Iridenta Militaru - Îi face pe copii să se simtă la şcoală ca acasă

Dincolo de faptul că este dascăl de 20 de ani, Iridenta este absolventă a Facultăţii de Psihologie, face voluntariat şi spune că dacă ar putea şi-ar lua toţi elevii acasă.

Este ca un magnet pentru elevi. Micuţii săi învăţăcei o adoră şi de aceea orele de clasă nu sunt o corvoadă. Iridenta le îndrumă paşii elevilor de la Şcoala Generală nr.7 din Giurgiu şi este pentrz ei mai mult decât un dascăl, „o a doua mamă” de la şcoală.
Giurgiuveanca şi-a petrecut copilăria la bunici şi vorbeşte despre acea perioadă ca fiind cea mai frumoasă din viaţa ei.
„Eu sunt marcată de copilăria frumoasă  pe care am avut-o. E o perioadă a vieţii pe care nu o pot cumpăra decât cu naşterea fiului meu. Aş recomanda fiecărui părinte să caute în suflet momentele copilăriei şi să le trăiască alături de copiii lor”, a povestit Iridenta.
Şi-a dorit să fie medic, însă dorinţa părinţilor şi a bunicilor a fost să devină învăţătoare.
„Am crescut la părinţi la ţară, atunci oamenii aveau un respect deosebit pentru învăţători, preotul satului. Bunicii mei şi-au dorit să mă întorc în satul Radu Vodă, acolo unde am copilărit, pentru că acolo eram iubită de toată lumea”, mărturiseşte giurgiuveanca.
Pasiunea pentru meseria de dascăl s-a ivit încă din primul an de activitate, în 1991. Proaspăt ieşită de pe băncile şcolii, Iridenta spune că şi-a început cu dreptul activitatea şi asta pentru că a dat peste o echipă care a ajutat-o să îndrăgească şi mai mult meseria de învăţător. Şi acum, lucrează la aceeaşi şcoală unde şi-a început activitatea şi spune că oamenii care i-au fost alături la început de drum, nu i-au fost doar colegi ci şi mentori.

Confundată cu elevele mai mari

Când vii de pe băncile şcolii e foarte greu, dar când ai o echipă unită, cu braţele deschise lucrurile sunt mult mai simple şi frumoase şi pentru asta le mulţumesc acum celor care mi-au fost alături la începutul meseriei mele”, a mai spus învăţătoarea.
Tot în primul an de activitate, în timp ce se lucra de zor pentru amenajarea sălii, elevele de clasa a VIII-a au confundat-p crezând că este colegă cu ele.
Iridenta spune că dincolo de a fi cadru didactic, este cea mai bună prietenă a elevilor săi, n-au secrete şi fac lucruri creative împreună. Prin mâna sa au trecut peste 160 de elevi, iar acum prietenii ei de suflet sunt foşti elevi şi chiar părinţii foştilor elevi.
„Între mine şi elevii mei este vorba despre o relaţie strânsă de prietenie, eu sunt pentru ei prietena mai mare, uneori mamă sau bunică. Atunci când dialogul se poartă ca de la părinte la copil, pentru ei sala de clasă devine casă, iar colegii devin fraţi şi surori. Poţi fi respectat doar respectând aceste fiinţe mici cu suflet foarte mari, capabili să-ţi alunge toate «necazurile» vieţii”, mărturiseşte Iridenta.
Dincolo de pasiunea pentru meseria sa şi dragostea pentru copii, Iridenta face voluntariat în cadrul Fundaţiei pentru Solidaritate Socială „Nicolae Barbu” din Giurgiu.
PROFIL
Iridenta Militaru
Născută 16.03.1973, Giurgiu, judeţul Giurgiu
Facultatea de Psihologie, Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti
Căsătorită, un copil, elev al Liceului Tudor Vianu, clasa a IX-a

Ce-i place
Învăţătoarea spune că iubeşte călătoriile în zona de munte, pelerinajele, muzica românească a anilor 70-80, dar şi lectura. Iubeşte animalele, în special câinii. Are acasă trei câini, dintre care doi adoptaţi. „Este o pasiune de familie, una dintre nepoatele mele, Miruna, studiază medicina veterinară”, a povestit Iridenta.

Ce nu-i place
„Nu-mi place tristeţea oamenilor din jur, suferinţa bătrânilor, a copiilor. Dacă noi, cei tineri, ne putem descurca uşor, copiii şi bătrânii abia reuşesc să se descurce”, a mai spus învăţătoarea.
Întrebări şi răspunsuri
De ce aţi urmat cursurile facultăţii de psihologie?
A fost dorinţa mea de a mă cunoaşte pe mine şi de a putea fi un îndrumător mai bun pentru copiii mei, pentru elevii mei, în şcoala vieţii. E simplu să fii psiholog fără să fii şi cadru didactic, dar bucuria de a lucra cu copiii zi de zi, este incomparabilă. Copiii sunt medicamentul oricărei boli.
Care este secretul prin care îi faceţi pe cei mici să iubească şcoala?
Îi implic în foarte multe proiecte şi în plus relaţia de prietenie dintre noi schimbă modul în care ei privesc şcoala. Pereţii clasei sunt plini de panouri unde sunt afişate lucrări de-ale lor, realizate din diferite acţiuni şcolare şi extraşcolare. Mai mult decât atât, ei sunt învăţaţi să iubească biserica. Între copii şi părintele Petrişor Pitulice s-a creat o legătură specială, de prietenie.