Medicina bizară a strămoşilor noştri: de ce erau mutilate femeile la sâni, cum era folosit sângele gladiatorilor şi ce remediu inuman ar fi tratat durerile de dinţi

Femeile din triburile sarmatice care participau la războaie erau deseori mutilate pentru a căpăta forţă.

Mărturii din lumea antică oferă detalii neobişnuite despre modul în care strămoşii noştri căutau vindecarea de boli sau creşterea vigorii şi a stării de bine.

Mărturii din lumea antică ofereau detalii neobişnuite despre cunoştinţele de medicină ale strămoşilor noştri şi ale popoarelelor antice care le-au influenţat civilizaţia. La geto-daci, susţin unii istorici, medicina era practicată de preoţi şi îmbina arta vindecării cu vrăjitoria şi credinţa în zeităţi.

Tracia – descântece şi băi de abur cu cânepă
Descântecele făceau parte din tratamentul trupului şi al sufletului. „Acest trac spunea că doctorii greci au mare dreptate să facă observaţiile de care pomenii. Dar, adăugă el, Zamolxe, regele nostru, care e zeu, spune că precum nu se cade să încercăm a vindeca ochii fără să ne ocupăm de cap, ori capul fără trup, tot astfel nu se cade să încercăm a vindeca trupul fără să vedem de suflet, şi că tocmai din pricina asta, sunt multe boli la care nu se pricep doctorii greci, fiindcă nu cunosc întregul de care ar trebui să îngrijească”, informa istoricul Platon, în lucrarea sa Charmide. Seminţele de cânepă erau folosite deseori în ritualuri cu efecte medicale şi de înfrumuseţare. „Luând sciţii sămânţa acestei cânepe, intră sub corturile de pănură şi o aruncă pe pietrele înroşite în foc. Zvârlite, boabele scot fum şi răspândesc aburi atât de deşi, că nici băile de aburi greceşti nu dau aburi mai puternici. Încântaţi de această baie cu aburi, sciţii scot, de plăcere, strigăte”, informa Herodot.

Roma Antică - sânge de gladiator
În lumea romană, sângele şi ficatul gladiatorilor ucişi în arenel erau recomandate de medici pentru diverse afecţiuni, printre care se număra epilepsia, potrivit unor istorici. „Originile proprietăţilor sacre sau curative în apoplexie referitoare la sânge unui gladiator ucis, probabil se află în ritualurile funerare etrusce. Utilizarea în scopuri magice a sângelui gladiatorilor ucişi a continuat timp de mai multe secole”, informau Moog FP şi Karenberg A., autori ai unui tratat de specialitate. Indicaţii ocazionale despre folosirea sângelui de gladiator au fost oferite şi în manualele moderne timpurii de medicină, în care se făcea referire la recuperarea spontană a unor forme de epilepsie, care dădeau iluzia eficacităţii metodei terapeutice.

Negii, trataţi cu aur şi bălegar
Pentru negi, romanii au avut o gamă variată de tratamente. Balega de vacă şi excrementele de şoarece, precum şi grăsimea de lebădă erau aplicate pe zona afectată, pentru îndepărtarea negului. Spuma de mare şi aurul, pentru cei care şi-l permiteau, erau folosite la frecarea negului, în speranţa unui remediu. Ritualurile făceau parte din tratament, potrivit autorilor vremii, eficienţa maximă fiind a tratamentelor fiind aşteptată atunci când acesta era utilizat doar în anumite zile şi nopţi ale lunii.

Grecia Antică - transpiraţie vândută ca medicament
Lumea elenă a influenţat în anmite perioade şi popoarele care au locuit în Antichitate pe teritoriul ţării noastre, însă nu se cunosc informaţii dacă într-atât de mult încât strămoşii noştri au împrumutat şi obiceiurile bizare de tratament. Unele mărturii ale vremii susţineau că înainte de a intra în competiţie, atleţii din Grecia antică se dezbrăcau şi se ungeau cu ulei, iar în finalul luptelor ajungeau acoperiţi cu murdării. Pentru a se curăţa, ajutaţi de sclave, îşi răzuiau corpurile cu un instrument. Transpiraţia şi pielea moartă era dată jos însă nu era aruncată, ci vândută ca medicament. Cumpărătorii o foloseau pentru calmarea unor iritaţii sau dureri.

Egipt – pastă de şoarece pentru dureri de dinţi
În Egiptul antic, durerile de măsele şi de urechi erau foarte frecvente, potrivit istoricilor, din cauza zonei nisipoase, iar unul dintre remediile folosite pentru tratarea lor au fost şoarecii. Unii arheologi au constatat că egiptenii utilizau şoarecii morţi, chiar şi pe cei în stare de putrefacţie ca remediu eficient pentru această problemă. Şoarecii erau pisaţi şi transformaţi în pastă, care era aplicată pe zonele afectate, mai exact pe dinţii cariaţi sau sparţi din cauza granulelor de nisip. Un astfel de tratament putea cauza însă probleme mult mai grave de sănătate, afirmă istoricii.

Sciţii şi sarmaţii practicau mutilarea
Sarmaţii au ajuns pe teritoriul antic al ţării, iar autorii vremii remarcau îndemânarea lor în luptă şi faptul şi femeile participau la lupte. Pentru a căpăta vigoare, ele erau supuse unui tratament dur. „Femeile n-au sânul drept. În copilărie, când sunt încă foarte mici, mamele lor înroşesc un instrument de aramă făcut pentru scopul acesta, îl pun la sânul lor drept şi îl ard, astfel acesta îşi pierde puterea de a creşte, transmiţând umărului şi braţului drept toată tăria şi vlaga”, scria istoricul elen Hipocrate.

În triburile sciţilor se practica obiceiul cauterizării pielii, pentru a preveni bolile care surveneau umezelii şi frigului. „Majoritatea sciţilor, mai ales cei nomazi, îi vei găsi având cauterizări la umeri, braţe, încheieturile mâinilor, pe piept, pe şolduri, pe şale, nu pentru altceva, decât pentru că natura lor este moale. Căci din pricina umezelii şi a lipsei de tărie, ei nu pot să întindă arcul nici să sprijine cu umărul aruncarea suliţei. Când s-a făcut cauterizarea, umezeala de prisos de la încheieturi dispare şi trupurile lor devin mai zdravene, mai vânjoase şi mai puternic articulate”, scria Hipocrate.

Vă recomandăm şi:

Reţeta ideală pentru pofta de sex şi vigoarea bărbaţilor din Evul Mediu. Ce alimente banale formau atunci „viagra“

Un savant din secolul al nouălea, cunoscut prin lucrările sale în întreaga Europă medievală, a fost autorul unora dintre cele mai populare reţete menite să trateze problemele de natură sexuală din cuplu. Remediile lui Al-Jazzar preced inventarea viagrei moderne.

Reţete pentru refacerea virginităţii şi orgasme fără sfârşit. Secretele contesei care a revoluţionat viaţa sexuală în Evul Mediu

Femeile din Evul Mediu aflau cum pot redeveni fecioare, dacă foloseau poţiunile misterioase ale contesei Caterina Sforza. Celebra autoare a unei lucrări ştiinţifice didicată performanţelor sexuale şi modului de redobândire a virginităţii, a intrat în istorie datorită reţetelor sale controversate.

Credinţe despre viaţa sexuală în Evul Mediu: de ce femeia trebuia să sară de şapte ori în spate după fiecare act sexual

Credinţele care priveau viaţa sexuală a oamenilor din secolele trecute au fost cu totul neobişnuite. O dovedesc documentele vechi, care cuprindeau studii de anatomie şi recomandări despre relaţiile sexuale, folosirea unor afrodisiace şi despre metodele contraceptive ale strămoşilor noştri.