Vânători de ortograme şi campionate de lectură. Învăţătoarea care mizează pe şcoala ca o joacă
0
Adriana Vasiliu, învăţătoare la Şcoala Gimnazială “Petre Mironescu-Mera”, comuna Mera, judeţul Vrancea, predă materia prin metode atipice. Elevii săi practică la clasă semaforul emoţiilor, îi dau feedback la sfârşitul fiecărei zile de şcoală şi au deprins propriul stil de învăţare.
Deşi este abia la început de drum în pedagogie, Adriana Vasiliu (22 de ani), învăţătoare la Şcoala Gimnazială “Petre Mironescu-Mera”, comuna Mera, din judeţul Vrancea, a ieşit deja în evidenţă prin metodele nonformale de predare şi prin rezultatele obţinute la clasă cu elevii săi.
Şi-a dorit din adolescenţă să ajungă la catedră, motiv pentru care s-a şi înscris la liceul pedagogic, iar în prezent urmează Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. În paralel, a absolvit cursurile intensive ale Teach for Romania, o organizaţie nonguvernamentală care trimite dascăli în zonele defavorizate ale României, acolo unde abandonul şi analfabetismul şcolar predomină.
Semaforul emoţiilor
Tânăra a integrat în programul de predare ceea ce numeşte semaforul emoţiilor, un obicei zilnic prin care elevii îi spun în ce fel se simt în acea zi şi o ajută astfel să îşi calibreze lecţiile pe starea lor de spirit.
„Culoarea verde este pentru fericire, galben pentru stare de disconfort şi oboseală, albastru pentru frustrare şi sentimente negative, iar roşu pentru tristeţe. În fiecare dimineaţă îi pun să îşi aleagă o culoare pentru a vedea care este starea lor emoţională. Am ales să folosesc semaforul emoţiilor când am realizat pe parcursul anului şcolar că altfel decurg activităţile când ştiu exact ce simt şi pot face ceva pentru a-i scoate din stările negative“, explică Adriana Vasiliu.
Dacă şi-a propus într-o zi să predea, dar constată că jumătate din clasă nu are dispoziţia necesară pentru asta, amână predarea pentru altă zi, astfel încât elevii să aibă starea potrivită şi să fie cu mintea la ce urmează să înveţe.
Şcoala ca un joc
Ca oricărui copil, elevilor săi le place mult să se joace, aşa că a folosit asta pentru învăţătură. Elevii Adrianei sunt cunoscuţi printre ceilalţi copii pentru că sunt văzuţi adesea prin curtea şcolii vânând substantive sau verbe. „Prin joacă înţeleg mult mai bine ceea ce învaţă. Ce m-a emoţionat foarte tare la sfârşitul anului şcolar a fost când copiii au scris că de la mine au învăţat să înveţe. Acesta este, de altfel, scopul meu la clasă: să îşi dezvolte fiecare un stil propriu de învăţare“, ţine să puncteze tânăra învăţătoare.
Campionatul lecturii
Mai multe librării au sponsorizat cu cărţi şcoala unde predă Adriana, iar ea a găsit în asta o altă metodă de învăţare – dezvoltarea cititului şi înţelegerea a ceea ce parcurg. Aşa i-a venit ideea să organizeze un campionat al lecturii, în cadrul căruia elevii aveau la dispoziţie o săptămână să facă sinteza unei cărţi pe care o citiseră. La sfârşitul anulului şcolar, a organizat un concurs de întrebări din toate cărţile pe care elevii le-au parcurs, iar cei mai buni au fost premiaţi.
„Important este că au înţeles cât este de necesar cititul. Am avut copii care au citit 20 de cărţi într-un an“, spune Adriana Vasiliu. Crede mult în puterea exemplului, iar elevii o urmează în tot ceea ce face. De pildă, au observat că învăţătoarea citeşte în pauză, iar acum asta fac şi ei. „Dacă face doamna, e bun şi pentru noi“, redă tânăra, cu umor, ce îi spun copiii.
O altă idee care a prins bine la micuţii pe care îi şcoleşte a fost vânătoarea de ortograme în curtea şcolii. Elevii s-au întrecut la găsit ortogramele ascunse în diverse locuri şi la compunerea de propoziţii. „Scopul a fost ca ei să înveţe când scriem într-un fel şi de ce facem asta şi când scriem în alt mod“, explică învăţătoarea.
„Gardienii temelor“
Învăţătoarea îşi responsabilizează permanent elevii la clasă într-o manieră aparte. Pe o parte dintre ei i-a desemnat „gardieni ai liniştii“, pentru că se ocupă de supravegherea colegilor când tânăra lipseşte din sala de curs. Pandemia i-a adus şi pe „gardienii temelor“. La finalul cursurilor ţinute online, copiii se grupau câte doi-trei, îşi făceau împreună temele şi îi ajutau şi pe cei care întâmpinau dificultăţi, iar toţi deveneau astfel „gardienii temelor“.
FOTO arhiva personală
Nici iubitorii de joacă nu au fost uitaţi – există şi „gardienii timpului liber“, care se ocupă cu organizarea de jocuri în pauze şi la finalul anumitor ore. „La început veneau la mine cu orice mică problemă. Am încercat să îi fac pe ei răspunzători de ceea ce se întâmplă în tot acest timp, chiar dacă eu sunt lângă ei. Nu am vrut să devină dependenţi de mine, ci să îşi dezvolte puţin autonomia“, spune Adriana Vasiliu.
Feedback la sfârşitul fiecărei zile de şcoală
Fiecare copil îi dă feedback învăţătoarei la finalul fiecărei zile de şcoală şi vin cu propuneri despre ce ar trebui să se îmbunătăţească în procesul de predare. „În clasă este un borcănel pe care scrie cum m-am simţit astăzi. Copiii pun în el stickere pe care scriu cum s-au simţit la ore şi pot adapta următoarele lecţii la ceea ce ei mi-au transmis“, explică învăţătoarea.
FOTO arhiva personală
De pildă, o fetiţă i-a cerut să facă la clasă mai multe exerciţii la matematică prin care se măsoară perimetrul, şi astfel i-a venit ideea ca elevii să măsoare tot ceea ce îi înconjoară, aflând apoi perimetrul. În acest fel, copiii au învăţat exact ceea ce înseamnă un perimetru pentru că au avut mereu o bază concretă la care să se raporteze.
Discriminarea, interzisă în clasă
În clasa în care predă Adriana Vasiliu există câţiva elevi care provin din familii mai sărace, însă a lucrat permanent la respectul pe care trebuie să şi-l acorde unii altora, dar şi la coeziunea clasei, iar copiii au învăţat să nu se mai jignească.
„Nu ştiau la început cum să-şi exprime emoţiile, să înţeleagă cum se simt cei din jur când nu îi vorbeşti frumos. Gradual, au înţeles că nu este bine să spună astfel de lucruri“, spune învăţătoarea. Mai mult decât atât, au conştientizat că este important să se apere unii pe ceilalţi, iar acum, când pleacă spre casă, cu microbuzul şcolar, îi protejează pe colegii lor din clasele mai mici.
FOTO arhiva personală
Adrianei Vasiliu îi place viaţa la sat şi mărturiseşte că învaţă permanent de la elevii săi, dar se şi autodescoperă în fiecare zi de şcoală. „Copiii din zonele defavorizate au nevoie ca fiecare dintre noi să se implice în educaţia lor. Ţine de fiecare dintre noi să ne implicăm, să ştim ce ducem şi mai ales ce facem la clasă. Vreau ca elevii mei să rămână cu ideea că i-am învăţat să se gândească şi la alţii, nu numai la ei, şi să înveţe să lucreze în echipă“, conchide tânăra învăţătoare.
Vă mai recomandăm să citiţi şi:
Cum reuşeşte o profesoară să-i atragă la şcoală pe copiii din comunităţile sărace
Se încarcă comentariile...
