Video Caii superbi care animă un sat ascuns în munți. Întreg ținutul supraviețuia cu ajutorul lor VIDEO
0Doar câțiva oameni mai cresc cai în satele de munte din Hunedoara, într-un ținut unde aceste animale erau indispensabile. Andrei Breda se numără printre puținii crescători de cai rămași în Hunedoara.
Timp de secole, caii le-au fost indispensabili oamenilor din Ținutul Pădurenilor și aproape nelipsiți din gospodării. Erau folosiți la muncile agricole, pe drumurile extrem de grele din satele de munte, la pădure și chiar în minerit.
Caii din Runcu Mare
„În toată comuna Lelese mai sunt trei cai. Cei doi ai mei și încă unul, al fostului pădurar, în pensie acum. Copilul meu și-a dorit foarte mult să avem cai. Avem iapa și Dumnezeu a dat să avem și pereche pentru ea. Caii îi folosim la arat pământul. Sunt foarte bine îngrijiți”, spune Andrei Breda, unul dintre puținii crescători de cai din Hunedoara (video).
În secolul al XIX-lea, oamenii din cărau desagii cu obiecte de fier din satele din Munții Poiana Ruscă până în Hunedoara.
„Fierul produs este destul de maleabil şi este transformat pe loc în cuie şi bare mici, pe care locuitorii de la multe mile din jur vin pentru a-l vinde, cărându-l în cantităţi mici pe spatele căluţilor lor de munte”, informa, în 1870, publicistul Robert Nelson Boyd, un explorator englez din secolul al XIX-lea.
Pentru călătorul străin, călărirea cailor localnicilor era extrem de dificilă.
„Am avut o călătorie de 15 mile până la Ghelari, unde se află uzinele, ajungând foarte ostenit de şaua inconfortabilă pe care am fost obligat să o folosesc. Aceste şei teribile făcute din lemn şi acoperite cu piei de oaie, sunt într-adevăr nişte instrumente de tortură, pentru călătorii care nu sunt obişnuiţi cu ele, iar zgâlţâielile căluţilor le fac şi mai neplăcute. A fost o uşurare pentru mine când am putut să mă dau jos de pe cal, relata publicistul englez.
Munca în carierele de talc din împrejurimile satului Runcu Mare era inutilă fără ajutorul cailor.
Oamenii care aveau cai îi puteau folosi ori închiria pentru transportul desagilor, pe mai mulți kilometri, până la stația de cale ferată de la Govâjdia, de unde mineralul era încărcat în vagoane și transportat la Hunedoara.
„În fiecare gospodărie era cel puțin un cal, pe lângă vitele și oile pe care le țineau localnicii”, își amintea Gheorghe, unul dintre foștii mineri din Cerișor (video), sat apropiat de Runcu Mare, unde se afla una din carierele și o mină de talc ale comunei Lelese.
Tot cu caii erau transportate și trunchiurile de arbori doborâți din pădurile de munte. Acum, în toate satele de munte din Hunedoara, puțini localnici au păstrat în gospodării cai.
Satul pitoresc din Munții Poiana Ruscă
Vreo 50 – 60 de oameni mai locuiesc permanent în satul Runcu Mare din Hunedoara, aflat la circa 40 de kilometri de municipiu, la capătul unui drum care traversează văile adânci ale Cernei, Govâjdiei și Runcului, aproape numai prin pădure.
„Este un sat de oameni liniștiți, unde muncim din zori și până în noapte, ca țăranii. Sunt vreo 55 de oameni, iar media de vârstă este de peste 60 de ani”, spune crescătorul de cai.
Casele pitorești ale localnicilor, multe dintre ele vechi de peste un secol, au fost clădite din lemn și piatră, două materiale care se găsesc din abundență în ținutul ocupat de statele arhaice, de vastele păduri din Munții Poiana Ruscă și de numeroase cariere de piatră.
Gospodăriile sunt înșirate pe valea îngustă a Runcului, pe o distanță de 7 – 8 kilometri de la un capăt la celălalt al satului.
La intrarea în satul Runcu Mare, o fostă moară, veche din primii ani ani secolului XX, este restaurată și va fi repusă în funcțiune din 2024.
Este una dintre cele opt gospodării din sat, reabilitate pe fonduri accesate de comuna Lelese, prin programul „Ruta caselor cu arhitectură tradițională din România”.
La celălalt capăt al localității, unde drumul se afundă apoi în pădurile seculare, urcând spre Vadu Dobrii, o biserică mică din lemn, veche de peste două secole, nu a avut șansa reabilitării, dar și-a păstrat autenticitatea.
În Runcu Mare, pe lângă numeroasele case tradiționale, clădite de bunicii localnicilor, turiștii găsesc și o peșteră locuită în cele mai vechi timpuri de oameni, lăsată acum în stăpânirea liliecilor. Peștera Runcu Mare este împodobită cu stalactite și cristale, iar intrarea în subteran a fost marcată de localnici cu un steag tricolor.
De pe dealul acesteia se înfățișează priveliștea satului înconjurat de dealuri abrupte, împădurite. Cei mai mulți localnici sunt oameni în vârstă, care au trăit din creșterea animalelor, muncind la pădure și în minele de fier și talc și în carierele de piatră din împrejurimi.
Se încarcă comentariile...
