Experimente militare bizare în Al Doilea Război Mondial. Cum au fost folosite animalele ca bombe distrugătoare
0
Experimentele secrete cu animale în Al Doilea Război Mondial. Câini, porumbei, lilieci şi şoareci au fost transformaţi în arme de temut în confruntările armate.
Nenumăratele animale prezente în operaţiunile militare au jucat un rol important în Al Doilea Război Mondial. Au fost tovarăşi de luptă şi suferinţă, cărăuşi, surse de aprovizionare pe front, spioni sau purtători de mesaje, însă adesea au fost folosite pe post de muniţie de război. Arhivele cu au păstrat o mulţime de fotografii care documentau prezenţa animalelor pe câmpul de luptă. Unele dintre ele dezvăluiau experimentele tragice la care au fost supuse.
Iată câteva dintre acestea.
Bombele cu lilieci
Bombele cu lilieci au fost arme experimentale dezvoltate de Statele Unite ale Americii în Al Doilea Război Mondial. O carcasă cu peste o mie de compartimente, fiecare conţinând un liliac aflat în stare de hibernare, căruia îi era ataşată o bombă incendiară mică, cronometrată, urmau să fie aruncate dintr-un bombardier asupra oraşelor ţintă din Japonia. Potrivit planului, carcasele se deschideau în timpul zborului, la deschiderea paraşutei, iar liliecii erau eliberaţi. Animalele se dispersau apoi şi îşi găseau locuri în streşini şi în mansardele caselor, locuri greu accesibile, pe o rază de 30 – 60 de kilometri. La detonarea explozibilului, bombele cu lilieci produceau incendii construcţiilor de lemn şi hârtie din oraşele japoneze – ţintele acestor experimente. Bombele cu lilieci nu au fost folosite în confruntările militare, proiectul fiind abandonat în ele din urmă.
Şobolanii explozivi
Şobolanii explozivi au fost o armă experimentală dezvoltată de Operaţiunile Speciale Britanice în Al Doilea Război Mondial, pentru a fi folosită împotriva germanilor. Carcasele de şobolan erau umplute cu explozibili şi urmau să fie distribuite în apropierea camerelor de cazane ale locomotivelor, fabricilor, centralelor şi altor instalaţii ale germanilor. Planurile erau ca atunci când şobolanii erau aruncaţi în foc, împreună cu materialele combustibile, să provoace explozii care să devasteze cazanele şi să producă pagube colaterale. Şoarecii explozivi nu au fost utilizaţi, deoarece prima expediere ar fi fost interceptată de germani, însă operaţiunea a consumat atât resurse ale germanilor, cât şi ale britanicilor.
Câinii anti-tanc
Câinii anti-tanc au fost folosiţi în Al Doilea Război Mondial în special de forţele armate ale Uniunii Sovietice, pentru a opri avansarea naziştilor, potrivit unor istorici. În timpul pregătirii, câinii erau înfometaţi, iar mâncarea era plasată sub tancuri, pentru a fi învăţaţi să o caute sub ele. Pe câmpul de luptă, fiecare câine era echipat cu 10 – 12 kilograme de explozibil şi un detonator îi era ataşat sub forma unei antene. Când câinele ajungea sub tancurile inamice, pârhia care intra în contact cu plafonul tancului declanşa explozia, care ar fi distrus rezervorul tancului. Unii istorici susţin că aceşti câini s-au dovedit mai puţin eficienţi, deoarece mulţi erau speriaţi de focurile de armă şi fugeau înapoi de unde erau lansaţi, cu riscul chiar de a detona explozibilul în tabăra rusă. Sovieticii au susţinut că metoda folosirii câinilor ar fi distrus 300 de tancuri germane.
Porumbei folosiţi la ghidarea rachetelor
Porumbeii au fost folosiţi la scară largă de forţele militare în Al Doilea Război Mondial, în operaţiuni de spionaj şi de comunicaţie din spatele liniilor inamice. Armatele Marii Britanii şi ale SUA au înfiinţat servicii destinate folosirii păsărilor recunoscute pentru inteligenţa lor. În privinţa porumbeilor, cel mai controversat experiment derulat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a numit „Project Pigeon” (Proiectul Porumbel) sau, ulterior, Project Orcon, pentru "control organic". Savanţii americani au încercat să dezvolte o rachetă ghidată de porumbei. Sistemul de control implica o lentilă din partea anterioară a rachetei, care proiecta o imagine a ţintei către un ecran din interior, în timp ce un porumbel era dresat să recunoască ţinta ciupind-o. Planurile savanţilor de a folosi porumbei în rachetele Pelican au fost considerate prea excentrice şi nepracticabile, iar programul a fost anulat în toamna anului 1944. Project Pigeon a fost reluat însă de Marina SUA în 1948, însă câţiva ani mai târziu, când sistemele de ghidare electronică s-au dovedit mai fiabile, s-a renunţat la el.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
