Misterele războaielor daco-romane. Unde se află Tapae, locul celor mai crâncene bătălii, şi cum a murit regele Decebal
0Arheologii au încercat de-a lungul timpului să afle locurile celor mai importante scene ale războaielor daco-romane, însă misterele lor nu au fost pe deplin dezlegate.
Mărturiile despre războaiele de cucerire a Daciei, purtate de romani, au dat naştere a numeroase controverse. Iată câteva dintre misterele faimoaselor confruntări:
Unde se află Tapae, locul celor mai crâncene bătălii
Cele mai sângeroase bătălii dintre daci şi romani au avut loc la Tapae, un loc legendar supranumit Porţile de fier ale Transilvaniei, pe care istoricii l-au identificat în apropiere de Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Unii arheologi au contestat, însă, că zona de munte de la limita actuală dintre judeţele Hunedoara şi Caraş-Severin ar fi fost antica Tapae, chiar dacă aici au fost descoperite valuri de pământ întinse pe mai mult de doi kilometri şi jumătate, care ar fi avut rolul de a închide principala cale de acces din Ţara Haţegului, spre Sarmizegetusa Regia.
Zona împădurită în prezent nu a fost cercetată temeinic, iar tranşeele puteau proveni şi din alte epoci, susţin unii specialişti. Localitatea este menţionată de Dio Cassius, autorul antic care a oferit cele mai multe detalii despre războaiele de cucerire a Daciei. La Tapae, în anul 87, armata romană condusă de generalul Fuscus a fost prinsă într-o ambuscadă şi zdrobită de dacii conduşi de Decebal. Un an mai târziu, romanii conduşi de generalul Tettius Iulianus au atacat din nou Dacia şi au reuşit să obţină o victorie împotriva dacilor, la Tapae, dar armata lui Decebal s-a retras în munţi, fără a mai fi urmărită de romani.
În jurul anului 101, dacii au fost înfrânţi la Tapae de legiunile romane aflate sub comanda împăratului Traian, iar Decebal a fost nevoit să accepte înfrângerea.
Unde a fost înmormântat generalul roman capturat de Decebal
La 10 kilometri de ruinele oraşului antic Ulpia Traiana Sarmizegetusa, înfiinţat de împăratul Traian, şi la 20 de kilometri de „Porţile de fier ale Transilvaniei”, unde ar fi existat cetatea dacică Tapae, se află biserica medievală Densuş, despre care se presupune că a fost clădită peste ruinele unui templu roman, închnat zeului Marte. Despre aşezarea de la Densuş unii istorici susţin că a fost servit ca mausoleu al generalului roman Longinus, a cărui poveste a fost relatată pe larg de istoricul Dio Cassius.
În anul 102, după înfrângerea de la Tapae, Decebal ceruse pace cu romanii, însă nu şi-a respectat angajamentele. Aduna pe ascuns oaste pentru a elibera teritorile pierdute şi chiar a încercat să îl ucidă pe Traian, prin solii trimişi acestuia în Moesia, însă complotul a fost descoperit. Decebal a reuşit, în schimb, prin vicleşug captureze pe Longinus, generalul garnizoanei romane de ocupaţie din Dacia, iar în schimbul eliberării lui a cerut teritoriile până la Dunăre înapoi şi să-i plătească banii pe care i-a cheltuit cu războiul, informa Dio Cassius.
Prizonierul lui Decebal s-a sinucis, însă, în tabăra dacilor, otrăvindu-se. Moartea sa nu l-a descurajat pe regele dac, care i-a trimis un sol lui Traian pentru a-l înştiinţa că îi va oferi trupul generalului său, în schimbul unui prizonier luat de romani. Împăratul roman a refuzat târgul şi astfel, trupul lui Longinus a rămas în Dacia, care avea să fie invadată din nou de romani, câţiva ani mai târziu.
Unde a murit Decebal şi ce s-a întâmplat cu trupul său
Moartea regelui Decebal, care a pecetluit înfrângerea dacilor de către romani, a fost ilustrată cu mult dramatism, atât pe Columna ridicată la Roma de împăratul Traian, după încheierea războaielor, dar şi de istoricii vremii.
„Când a văzut Decebal că scaunul lui de domnie şi toată ţara sunt în mâinile duşmanului, că el însuşi este în primejdie să fie luat prizonier, îşi curmă zilele. Capul său fu dus la Roma”, relata istoricul latin Dio Cassius. Despre locul unde s-ar fi petrecut evenimentul se ştie mai puţin. Unii istorici plasează sinuciderea în apropierea cetăţii Sarmizegetusa Regia, iar o legendă spune că Decebal a murit în Poiana Omului. Locul din vecinătatea cetăţilor dacice este înconjurat de munţi şi de pădure, de pâlcuri de fagi despre care bătrânii satelor spun că aduc aminte de scena de pe Columna lui Traian, a pâlcurilor de soldaţi romani care priveau moartea lui Decebal. „Înainte de a fi atins de mâinile urmăritorilor, Decebal, într-o atitudine maiestuoasă şi sfidătoare, îşi taie gâtul cu sabia-i curbă. Artistul Columnei l-a surprins în cădere, cu genunchiul stâng în pământ, cu mâna stângă, crispată pe marginea mantiei, atingând rădăcina stejarului. Piciorul drept a alunecat lângă scutul mare, bogat împodobit. Cu ultima privire îşi înfruntă duşmanii”, scria Radu Vulpe, în „Columna lui Traian” (ciMEC, 2002).
Înainte de a fi prezentate ca trofee Romei, capul şi braţul regelui dac au fost duse de generalul Maximus împăratului Traian, a cărui tabără se afla la Ranisstorum, o localitate necunoscută unde ar fi existat un castru roman, aflată cel mai probabil nu departe de Sarmizegetusa Regia. Capul a fost aruncat pe treptele Gemonii, un loc din Roma unde erau expuse trupurile duşmanilor împăratului spre a fi batjocorite de mulţime, iar în final a fost ajuns în apele Tibrului, potrivit istoricilor. Maximus a pretins însă, aşa cum arăta o inscripţie de pe stela sa funerară descoperită la Philippi, Grecia, că a reuşit să-l captureze pe Decebal înainte ca acesta să moară şi că el i-ar fi tăiat capul şi mâna dreaptă.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
