Video Cetățile legendare înghițite complet de pădure. Monumentele stranii au rămas neschimbate de secole VIDEO
0Cetăți antice și medievale faimoase din România au rămas în grija naturii, de secole, fără ca oamenii să mai intervină în istoria lor. Pădurea le-a cuprins complet și le-a dat o înfățișare stranie.
Aproape neatinse de oameni în ultimele secole, câteva cetăți antice și medievale din Hunedoara au rămas în grija naturii.
Arborii au crescut pe zidurile lor și și-au întins rădăcinile sub fundații îmbrățișând-le într-o simbioză care le dă o înfățișare ieșită din comun. Ruinele vechilor monumente, înghițite de natură, au dat naștere unor legende.
Cetatea dacică Fețele Albe
Cetatea dacică Fețele Albe (video) se află la 3 – 4 kilometri de Sarmizegetusa Regia, în mijlocul pădurii care acoperă Șesul cu Brânză, versantul învecinat Grădiștii Muncelului pe care dacii și-au clădit capitala în anii regelui Decebal.
După distrugerea ei în urma războaielor daco-romane de la începutul secolului al doilea, așezarea antică, ce pare a fi mai veche decât Sarmizegetusa Regia, a fost abandonată. Ruinele de la Fețele Albe au stat ascunse vreme de 18 secole, până în primii ani ai secolului al XIX-lea, când goana după comori a scos la iveală câteva dintre monumente.
La începutul anilor ’70, arheologii au făcut primele săpături la cetatea dacică Fețele Albe și au scos la iveală rămășițele mai multor locuințe și temple, dispuse pe terasele întărite cu ziduri masive de calcar.
„Complexul de ziduri de pe terasă dă impresia unei aşezări mari, înfloritoare, pentru amenajarea căreia s-au făcut multe eforturi. Terasele suprapuse, încinse de brâurile zidurilor de calcar, aduc în minte, păstrând, fireşte, proporţiile, imaginea Pergamului elenistic”, arătau arheologii Hadrian Daicoviciu şi Ioan Glodariu, în 1969.
Căutătorii de comori au scotocit și ei în ultimele decenii în cetatea dacică Fețele Albe, au produs distrugeri, însă nu au putut aduce schimbări mari înfățișării din prezent a sitului arheologic. În schimb, natura a transformat complet aspectul monumentelor.
Șiruri de arbori cresc peste zidurile antice, iar rădăcinile lor se întrepătrund cu blocurile mari de calcar. Stratul de pământ și litieră, prin care din loc în loc ies „colții” de piatră ai vestigiilor antice, acoperă cea mai mare parte a cetății.
Cele mai recente cercetări realizate cu ajutorul tehnologiei LIDAR, de scanare și cartografiere laser, arată că așezarea era mult mai întinsă decât o considerau arheologii care au studiat-o în anii ’70. Cetatea dacică Fețele Albe ocupa un munte întreg, acum acoperit complet de pădure.
Pentru localnici, a rămas un loc misterios, pe care legendele au descris-o ca fiind un vechi sălaș al ielelor sau al preoteselor dacilor.
Cetatea medievală Colț, neschimbată de secole
Aflată la poalele Retezatului, Cetatea medievală Colţ (video) ar fi fost clădită în secolul al XIV-lea de nobilii din familia Cândea.
De peste două secole, fortăreața folosită în trecut ca loc de refugiu în munți, a fost abandonată. Ruinele sale amintesc de construcția solidă din epoca medievală, dar par cufundate cu totul între stâncile și pădurea de la intrarea în defileul Râușorului. Și în secolul al XIX-lea, așezarea medievală care l-ar fi inspirat pe Jules Verne, în nuvela „Castelul din Carpați”, se înfățișa la fel de ciudat.
„Nu se distinge de fundalul munţilor. Ceea ce ai fi ispitit să iei drept un donjon, nu este decât o grămadă întunecată de pietre. Cine îl priveşte, are impresia că zăreşte crenelurile unui zid, unde nu se află poate decât o creastă stâncoasă. Întreg ansamblul e pâclos, mişcător, incert. Aşa că, dacă ar fi să dăm crezare feluriţilor călători, Castelul din Carpaţi există doar în imaginaţia celor din comitat”, scria autorul cărții „Castelul din Carpați”.
Jules Verne își informa cititorii despre temerile localnicilor cu privire la ruinele castelul părăsit pe stânci, rămas în grija naturii şi despre locurile pitoreşti care se întind în faţa călătorului.
„Deşi Castelul din Carpaţi era mai bine păstrat decât dădea impresia, o spaimă molipsitoare, sporită de puterea superstiţiilor de prin partea locului, îl apăra nu mai puţin decât o puteau face, odinioară, pivele, săcăluşele, bombardelele, bolimezele şi celelalte piese de artilerie din secolele trecute. Şi, totuşi, Castelul din Carpaţi ar fi meritat osteneală de a fi ajutat de călători şi de istorici”, scria Jules Verne.
De la Cetatea medievală Colț, câteva poteci înaintează prin pădure urcând pe marginea prăpastiilor, unde terenul devine din ce în ce mai neospitalier. Mai sus de cetate, potecile de munte dispar, iar stâncile uriaşe ies ca nişte colţi uriaşi de piatră din inima pădurii.
În jurul cetății, pe crestele înguste care mărginesc defileurile Retezatului oamenii nu şi-au clădit niciodată aşezări şi drumuri, nu au putut urca cu animalele, iar pădurile au fost lăsate să le ocupe în voie de-a lungul timpului. Satele s-au întins doar până la intrarea în munţi, pe văile râurilor.
Cetatea medievală a Hațegului
Natura a înghițit cu totul Cetatea medievală a Hațegului, veche din secolul al XIII-lea, din care s-au păstrat ruinele donjonului.
Fortăreața ar fi fost devastată de oştile otomane în secolul al XV-lea şi reclădită la începutul secolului următor. În prezent, din ea au rămas câteva monumente de piatră, ascunse în mare parte de pădure. Vechiul fort militar veghează deasupra satului Subcetate, peste văile Streiului şi ale Râului Galbena, pe un masiv greu accesibil.
Locul cuprins de pădure se află pe dealul Orlea, la răscrucea drumurilor spre Banat, spre Oltenia, şi spre centrul Ardealului. La poalele dealului se întâlnesc râurile Mare, Strei, Galbina și Sibișel, unde la mijlocul secolului al XVI-lea, ar fi fost descoperită comoara lui Decebal.
În apropiere de ea, un bolovan uriaș cu formă ciudată a fost numit Tronul străbunilor (video). Blocul de piatră se află în mijlocul pădurii, iar turiștii îl vizitează în căutarea așa-ziselor energii pe care acesta le-ar emana.
Unii l-au considerat un monument pe care oamenii l-au cioplit în preistorie sau în vremea dacilor şi l-au folosit apoi ca loc religios.
Alții, un „tron” al dacilor, parte a unei cetăți antice pe care unii istorici au identificat-o ca fiind chiar Sarmizegetusa dacică, dinaintea cuceririi romane. Cercetările arheologice aproape au lipsit în aceste locuri, bine ascunse de pădure.
Se încarcă comentariile...
