Video Carierele de marmură din Munții Poiana Ruscă, pline de enigme. Locul care a îmbogățit Sarmizegetusa VIDEO
0Marmura s-a numărat printre cele mai prețioase resurse naturale din Munții Poiana Ruscă din Hunedoara, iar carierele deschise aici au o istorie aparte. Cele mai vechi dintre ele au împodobit o capitală antică.
Pădurile ocupă cea mai mare suprafață din Munții Poiana Ruscă, însă ținutul montan din vestul Hunedoarei și din estul Banatului este cunoscut și datorită bogățiilor sale subterane.
Alături de zăcămintele de fier exploatate din cele mai vechi timpuri, marmura se numără printre cele mai valoroase resurse naturale din Munții Poiana Ruscă.
Marmura din Munții Poiana Ruscă a fost folosită la construcția coloniei Sarmizegetusa, primul oraș înființat de romani în Dacia, iar în jurul carierelor deschise de-a lungul timpului, s-au dezvoltat așezări prospere în anumite perioade ale existenței lor.
În ultimele decenii, marmura din Munții Poiana Ruscă a fost extrasă din carierele de la Rușchița (Caraș-Severin) și Alun (Hunedoara) și, pentru câțiva ani, la Bucova (Caraș-Severin). Cea mai veche exploatare de marmură a funcționat la Bucova, satul aflat la Porțile de Fier ale Transilvaniei, în apropiere de Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Marmura de Bucova a împodobit Sarmizegetusa romană
Marmura gri-albăstruie extrasă de la Bucova a fost folosită intens, potrivit unor istorici, în construcția edificiilor și a unor monumente folosite la decorarea lor din colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Localnicii din satul aflat la circa 10 kilometri de fosta capitală a provinciei romane Dacia relatau că în trecut puteau fi observate rămășițele unui tunel antic prin care marmura era transportată spre satul Zeicani, aflat în Hunedoara, de cealaltă parte a Porților de Fier ale Transilvaniei, lângă Ulpia Traiana Sarmizegetusa (video).
Extragerea marmurei de la Bucova a fost reluată în jurul anului 1972, iar pentru prima dată a fost făcută în subteran și nu la suprafață. Din cauza greutăților întâmpinate în exploatare și prelucrare, întreprinderea de la Bucova și-a încetat activitatea în anii ’80.
Din marmura de Bucova au fost realizate unele dintre cele mai prețioase opere de arte descoperite în Ulpia Traiana Sarmizegetusa. O astfel de piesă, păstrată la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva, este un relief de marmură care îl înfăţişează pe zeul Mithras sacrificând taurul. Artefactul a fost descoperit de arheologi în anul 1882 în zona centrală a sanctuarului dedicat zeului oriental Mithras, din capitala Daciei Romane.
„Relieful a fost sculptat într-unul din atelierele care deserveau capitala şi care utilizau marmură extrasă din cariera de la Bucova, aflată nu departe de Sarmizegetusa”, informa dr. Oana Cornelia Tutilă, de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane (MCDR), cu ocazia expunerii piesei, în anul 2019, la muzeul din Deva.
În ultimii ani, în proiectul de restaurare a Amfiteatrului din Sarmizegetusa, a fost propusă refacerea tribunei arenei, cu marmură de la Bucova, pentru că marmura s-a aflat în componenţa monumentului, dar cu timpul ea a fost luată şi transformată în var. Studiile au arătat că vechea structură a amfiteatrului nu ar putea susţine o nouă construcţie peste monument, astfel că s-a renunțat la ideea folosirii marmurei.
Cariera de marmură de la Rușchița
Comuna Rusca Montană (video), o veche colonie minieră înființată la poalele Munților Poiana Ruscă, la limita județelor Caraș-Severin și Hunedoara, a devenit cunoscută datorită marilor zăcăminte de fier exploatate aici din secolul al XVIII-lea, însă cariera de marmură de la marginea satului Ruschița i-a adus adus faima în lume.
Marmura de Rușchița a fost exploatată de la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar cariera care s-a adâncit în munte a ajuns să ocupe mai mult de 40 de hectare. De aici sunt tăiate blocuri uriaşe de marmură de diferite nuanţe, de la alb la gri, roz, roz-gălbui şi roşiatic.
„Datorită frumuseții fascinante, marmura de Rușchița a fost integrată, în ultimii zece ani, în proiecte faimoase din intreaga lume, câștigând astfel notorietate și apreciere la nivel mondial. Kowloon Station (Hong Kong), Ardmore Park (Singapore), Marunouchi Center, Soka și Roppongi Asahi TV (Japonia) sunt doar câteva proiecte realizate cu marmura din țara noastră”, informau reprezentanții carierei de marmură.
La poalele carierei de marmură, pe valea Rușchiței, se înșiruie satele Rușchița și Rusca montană (video), localități intrare într-un declin economic prelungit începând din anii ’90, când au fost închise minele de fier și de minereuri polimetalice cu conținut de fier, zinc și plumb.
Spre deosebire de minele din comuna Rusca Montană, cariera de marmură încă mai este exploatată. Unii localnici lucrează aici, în timp ce alții se ocupă cu prelucrarea marmurei provenită din carieră.
Marmura de Alun, la Casa Poporului
Mai aproape de Hunedoara, câteva cariere de marmură au funcționat în Ținutul Pădurenilor, iar cea mai intens exploatată dintre ele poate fi vizitată la intrarea în satul Alun (comuna Bunila).
Istoria carierei de marmură din satul Alun (video) a început în secolul al XIX-lea. La început, afacerea a fost gestionată de statul austro-ungar şi apoi de o familie de italieni, Roja, care patrona ateliere de prelucrare a marmurei, din Arad.
„Marmura de Alun se deosebește de aceea exploatată la Rușchita prin granulația mai fină și prin rubanari sau tente slabe spre brun gălbui sau brun roșcat”, arătau autorii volumului monografic „Munții Poiana Ruscă” (1984).
Odată cu extinderea carierei de marmură, la începutul secolului XX, satul Alun a prosperat, iar numărul gospodăriilor a trecut de 100. Oamenii din întreaga zonă a Ghelariului, Bunilei şi Alunului au început să îşi ridice casele şi grajdurile folosind din abundenţă marmura locală. În anii '30, în Alun a fost clădită şi biserica de marmură, a doua din sat după cea veche de peste trei secole, ridicată de lemn.
În anii '60, materialele din cariera de la Alun au fost folosite la construcţia drumului de la intrare în sat, iar în deceniile următoare, de aici au fost extrase blocuri de piatră folosite la construcţia Casei Poporului. Marmura de Alun a fost folosită și la construcția coloanelor de marmură ce împodobeau vila familiei Ceauşescu din cartierul Primăverii.
Cariera de marmură din satul Alun a intrat în conservare de la începutul anilor ´90. Pereţii uriaşi ai săi încă strălucesc sub razele soarelui, iar locul pustiu a devenit o atracţie turistică. Satul din vecinătatea ei s-a depopulat în ultimele decenii, iar în prezent, doar câțiva localnici mai trăiesc aici permanent.
Se încarcă comentariile...
