Cea mai frumoasă pildă a lui Arsenie Boca. Povestea ucigaşului evadat care şi-a dat libertatea pentru a ajuta o familie
0Una dintre cele mai cunoscute pilde atribuite lui Arsenie Boca spune povestea unui criminal care evadase din temniţă. Bărbatul a renunţat însă la libertatea sa pentru a ajuta o familie sărmană, care îl găzduise într-o noapte.
O pildă cunoscută, rostită de Arsenie Boca vorbeşte despre recunoştinţa care poate schimba oamenii.
„La începutul primului război mondial, pe vârful unui munte, se afla cea mai temută închisoare. Nimeni nu reuşise să evadeze vreodată de acolo, în general, cei trimişi aici erau fie condamnaţi la moarte pentru crime sau jafuri deosebit de grave, fie ispăşeau o pedeapsă foarte mare. Deşi era atât de bine păzită, într-o seară un criminal a scăpat. Toată noaptea gardienii l-au hăituit cu câini, însă, spre dimineaţă, i-au pierdut urma într-o pădure. Fugarul, obosit după atâta goană, a văzut într-o poiană, o luminiţă la fereastra unei case. Desigur că acolo putea găsi ceva de mâncare şi haine. Cu disperare, a năvălit în odaia mică, unde o imagine cu totul neaşteptată îl ţintui în loc: o tânără femeie plângea lângă un copilaş micuţ, care, de asemenea, scâncea.
Pe masa goală, un rest de lumânare lăsa în mica încăpere o lumină slabă, în care se vedea, totuşi, chipul palid şi slăbit al femeii. Parcă trezit dintr-un coşmar, evadatul o îndemnă pe tânăra mamă să nu se sperie, se aşeză alături şi o întrebă ce probleme o fac atât de nefericită. Aceasta, printre lacrimi, i-a răspuns că soţul ei a murit pe front, că nu mai are nici un ban şi că, de foame şi frig, copilaşul s-a îmbolnăvit. - Lasă femeie, îi spuse puşcăriaşul, o să te ajut eu. - Nu vreau să furi pentru mine şi nici să sufere cineva nu doresc. - Nu-ţi face griji, nu va suferi nimeni!, i-a răspuns omul şi a luat-o pe femeie cu el. Când au ajuns împreună în faţa poliţiei, aceasta l-a întrebat mirată: - Ce faci? - Lasă, ţi-am spus că n-o să sufere nimeni. Vino!
Intrând cu ea în clădirea poliţiei, omul s-a predat, iar când şeful poliţiei a venit să vadă cu ochii lui dacă periculosul puşcăriaş este, în sfârşit, prins, acesta îi spuse: - Femeia aceasta m-a găsit în casa ei, când Încercam să fur câte ceva şi m-a adus aici. Dă-i recompensa pusă pe capul meu, o merită!
Cu lacrimi de recunoştinţă în ochi, femeia n-a mai spus nimic. Era o recompensă foarte mare, deoarece puţini credeau că cineva l-ar putea prinde şi preda pe criminal. Bucuros că îl avea acum prizonier, şeful poliţiei a plătit imediat femeii suma enormă, după care l-a trimis pe fugar înapoi la închisoare, sub pază strictă. După câteva zile, însă, femeia, cerând o audienţă la directorul puşcăriei, i-a povestit acestuia totul, aşa cum se întâmplase cu adevărat. Uimit de bunătatea deţinutului său, cu ocazia Sfântului Crăciun ce se apropia, directorul l-a graţiat, căci era obiceiul ca, o dată pe an, să fie eliberat puşcăriaşul care s-a purtat cel mai bine. Timpul a dovedit că omul acela se schimbase cu adevărat, căci niciodată nu a mai făcut ceva rău".
Oamenii trebuie să se ajute între ei, explica duhovnicul. „Dacă un asemenea om - cu lanţuri la mâini şi la picioare, obosit şi dornic de libertate, ce nu ducea cu sine decât o groază de păcate - a putut să o ajute pe femeia aceea, cu atât mai mult noi îi putem ajuta pe cei din jurul nostru. Nu dărui celorlalţi după cum merită, ci după cum au nevoi”, relata Arsenie Boca.
Cine a fost Arsenie Boca
Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vaţa de Sus - d. 28 noiembrie 1989, Mănăstirea Sinaia, Prahova) e considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, Arsenie Boca a intrat în atenţia Securităţii ca opozant al regimului. Până la sfârşitul anilor 1950, stareţul a trecut prin calvarul anchetelor şi al arestărilor. A fost închis la Securitatea din Braşov, apoi dus la Canal. A ajuns în închisoarile Jilava, Timişoara şi Oradea. După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot. A murit în 28 noiembrie 19898, iar mormântul său de la Prilsop a devenit loc de pelerinaj.
Vă recomandăm şi:
Mănăstirea Prislop a devenit faimoasă în lume de doar câţiva ani, datorită locului de veci al lui Arsenie Boca, duhovnicul căruia i se atribuie numeroase minuni. Puţini dintre pelerinii care vizitează aşezarea ştiu însă că aici a trăit un alt călugăr, pe care Biserica Ortodoxă Română la canonizat de peste două decenii. Grota Sfântului Ioan este mai tot timpul pustie, deşi se află la câteva zeci de metri de mormântul lui Arsenie Boca.
O comise teologică se ocupă de elaborarea dosarului de canonizare. Dacă fostul duhovnic va trece în rândul sfinţilor, Biserica Ortodoxă Română va decide ce se va întâmpla cu osemintele sale.
Mănăstirea Prislop a devenit o destinaţie „de fiţe“ pentru bogaţii României, care se amestecă printre pelerinii obişnuiţi la mormântul lui Arsenie Boca, ieşind însă în evidenţă prin maşinile de lux cu care descind aici. Unii îşi caută iertarea păcatelor aruncând bani în izvoarele mănăstirii; în schimb, alţi „pelerini moderni“ arată că au venit doar pentru selfie-uri şi pentru icoanele sfinţite, aflate la mare căutare.
Satul Vaţa de Sus, unde s-a născut Arsenie Boca, devine treptat un loc de pelerinaj tot mai căutat, iar pentru a-i da o cât mai mare însemnătate amintirii călugărului, localnicii îl împodobesc cu monumente şi picturi reprezentându-l pe duhovnic. În trecut, Vaţa era cunoscută pentru băile termale, dar de câţiva ani cel mai mare complex de agrement este închis şi a fost scos la vânzare.
Se încarcă comentariile...
