Video Comorile satului ajuns pe fundul Lacului Cinciș. Românii erau uimiți de mulțimea vestigiilor antice VIDEO
0Înainte de a fi inundat de Lacul Cinciș, satul Cinciș din Hunedoara era o destinație atractive pentru amatorii de comori istorice. Locul păstra vestigiile mai multor așezări antice și medievale.
La începutul anilor ’60, sute de localnici din mai multe sate de pe valea Cernei din Hunedoara au fost nevoiți să își demoleze casele și să se mute în satul Cinciș – Cerna din Hunedoara.
Noul sat a fost înființat în 1962 pe un deal din vecinătatea viitorului lac de acumulare Cinciș și a Hunedoarei. În vale, în aceeași perioadă era amenajat Lacul Cinciș din Hunedoara (video), cu o suprafață de 250 de hectare, mărginit de un baraj de beton, în arc, înalt de aproape 50 de metri.
Noul lac de acumulare a înghiţit în anii ´60 vetrele satelor Cinciş, Cerna, Valea Ploştii, Baia lui Crai, Moara Ungurului şi Ciuleni, aşezări vechi din Ţinutul Pădurenilor, cu o istorie de peste jumătate de mileniu, unele păstrătoare ale unor vestigii antice.
Satul Cinciș din Hunedoara, ale cărui rămășițe se află acum pe fundul lacului, era cel mai mare dintre ele. Din vechea vatră zeci de case, împreună cu biserica, școala și cimitirul au ajuns sub ape.
Cele mai multe clădiri au fost demolate, pentru ca materialele să poată fi folosite la construcția caselor din satul Cinciș Cerna din Hunedoara (video). Și mormintele au fost mutate pe deal, la Cinciş, unde o nouă biserică a fost ridicată pentru localnici.
Satul prosper de pe Valea Cernei din Hunedoara
Înainte de a fi demolat, satul Cinciș se număra printre așezările prospere ale Hunedoarei. Era căutat de turiști, datorită naturii, dar și a vestigiilor sale istorice. Aici au fost identificate rămășițele unor așezări daco-romane, ale unei necropole, dar și câteva vestigii antice valoroase.
„Plecând din Hunedoara pe valea Cernei în sus, după un drum de o oră şi ceva cu trăsura poposeşti în Cinciş, comună bogată, locuită de gospodari înstăriţi. Situată рe malul drept al râului, la răscrucea drumurilor dinspre Topliţa şi Haţeg, ascunsă între dealuri şi văi adânci, se poate presupune că localitatea, datorită şi regiunilor miniere din împrejurimi exploatate din timpuri străvechi, să fi avut legătură directă cu centrele mai importante şi chiar cu Sarmisegetuza, al cărei bastion înaintat să fi fost”, scria publicistul Cezar Arghirescu, care îl vizitase în 1938.
Satul Cinciș din Hunedoara se afla pe unul dintre drumurile antice care legau Hunedoara de minele de la Ghelari.
Pe dealurile Ghelariului, bogate în minereuri de fier, ar fi existat așezări dacice, iar romanii au înființat colonii miniere. Acestea erau conectate la drumurile care coborau pe valea Cernei, prin Hunedoara, spre centrul provinciei.
„Cercetări mai amănunţite poate ar da la iveală însemnate urme ale vieţii ce a înflorit în alte vremuri pe aceste locuri. Satul are tradiţiile lui păstrate din generaţie în generaţie. Aici, se zice, că ar fi fost leagănul familiei Corvineştilor şi al nobilului valah Jarul, despre care unii cronicari maghiari susţin că ar fi fost al doilea bărbat al Elisabetei Mărginean, mama lui Iancu Corvin de Hunedoara”, adăuga publicistul, în ziarul Dimineața.
Vestigii antice descoperite la Cinciș
La începutul secolului trecut, o mulțime de vestigii antice au fost descoperite pe valea Cernei din Hunedoara. Unele erau păstrate în micul muzeu, înființat în școala fostului sat Cinciș.
„Venit în localitate in scopul unei sumare cercetări, am avut norocul de a fi călăuzit de doi vrednici animatori ai acestei comune model: Stelian Ciucescu, directorul școlii şi A. Rudeanu, funcţionar la Uzinele din Hunedoara şi comandantul subcentrului premilitar. Condus de ambii, am vizitat micul muzeu pe care domnul Ciucescu, din proprie iniţiativă, l-a înjghebat într-un colţişor de culoar al școlii. Am găsit rânduite pe poliţe şi etichetate felurite fragmente de pietre cioplite, sculptate, cioburi de oale, de ceramică şi colţuri din bucăţi de teracotă”, scria publicistul Cezar Arghirescu.
Pe dreapta, rezemate de perete se vedeau două lespezi mari de piatră, a căror întrebuințare nu era cunoscută, adăuga publicistul.
„Ceea ce însă prezintă o remarcabilă importanță sunt cele două statui în mărime naturală cioplite în două blocuri masive de piatră. După port, toga romană, este sigur că sunt din acea epocă. Un cap aflat izolat, pare a fi al uneia din ele. Lucru curios, că nu se vede nicăeri nici urmă de inscripţie”, scria Cezar Arghirescu.
Statuile antice de marmură de Bucova (localitate apropiată de Ulpia Traiana Sarmizegetusa unde funcționa o carieră care furniza marmură orașului antic) au fost descoperite la sfârșitul anilor ‘20 de un localnic care își ara terenul pe malul râului Cerna.
„După cum am aflat de la fostul primar N. Rudeanu, toate aceste urme erau sortite distrugerea, dacă întâmplarea nu-l aducea pe locul unde un sătean lucra de zor la spargerea lor, pentru a le transforma în piatră de zidărie. Scoase cu precauţiune, au fost transportate în sat şi predate şcoalei”, arăta publicistul.
Tot atunci, oamenii de știință au identificat o villa rustica şi o necropolă din vremea dacilor și romanilor, cu mai multe morminte de incinerație și numeroase piese de inventar.
Cimitirul antic din Cinciș, vechi din secolele II-III, era format dintr-o construcţie funerară şi un spaţiu de înmormântare exterior construcţiei în care s-au identificat 17 morminte de incineraţie.
Fiecare mormânt cuprindea un singur decedat, cu excepția unuia care adăpostea rămășițele a două femei. Pe soclul acestuia era așezată o stelă funerară care le înfățișa, arătau arheologii.
„Pe urmele unui cimitir sau templu am plecat apoi la câmp spre locul unde au fost găsite relicvele adunate de şcoală, situat în deal spre miazăzi de sat. Terenul prezintă aci o ridicătură de vreo câteva jugăre ce nu are aparenţa a fi naturală. La locul indicat am găsit vreo câteva blocuri mari de piatră şi un sarcofag tot din piatră masivă, păstrat absolut intact şi care e posibil să conţină vreun schelet omenesc şi poate alte obiecte. Deduc că poate fi vorba de un mausoleu, dacă nu chiar de un templu, dacă ne luăm după unele lespezi de marmură fragmentate şi întrebuinţate la zidăriile unor case din comună. De altfel, vreo două asemenea exemplare am găsit aşezate drept pardoseală la intrarea bisericei satului. Tot terenul de jur împrejurul acestor ruine este complet presărat cu bucăţi de piatră, de marmură, cioburi de oale, de teracotă, scoase la suprafaţă de fierul plugurilor”, arăta publicistul, în 1938.
Biserica Huniazilor
În centrul satului, o biserică veche de șase secole era la fel de atractivă pentru amatorii de istorie. Potrivit legendei, aici ar fi fost înmormântată Elisabeta Morsinai (Mărgineanu), mama lui Ioan de Hunedoara.
Biserica de piatră, care păstra pecetea „Iohannes XX”, a fost demolată la începutul anilor ’60, odată cu construcția barajului Cinciș și cu amenajarea lacului de acumulare. Ruinele ei au ajuns sub ape, însă localnicii au salvat obiectele de valoare din ea și le-au adus la biserica din satul Cinciș Cerna din Hunedoara.
Constantin Prisnea (1914 - 1968), un fost publicist şi demnitar comunist, a vizitat Lacul Cinciş în anii ´60, când ţinutul acestuia, ocupat de vechile vetre ale satelor din vecinătatea Hunedoarei, era înghiţit treptat de apele în creştere ale noului lac de acumulare.
Scriitorul fusese însoţit pe malul lacului de preotul Anton Rudeanu, care îi arătase, la mică distanţă de mal, sub oglinda apei, umbra bisericii ruinate de piatră.
„Acolo a fost biserica, iar dincoace de dânsa, cimitirul satului. Vechimea acestei biserici se pierde în negura veacurilor. După tradiţie, Voicu (n.r. - tatăl lui Ioan de Hunedoara) ar fi fost ctitorul bisericii, care astăzi a rămas sub apă. Până în 1944 se mai putea vedea, zugrăvit, pe peretele nordic, aproape de tâmplă, un tablou votiv, în care Ioan Corvin era arătat tânăr, inscripţia cu litere latine desemnându-l cu numele Iohanes. Frescele de la biserica din Cinciş au fost scoase de pe pereţi şi le păstrăm. Poate că pe o parte din ele le vom aplica pe pereţii bisericii pe care am pornit-o în satul nou”, relata preotul Anton Rudeanu, citat de publicist.
La coada lacului Cinciș (video), temeliile și câteva ziduri, înghițite parțial de ape și de pădure au rămas din fostele mine și ateliere de fier medievale din jurul satului Cinciș.
Tot aici se află și ruinele celor două biserici din satul Baia Craiului (video) unele dintre puținele edificii care nu au ajuns cu totul sub apele lacului de acumulare.
Se încarcă comentariile...
