Coloşii Văii Jiului, prefăcuţi în ruine. Cum au dispărut definitiv minele Petrila, Paroşeni şi Uricani FOTO
0
Trei dintre coloşii Văii Jiului au fost prefăcuţi în ruine în ultimii ani, după închiderea lor. Minele Petrila, paroşeni şi Uricani au avut o istorie îndelungată, plină de evenimente tragice.
Primele exploatări carbonifere din Valea Jiului au fost deschise la mijlocul secolului al XIX-lea, iar timp de peste un secol şi jumătate, industria minieră a „modelat” regiunea de la poalele Masivelor Parâng, Retezat şi Vâlcan, traversată de râurile Jiul de Vest şi Jiul de Est şi de afluenţii lor.
GALERIE FOTO CU DEMOLAREA MINEI PAROŞENI
Nenumărate construcţii miniere care şi-au avut rostul lor în istoria comunităţii împânzesc oraşele Văii Jiului, însă declinul industrial din ultimele decenii a pecetluit soarta multora dintre acestea.
Ultimele trei exploatări miniere închise definitiv în Valea Jiului au fost „minele neviabile” Petrila, Paroşeni şi Uricani. Mina Petrila, înfiinţată în urmă cu un secol şi jumătate, şi-a încetat activitatea în 30 noiembrie 2015, când ultimul vagonet de cărbune a fost scos, simbolic, la suprafaţă, în acordurile fanfarei locale.
Doi ani mai târziu, s-au închis definitiv şi minele de huilă Paroşeni şi Uricani, ambele cu o activitate de peste şase decenii. La cinci ani de la închiderea minei Petrila şi la trei ani de la închiderea exploatărilor Paroşeni şi Uricani, teritoriul vast pe care îl ocupau a ajuns aproape de nerecunoscut pentru cei care au muncit aici.
Ruinele Minei Petrila. ADEVĂRUL.
Muzeu în locul minei
Cele mai multe dintre construcţiile Minei Petrila au fost dezafectate şi demolate, iar instalaţiile, utilajele, vagonetele şi componentele metalice au fost trimise la centrele de colectare a fierului vechi. Au rămas încă în picioare câteva construcţii vechi, dar valoroase, printre care se numără fosta preparaţie, clădirea compresoarelor, atelierul mecanic, puţul-centru şi puţul cu schip - considerat cel mai adânc din Europa, de 940 de metri. Puţul Minei Petrila a păstrat o maşină de extracţie preţioasă, care a funcţionat neîntrerupt peste 70 de ani, dar care după închiderea minei a fost vandalizată de hoţi. Nici celelalte clădiri nu au scăpat de „vigilenţa” acestora. Membri ai comunităţii locale au militat însă pentru salvarea clădirilor istorice ale exploatării şi promovarea lor turistică, iar un muzeu al Salvatorului minier a fost inaugurat în 2018 în incinta fostei Mine Petrila.
GALERIE FOTO CU MINA PETRILA
La 30 decembrie 1858 compania „Max, Egon, Fürst” a dobândit prima concesiune de teren minier pe teritoriul Petrilei, înscrisă la Tribunalul Deva sub denumirea de „Concesiunea Maximilian”, cu o suprafaţă de teren de 135.349 mp, act care atestă în mod oficial acordarea primei concesiuni miniere în Valea Jiului, la Petrila. La 7 decembrie 1918, statul român a dispus trecerea minelor de cărbune din Valea Jiului în administrarea statului român. În perioada anilor 1947 - 1948 au fost terminate lucrările la noul complex de extracţie – Puţul Centru - numit generic de către autorităţile vremii „Puţul Ana Pauker”.
Instalaţia de extracţie de la Petrila se număra în acea vreme printre cele mai moderne din Europa. După anul 1948 productţa minei a început să crească, ajungând în 1989 la peste un milion de tone anual. Mina Petrila a fost şi locul unora dintre marile tragedii din industria românească. În 1943, o explozie în subteran a ucis 18 mineri, însă soarta tristă a exploatării minere a fost grăbită de cele două explozii din 2008, soldate cu moartea a 13 mineri şi salvatori minieri şi rănirea altor 15. După tragedia din 15 noiembrie 2008, exploatarea minieră din Petrila, în care la acea vreme lucrau aproximativ 2.000 de oameni, a intrat într-un declin accentuat. Cea mai veche mină din Valea Jiului a continuat să funcţioneze doar la o treime din capacitate, iar treptat numărul minerilor s-a redus până la circa 250 în decembrie 2015, când activitatea de extracţie a fost oprită.
Doar amintirile au rămas din minele Paroşeni şi Uricani
În ultimii trei ani, de la închiderea lor, fostele exploatări miniere Uricani şi Paroşeni, care mai numără împreună circa 70 de angajaţi, au fost cuprinse în lucrări ample de demolare şi ecologizare, care au termen de finalizare luna decembrie a anului 2020. În acest timp, aproape toate construcţiile din incinta lor au fost puse la pământ, iar pe o mare parte din suprafaţa terenului pe care au funcţionat a fost însămânţată iarbă.
La fosta mină Paroşeni, şirul demolărilor a fost urmărit îndeaproape de Constantin Răcaru (Racky), apreciat pentru acţiunile sale de promovare a Văii Jiului, care însă a decedat în 31 octombrie. Localnicul a dedicat un album de fotografii declinului Minei Paroşeni, în care arăta cum a dispărut, treptat aceasta. Hoţii au profitat din plin de lucrările de la Paroşeni.
Mina Paroşeni. Foto: Racky Constantin
„Deşi celelalte mine duc lipsă de materiale şi echipamente, nimeni nu s-a preocupat să selecteze ce mai putea fi folosit. Au „grijă” magneţii veniţi din Italia să fure tot. Există informaţii că noaptea „lucrează” echipe de 20 de indivizi, cărând cu dubiţe cupru şi fier la centrele de colectare de la Târgu Jiu, în valoare „decât” de câte 20.000 de lei pe noapte. Organele sunt ocupate sa amendeze pe ăia fără adeverinţe”, relata Racky Constantin. „Septembrie... Cam asta e ce a rămas din Mina Paroşeni. Peste puţin timp vor dispărea şi ultimele mormane de fier, împreună cu „magneţii”, iar la anu' plantăm flori...”, scria fotograful, alături de fotografia rămăşiţelor exploatării. În ultimele luni, zeci de hoţi de fier vechi au fost prinşi de poliţişti transportând cantităţi impresionate de componente metalice, furate de la Paroşeni. Lucările de amanejare pentru exploatarea de la Paroşeni au început în 1963, iar deschiderea ofcială a activităţii de producţie a avut loc în 7 octombrie 1966, o dată cu scoaterea primului vagonet de cărbune. În anii 1970, mina era printre cele mai moderne din ţară, iar producţia sa era transportată numai pe benzi de cauciuc până la siloz, de unde se extrăgea mecanizat cu schipul. Investiţiile au continuat până în anii 2000. În mina Paroşeni, în 8 septembrie 1982, 15 oameni au murit în urma unei explozii de metan. Exploatarea a fost administrată în ultimii ani de Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului.
Mina Paroşeni. Foto: Racky Constantin
Tragedia din timpul lucrărilor de demolare
Şi construcţiile Minei Uricani au fost demolate aproape în totalitate, în acest an. În 15 aprilie, în timpul unor astfel de lucrări, doi muncitori, cu vârste de 30 şi 41 de ani, au murit după ce au fost prinşi sub turnul de extracţie de la Mina Uricani care s-a prăbuşit necontrolat peste ei.
Trupurile celor doi au fost găsite după mai multe ore de căutări, sub dărâmături. Mina Uricani a fost deshisă în 17 februarie 1947, ca sector al minei Lupeni, iar prima lucrare minieră săpată a fost galeria de coasta Balomir I, potrivit informaţiilor publicate de Societatea de Închideri Mine Valea Jiului. În 1949 a devenit unitate de sine stătătoare, a SOVROM. Primul puţ de extracţie a fost săpat în anul 1953, în zona Balomir. În 1952, în locul numit Condrasoni, a început saparea puţurilor gemene 3 şi 4, pentru deschiderea câmpului minier din partea nordică, în stânga Jiului.
Din anul 1960, s-au experimentat abatajele frontale cu stâlpi metalici individuali. Prima încercare de mecanizare complexă a proceselor de susţinere şi tăiere în abataje a fost făcută în anul 1971. Următoarea etapă în încercarea de introducere a complexelor mecanizate a fost în anii 1978 – 1987. Transportul cărbunelui de la mina Uricani la Preparaţia Lupeni s-a făcut, în perioada 1947 - 1970, pe calea ferată îngustă, cu vagoneţi de o tonă, tractaţi de locomotive cu aburi şi mai apoi de cele tip troley. Din 1970, transportul cărbunelui s-a făcut pe calea ferată pe calea ferată normală. În octombrie 2017, cu două luni înante de închiderea definitivă a exploatării, doi mineri au murit, iar alţi doi au fost grav răniţi, în urma unei explozii înregistrate în Mina Uricani.
Minele din Valea Jiului închise după 1990
1994 Exploatarea minieră Lonea Pilier şi-a încetat activitatea.
1999 Şi-au încetat activitatea Exploatările Miniere Câmpu lui Neag şi Petrila Sud.
2003 S-a închis Exploatarea Minieră Dâlja.
2004 S-a închis Exploatarea Minieră Valea de Brazi.
2006 Şi-a încetat activitatea Exploatarea Minieră Aninoasa.
2015 S-a închis Mina Petrila
2017 S-au închis minele Uricani şi Paroşeni.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
