Teo Calagiu - Stăpâneşte dealurile pe două roţi
0
Iubeşte aventura, îi place să simtă adrenalina şi i se pare spectaculos să cauţi calea potrivită de ieşire din munţi, atunci când te rătăceşti. A început cu “motoarele” de viteză dar a descoperit că cele de enduro îi completează pasiunea cel mai bine. Astăzi deţine un KTM de aproape 10.000 euro.
Adrenalina creşte iar inima îi bate mai repede odată ce porneşte motorul “fiarei” pe două roţi. KTM-ul său 525 EXC e pregătit de aventură şi îşi aşteaptă stăpânul să-i arate direcţia. Odată ce a îmbrăcat echipamentul, Teo este pregătit să rupă dealurile-n două şi nimic nu pare să-i mai stea în cale odată ce se pierde pe culmi.
A făcut cunoştinţă cu motocicletele în vremea copilăriei. Era doar un puşti când se învârtea pe lângă achiziţiile prietenilor mai mari visând să aibă propriul său motor de viteză.
“Vărul meu avea un grup de prieteni cu motociclete. Îmi petreceam timpul cu ei. Mă plimbau şi îmi dădeau chiar şi motocicleta să mă plimb. Îmi amintesc de o întâmplare din perioada când eram la liceu, în clasa a IX-a. A venit unul dintre ei să ia pe cineva de la liceu şi a făcut o întoarcere pe picior…e o mişcare specială. Toată lumea era extaziată, nu mai zicea nimeni nimic”, îşi aminteşte Teo.
Aspirator de fete
“Motocicleta este un stil de viaţă. Toţi ne apucăm de motoare pentru că e un aspirator de fete. La paisprezece ani nu mă gândeam la un stil de viaţă. Cu timpul, totul se schimbă şi ajunge să-ţi placă doar motocicleta”, mai spune bikerul.
Şi-a dorit şi el propriul aspirator de fete şi în 1993 şi-a luat prima sa motocicletă, o Suzuki Katana 550, o “bombă atomică” pentru acele timpuri. Părinţii săi n-au ştiut o vorbă despre noua achiziţie, timp de trei ani , chiar dacă ei au fost cei care au “cotizat” la cumpărarea ei.
“Era extrem de performantă atunci când am luat-o. Era singura motocicletă din Giurgiu în afara blocului comunist. Le-am spus părinţilor că am nevoie de bani pentru diferite lucruri dar eu de fapt strângeam banii ca să-mi cumpăr motor. Am dat pe el 2.200 de dolari”, povesteşte Teo.
După o pauză de şase ani în care a stat departe de motociclete, Teo şi-a achiziţonat cea mai puternică motocicletă de stradă, Suzuki Hayabusa, care atingea până la 345 km/h.
Aventură pe două roţi
În 2006 a descoperit senzaţiile pe care le oferă motociclete pentru enduro. Chiar dacă la început i s-au părut urâte odată ce s-a urcat pe una pentru off-road şi-a dat seama că nimic din ce mai încercase nu se compara cu sentimentul dat de aceasta.
“Le-am încercat pe toate. Niciuna nu-ţi dă plăcerea pe care ţi-o dau motoarele enduro şi niciuna nu e la fel de sigură ca ea. De multe ori, când sunt pe câmp, pe dealuri, mă surpind zâmbind în cască”, mai spune giurgiuveanul.
S-a îndrăgostit atât de tare de motocicletele enduro încât şi-a încercat norocul şi la competiţii de profil unde a făcut de fiecare dată o figură bună fiind nu de puţine ori aproape de un loc pe podium.
Şi chiar dacă ştie că accidentele nu se termină niciodată spune că n-ar renunţa nici în ruptul capului. Nu îi displace nici praful, nici noroiul, ar colinda pădurile o zi întreagă şi s-ar lăsa provocat de orice trambulină, groapă cu apă sau pantă abruptă.
“La fiecare ieşire sunt şi accidente. Împreună cu prietenii mei, la fel de pasionaţi de motoare, organizăm plecări la munte, căutăm noi trasee şi chiar pe cele pe unde am fost le-am botezat cu numele celor care au căzut în locurile respective”, mai spune Teo.
Ce-i place
Dincolo de pasiunea pentru motociclete, Teo recunoaşte că este un gurmand. Este atras de arta culinară şi îi place să încerce bucătării noi. Cel mai mult preferă bucătăria italiană şi libaneză.
Nu-i place
Sociabil şi deschis către acţiuni umanitare, Teo spune că modul în care oamenii au început să se transforme îi lasă un gust amar: “Nu-mi place faptul că oamenii s-au înrăit foarte mult în ultima vreme”, mărturiseşte bikerul.
Întrebări şi răspunsuri
Cum ai descrie senzaţia pe care ţi-o dă o motocicletă?
În primul rând libertate, apoi o bucurie extraordinară iar pe enduro satisfacţie. Se poate spune că este scumpă o astfel de pasiune dar nu imposibilă.
Nu te-ai gândit să te înscrii într-un club?
Când aveam motocicleta de viteză mergeam împreună cu gaşca la întâlnirile cu bikerii. Primele au fost frumoase, dar trebuie sp spun că enduriştii sunt mult mai săritori. Nu pleci niciodată singur, iar în enduro, oamenii sunt mult mai conştienţi.
Se încarcă comentariile...
