vintage și multe facturi neplătite, ea ar trebui să fie invizibilă. Dar Morgan posedă un IQ de 160, un „Potențial Intelectual Ridicat“ (HPI) care îi transformă realitatea într-un ecran tactil gigant unde totul se conectează cu totul. Serialul „High Potential“, regizat de Drew Goddard, disponibil pe platforma de streaming online Disney+, este adaptarea americană a hitului franco-belgian „HPI (Haut Potentiel Intellectuel)“, o producție care a demonstrat că publicul modern este însetat de o nouă formă de erou: cel neurodivergent, dar profund ancorat în realitatea socială.
Mersul pe sârmă
Episodul-pilot definește întregul concept atât al serialului, cât și al protagonistei: Morgan Gillory dă cu mopul într-o secție de poliție goală, la miezul nopții. Nu este o Cenușăreasă care așteaptă un bal și nici o prințesă modernă care așteaptă salvarea, ci un creier care nu se poate opri din a procesa date. Când corectează „din greșeală“ un panou de probe, ea nu caută validare, ci ordine în haosul lumii, mai puțin sesizabil pentru oamenii „normali“. Spre deosebire de detectivii masculini din istoria cinematografiei, Morgan este pentru mulți „prea mult“ – prea colorată, prea vocală, are prea mulți copii și prea puțini bani. Într-o cultură care cere femeilor să fie „profesioniste“ (de multe ori un eufemism pentru invizibilitate și conformism), Morgan Gillory este un act de rebeliune estetică. Ea intră în secția de poliție în fuste mini și printuri de leopard, iar super-inteligența este un accesoriu indispensabil. Pentru elucidarea crimelor, Morgan face echipă cu detectivul Adam Karadec (interpretat de Daniel Sunjata), un bărbat care crede în proceduri și că adevărul este o linie dreaptă trasată între două probe. Întreaga echipă de la poliție, de la căpitanul Selena Soto (interpretată de Judy Reyes), care pariază pe acest geniu imprevizibil, până la restul investigatorilor, devine un laborator social: cum integrezi o forță a naturii într-o instituție care adoră regulile?
O mamă singură, înzestrată cu un IQ de geniu, cu o înfățișare și un caracter foarte colorate sunt pentru actrița Kaitlin Olson modelul perfect al feminismului. „Drew Goddard a scris acest episod pilot, iar eu m-am îndrăgostit de acel prim scenariu pentru că Morgan era atât de mult în controlul propriei sale vieți. Îmi place că este o mamă singură. Îmi place alegerea de a fi în continuare foarte prietenoasă cu fostul ei soț și de a face o treabă bună în creșterea comună a copiilor. Dar îmi place și că ea nu a avut nevoie de nimeni. Această femeie este foarte bătăioasă. A avut un milion de joburi diferite. Ea o să facă în așa fel încât să se descurce indiferent de situație pentru a avea grijă de copiii ei. Deci, de fapt, am găsit-o ca fiind foarte puternică. O văd ca pe un personaj feminist. O văd ca pe o femeie care există fără scuze, poartă orice vrea – este judecată pentru asta, dar nu îi pasă –, crede în ea însăși și știe că nu are nevoie de un bărbat care să aibă grijă de ea“, a spus Kaitlin Olson în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“.
„Mi-am urmat inima și visurile“
În urmă cu aproape un secol, Virginia Woolf scria despre necesitatea „unei camere doar a ei“ pentru ca o femeie să poată crea. În 2026, Morgan Gillory, protagonista din „High Potential“, nu are o cameră a ei. Are, în schimb, o casă ticsită de jucării, haine colorate aruncate pe canapea și trei copii care gravitează în jurul ei ca niște sateliți gălăgioși. Astfel că geniul ei nu se manifestă în liniște, ci printre picături, în timp ce rezolvă cazuri de crimă într-o secție de poliție din Los Angeles.
Steven Knight, creatorul viitorului „James Bond“: „În loc să mă duc la școală, mergeam cu tata, potcovar, într-un depozit de fier vechi condus de romi“
„High Potential“ refuză proiecția idealizată a „femeii care le are pe toate“. Morgan nu le „are“ pe toate; ea jonglează cu toate, adesea scăpând câte o minge. În interacțiunile ei casnice, vedem adevărata miză a personajului: lupta de a nu lăsa o carieră sclipitoare să devină un abandon parental și, invers, lupta de a nu lăsa maternitatea să îi sufoce intelectul. „Cariera mea este foarte importantă pentru mine și este foarte important ca copiii mei să vadă că am propria viață și că mi-am urmat inima și visurile și că am un job care este foarte important pentru mine. Dar ei știu de asemenea că, la sfârșitul zilei, ei sunt cele mai importante lucruri din viața mea și că aș face orice pentru ei. Speranța mea cea mai mare este ca ei să știe că nu trebuie să urmezi toate regulile. Dacă ceva nu are sens pentru tine, nu trebuie să o faci doar pentru că așa a fost făcut timp de mii de ani. Cred că oamenii ar trebui să își urmeze inima și să facă lucrul pe care vor să îl facă. Dacă vrei să ai copii și niciun job, grozav. Dacă vrei să nu ai copii și un job, grozav. Dacă vrei să le ai pe amândouă, grozav. Depinde de tine“, a punctat zâmbind Kaitlin Olson.
Astfel, spre deosebire de un Sherlock Holmes, care își permite luxul de a se retrage în „palatul minții“ și de a ignora conveniențele sociale, Morgan trebuie să rezolve crime între o programare la dentist și o criză de nervi a fiicei adolescente. Ea nu are un Watson care să îi scrie memoriile, ea are facturi care nu se plătesc prin deducție logică. Morgan însă alege să fie detectiv nu pentru că vrea să fie o eroină, ci pentru că creierul ei are nevoie de asta pentru a supraviețui. Este o formă de egoism sănătos, o temă rar explorată în televiziunea mainstream: ideea că o femeie are dreptul să aleagă o profesie care o consumă, chiar dacă asta înseamnă că cina nu va fi mereu caldă la o oră prestabilită.
Mama, o busolă constantă
Dacă o privești pe Kaitlin Olson în „High Potential“, sigur vei identifica un anumit fel în care își strânge pumnii sau își țintuiește privirea – gesturi care nu par studiate, ci moștenite. Nu este un secret faptul că Olson și-a extras adesea seva creativă din figurile feminine puternice, dar invizibile, care i-au marcat copilăria. În centrul acestei constelații de influențe stă chiar mama ei, o femeie care, asemeni multor reprezentante ale generației sale, a trebuit să fie arhitectul unui echilibru imposibil într-o lume care le oferea mamelor doar îndatoriri, nu și drepturi.
Când se gândește la oamenii care au inspirat-o pentru conturarea personajului, Olson începe, fără ezitare, cu mama ei: „Mama mea este una dintre cele mai drăguțe și bune femei din întreaga lume și cu siguranță pune nevoile mele înaintea celor proprii. Deci în ea am avut un model bun mereu. Însă cunosc o mulțime de oameni care sunt incredibil de inteligenți. Cred că unul dintre lucrurile care vin uneori odată cu un IQ atât de ridicat și poate un pic neurodivergent este că există o mulțime de provocări. Oamenii pot fi foarte greșit înțeleși. Poate fi stresant să nu fii capabil să îți oprești creierul. Și cunosc oameni de genul acesta, de asemenea. Așa că pot spune că am mai mulți oameni care m-au inspirat“. Astfel, prin personajul său, Kaitlin Olson aduce în acest rol o vulnerabilitate tăioasă, inspirată din figurile feminine puternice din propria viață, în special din mama sa.
„High Potential“ este o invitație să privești dincolo de suprafață. Nu este doar un serial despre cine a comis crima; este o poveste despre ce se întâmplă atunci când încetezi să te mai scuzi pentru spațiul pe care îl ocupi și începi să folosești, în sfârșit, tot potențialul pe care lumea s-a temut să îl recunoască.
Se încarcă comentariile...
