Peștera din Valea Rea, locul secret al comorilor lui Decebal, unde flăcările ies din munți VIDEO

0
0

Cununa de stânci a Platoului Vârtoapelor de lângă Sarmizegetusa Regia este împânzită de grote. Unele au stârnit fascinația localnicilor și au atras căutătorii de comori.

Locul greu accesibil unde se află peștera din Vașea Rea. Foto: Daniel Guță
Locul greu accesibil unde se află peștera din Vașea Rea. Foto: Daniel Guță

Platoul Vârtoapelor se înfățișează oaspeților săi ocupat de poieni și păduri și de rămășițe ale unor așezări dacice și romane. Culmea netedă aflată la cota 900 – 1000 de metri, în apropierea Sarmizegetusei Regia este mărginită de un șirag de stânci, care se înalță ca niște colți albi uriași, deasupra deasupra pădurilor din Valea Rea.

Ascunse în peretele de calcar, în locuri greu accesibile, mai multe grote împânzesc locul de sub „Cununi”. Unele mici peșteri au fost locuite în trecut de călugări, altele au adăpostit animale sălbatice, iar despre una dintre ele, unii localnicii au povestit că ascundea comori prețioase, care ar fi fost descoperite conform vechilor legende.

„Aici se spune că uneori, noaptea, flăcările bat pe comori. Într-o noapte am văzut ţâşnind vâlvătăile din pădure. Mai multe flăcări care luminau muntele. Din bătrâni se spunea că în acea zonă fusese îngropată comoara lui Decebal. Eu nu am putut ţine acest secret, iar alții, aflând, au săpat după aur și au descoperit comorile. Banii însă nu le-au adus fericirea”, relata o săteancă din Grădiștea de Munte.

Cum se ajunge la Peștera Valea Rea

Poteca spre peșterile de sub „Cununi” începe din drumul forestier de pe Valea Rea, în trecut o ramificație a fostei căi ferate forestiere Orăștie – Sarmizegetusa Regia.

Drumul de pământ care din anii ´70 a luat locul liniei pe care circulau mocănițele (locomotive cu abur), intră pe Valea Rea desprins din șoseaua Orăștie – Sarmizegetusa Regia, la intrarea în satul Grădiștea de Munte.

După doi kilometri de mers pe drumul forestier, călătorii găsesc o cascadă spectaculoasă, iar după alți doi kilometri ajung la un schit ridicat în anii 2000 în mijlocul sălbăticiei. În apropiere de mănăstire, pâraiele Valea Rea și Bodii se unesc. Din acest loc, călătorii continuă drumul pe o potecă ce urmează parțial cursul pârâului Bodii, al cărui izvor se află în apropiere de prăpăstiile de la marginea Platoului Vârtoapelor.

„Sigur că nu există nici o inscripţie, căci pe aici se ajunge la Peştera Bodii sau Peştera din Valea Rea cum i se mai spune. Noroc că în dreptul pârâului se afla o casă unde am găsit înţelegere şi un ajutor cât de cât. Aici stăteau părinţii şefului cantonului forestier care se afla la începutul Văii Rele. I-am întrebat de drumul spre Peştera Bodii. Moşul îl ştia bine, pe aici se născuse şi copilărise. La peşteră se ajunge ușor, ne-a spus, este potecă bună până acolo, iar în peşteră se intră pe o scară de lemn. Când era el mic acolo işi ducea vieţile un schimnic, căruia îi mai ducea mâncare, îl trimiteau părinţii. Şi mai zicea moşul că dintotdeauna au fost călugări acolo. Iar peştera are încă o ieşire, tocmai în partea cealaltă a muntelui”, relata Cornelius Ionescu, fost explorator al ținuturilor cetăților dacice, pe blogul său.

Poteca spre Peștera din Valea Rea și grotele din împrejurimile sale dispare în scurt timp, iar urcușul prin pădure devine dificil, din cauza nenumăraților bolovani desprinși și rostogoloți din peretele de stâncă, al abruptului și al trunchiurilor de copaci prăbușite.

Din locul unde firicelele de apă ale pârâului se ascund în pământ, se poate vedea stânca albă a Bodii, locul unde se află peștera principală. Un perete de stâncă face ca ultimii metri până la ea să devină aproape imposibili de parcurs, iar câțiva copaci și o altă stâncă o ascund privirilor. Înfățișarea ei seamănă cu cea a grotei care adăpostea, potrivit legendei, o mare comoară căutată la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Peștera comorilor

Evenimentul petrecut în vara anului 1774 a fost consemnat două decenii mai târziu, într-un interogatoriu la care a fost supus un preot din Chitid, cu ocazia descoperirii mai multor comori de aur în împrejurimile Sarmizegetusei Regia.

Grotă de sub Platoul Vârtoapelor. Foto: Daniel Guță
Grotă de sub Platoul Vârtoapelor. Foto: Daniel Guță

Preotul Dumitru Cerbiceanu mărturisea că într-o zi de coasă, David Albu, un sătean din Chitind, a fost martorul unei întâmplări neobişnuite. Ţăranul i-a relatata preotului că i-a apărut în vis „un om vrednic, alb, înalt”, pentru a-l îndruma despre locul tainic al unei comori impresionante.

Personajul misterios i-a indicat lui David să coboare la pârâul de la marginea satului şi să îi urmeze cursul până în locul numit Cheie. Apoi să o apuce spre miazăzi şi ce va găsi acolo să-şi ia cât îi place, dar să nu spună nimic nimănui. Săteanul a urcat până la Cheie şi privind spre stânca abruptă din faţa lui, a văzut-o cuprinsă de lumină „de parcă, presărată cu paie, ar fi aprins-o cineva”, spune mărturia, consemnată de Sigismund Jako, în volumul „Cercetări arheologice la cetatea Grădiştea Muncelului” (1966).

David Albu a observat o crestătură în stâncă, şi altele la fel, pe care s-a căţărat până când o piatră imensă i-a blocat calea. Găsise o ascunzătoare, în care aşa cum a relatat ulterior unui preot, „pe locul gol de lângă cărămizi, uitându-mă, am văzut un mare gol, în mijlocul căruia era o masă rotundă, domnească, din aur. Într-o parte, rezemat cu coatele de masă, era un bărbat tot din aur, iar în faţa lui o figură muierească toată făcută din aur. În dosul lor, era o grămadă foarte mare de galbeni, iar în spatele acesteia o grămadă încă şi mai mare, dar numai din argint”, povestea ţăranul David Albu, într-o spovedanie la preotul satului Chitid de la poalele Munţilor Orăştiei.

Povestea spune că ţăranul a murit în ziua în care a încălcat legământul tăcerii, iar preotul căruia i se spovedise a căutat comoara în zadar, însă în locul indicat a descoperit doar urmele unei aşezări străvechi.

Urcușul final spre Peștera Bodii. Foto: Daniel Guță
Urcușul final spre Peștera Bodii. Foto: Daniel Guță

La începutul anilor 1800, după descoperirea mai multor comori, „febra aurului” i-a cuprins pe localnicii din împrejurimile Sarmizegetusei Regia, iar autoritățile au cercetat zona, reușind să scoată la iveală ruinele capitalei dacilor.

Grotele de sub Platoul Vârtoapelor au fost cercetate sporadic de arheologi.

„Întreaga culme a Vârtoapelor, stâncoasă, calcaroasă, este împânzită de mici grote, care uneori i-au aspectul unor peșteri de dimensiuni mai modeste. Pe micile platouri de la gura câtorva au fost descoperite fragmente ceramice dacice. Deasupra izvorului pîrâului Bodii, în stânca numită Piatra Bodii, se află o peșteră destul de spațioasă, cu două ieșiri și cu un gang lateral spre sud, necercetată încă de arheologi”, arăta istoricul Ioan Glodariu, fost coordonator al șantierelor arheologice ale cetăților dacice.

Platoul Vârtoapelor, tărâm magic

Mai multe drumuri forestiere urcă din satul Grădiștea de Munte spre Platoul Vârtoapelor. Locul este căutat de turiști în special primăvara, când înfloresc ghioceii sălbatici (luștele). Atunci, conform tradiției locale locale, își fac simțită prezența zânele care protejează aşezarea din munţi şi o împodobesc cu flori.

Oamenii le numesc „Alea Frumoase“ şi spun că ființele supranaturale pot fi auzite noaptea cântând sau vibrând în preajma stâncilor, a gurilor de plai şi în poienile înconjurate de arbori bătrâni.

Locul unde se află Peștera Bodii. Foto: Daniel Guță
Locul unde se află Peștera Bodii. Foto: Daniel Guță

„Miturile străvechi îşi au şi aici, pe dealurile din jurul cetăţilor dacice, o străveche vatră. Zeităţile feminine şi-au schimbat numele şi uneori atribuţiile, dar semnificaţia lor a rămas. Vechea Bendis a tracilor trăia şi în Artemis a grecilor, iar mai târziu Diana romanilor a devenit în limba română Sânziana, pe care poporul român a sărbătorit-o prin pluralul numelui, Sânzienele, poate însumând mai multe zeităţi între care atât de firesc şi-au putut găsi locul şi Alea Frumoase“, scria etnologul Lucia Apolzan, în lucrarea „Aspecte ale culturii spirituale“, în 1981. Uneori cei care se apropie de Alea Frumoase sunt pedepsiţi: „li se schimbă chipul, se strămută uitătura“, relatau oamenii locului, citaţi de Lucia Apolzan.

Așezări dacice și romane

Locurile aflate la câțiva kilometri de Sarmizegetusa Regia au păstrat nu numai credințele arhaice în zâne, dar și o mulțime de vestigii antice, dacice și romane.

Cascada din Valea Rea. Foto: Daniel Guță
Cascada din Valea Rea. Foto: Daniel Guță

„Partea mai înaltă a Vârtoapelor, numită de localnici Sub Cununi, tocmai datorită cununii stâncoase ce o înconjoară, cuprinde mai multe terase, în parte antropogene. Pe prima dintre terasele de aici, cea mai de vest, se păstrează ruinele unei construcții romane, constând din ziduri de mortar, țigle și cărămizi. Încă de la mijlocul secolului trecut aici au fost descoperite câteva inscripții precum și peste 500 de denari romani republicani. Este așezarea romană cea mai apropiată de zidurile capitalei statului dac, al cărei nume însă nu s-a păstrat, dar despre care s-a presupus a fi anticul Ranisstorum”, arăta arheologul Ioan Glodariu.

Pe terasele aflate în apropierea acestor ruine, adăuga fostul coordonator al șantierului arheologic al cetăților dacice, au fost descoperite urme de locuire dacică, iar pe Culmea Vârtoapelor se afla o întinsă așezare dacică, între cotele 931 și 936 metri.

Hunedoara


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri