Studentul care se ocupă voluntar cu dezvoltarea personală a copiilor. „Am descoperit că unii nu ştiu să se joace“
0Bogdan Iştoc, student la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din Bucureşti, îşi dedică timpul liber voluntariatului. Pe lângă orele de informatică, activităţile sportive şi artistice, el face dezvoltare personală cu cei mici: le îmbunătăţeşte capacitatea de reacţie în situaţii-limită şi le arată de ce este important să înveţe din propriile greşeli.
Bogdan Iştoc (24 de ani), student în anul III la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din Bucureşti, face de şase ani voluntariat la Centrul „Don Bosco“ din Bacău. Ceea ce a început ca o joacă s-a transformat treptat în vocaţie.
În clasa a X-a, tânărul a fost îndemnat de o profesoară să mai lase jocurile pe calculator şi să-şi investească timpul liber într-un mod mai util, recomandându-i voluntariatul.
Tânărul i-a urmat sfatul, privindu-l mai mult ca pe o provocare, dar atât de mult i-a plăcut experienţa încât s-a dedicat complet şi a ajuns să fie liderul unei echipe formate din aproximativ o sută de voluntari. La rândul lor, aceştia coordonează în jur de 600 de copii doar în cadrul proiectului „Vara împreună“.
„Îi implicăm pe copii în lucruri uzuale, dar care sunt extrem de importante pentru dezvoltarea lor psihică. De pildă, să încerce să fie mai buni, să fie oneşti, să înţeleagă de ce merg la şcoală şi de ce este important să vorbească frumos. Am descoperit că sunt copii care nu ştiu să se joace cu alţi copii de vârsta lor sau nu pun prea mare preţ pe acest lucru, pentru că petrec foarte mult timp în faţa calculatorului“, explică Bogdan.
El îi ajută pe micuţi la teme şi în diverse activităţi recreative, dar îi învaţă şi cum să interacţioneze şi să socializeze unii cu ceilalţi. Alături de ceilalţi voluntari, îi implică pe copii şi în activităţi sportive, cum ar fi fotbalul, voleiul şi baschetul. În plus, organizează periodic turnee în care elevii aleargă pe diverse distanţe pentru a-şi dezvolta rezistenţa fizică. Nici îndeletnicirile artistice nu lipsesc – micuţii fac teatru, dansuri, pictură şi deprind tainele cântatului la diverse instrumente.
Descoperiri şi provocări
Bogdan Iştoc mărturiseşte că a ales să continue să facă voluntariat pentru că şi-a dat seama că are o datorie faţă de comunitate şi pentru că îşi doreşte să dea ceva înapoi societăţii.
„La început, nici eu nu ştiam de ce fac voluntariat şi ce aş putea să fac acolo, concret. Ulterior, am înţeles importanţa voluntariatului şi recomand acum tuturor să se implice în astfel de activităţi, indiferent de domeniul în care activează. În primul rând, se vor descoperi pe ei înşişi prin experienţele pe care le vor trăi alături de cei pe care îi ajută. Dacă o fac deja, poate vor încerca să o facă într-un mod diferit. Voluntariatul te pune în faţa unor situaţii în care va trebui să găseşti singur resursele interioare pentru a descoperi soluţii, te provoacă să faci lucruri la care altfel nu te-ai fi gândit niciodată“, este mesajul lui Bogdan pentru toţi cei care privesc cu reţinere ideea de a încerca să fie voluntari.
Le dezvoltă gândirea logică prin informatică
În prezent, le predă copiilor de gimnaziu noţiuni elementare de informatică la cercul naţional de informatică ”Programare cu răbdare”, folosind o tehnică proprie de predare, mult mai apropiată de elevi şi de nevoile lor.
„Am fost întotdeauna nemulţumit de sistemul nostru educaţional şi de cum mi s-a predat mie materia, aşa că după ce am început să predau, mi-am propus să o fac aşa cum mi-aş fi dorit eu să aibă loc cursurile. Predau informaţiile încet, pentru ca fiecare copil să le poată înţelege, şi îi explic fiecăruia în parte, astfel încât să fiu sigur că a înţeles. De asemenea, fac imediat un exerciţiu cu ei sau îi rog să-mi spună în cuvintele lor ce au înţeles din ce li s-a predat“, rezumă tânărul una dintre metodele folosite la ore. Fiind vorba de baza informaticii, Bogdan vrea să se asigure că micuţii încep să dezvolte o gândire logică şi înţeleg algoritmii simpli pe care îi predă, nu neaparat şi toate funcţiile acestora, pentru că le-ar încărca inutil memoria, cel puţin în acest moment al învăţării, consideră el.
Recreaţiile altfel
Şi momentele de recreere sunt diferite la cursurile lui Bogdan. În pauze, face cu micuţii dezvoltare personală. În funcţie de personalitatea şi de nivelul fiecăruia de dezvoltare, le îmbunătăţeşte capacitatea de reacţie în situaţii-limită, le arată cum pot învăţa din propriile greşeli, dar şi ce înseamnă să fii un bun lider şi ce presupune munca în echipă.
„Urmăresc să văd dacă şi cum comunică între ei şi dacă reuşesc să-şi aleagă un lider din rândul lor fără să se certe. Apoi, mă interesează dacă cel desemnat lider al unei echipe iniţiază singur acţiuni, dacă îi lasă sau nu pe ceilalţi copii să participe la ele. Le dau să rezolve o problemă şi le stabilesc un timp-limită pentru a veni cu un răspuns corect, ca să văd dacă intră în panică. Prin aceste joculeţe îi pun în faţa unor situaţii dificile şi uşor, uşor încep să trag nişte concluzii împreună cu ei. De pildă, dacă s-au simţit bine sau nu în timpul unei testări şi de ce cred că s-a întâmplat un anumit lucru când au acţionat într-un anume fel“, explică tânărul câteva dintre aspectele pe care le urmăreşte la copii ca să vadă unde mai are de lucrat cu ei din punct de vedere mental şi emoţional.
Mărturiseşte că nu o dată s-a întâmplat să rămână plăcut surprins de rapiditatea cu care copii de clasa a III-a sau a IV-a îşi dădeau seama unde greşiseră şi se automotivau pentru a face lucrurile mai bine data viitoare. Practic, este vorba de învăţare prin experimentare şi prin greşeli, o tehnică care se aplică destul de puţin în actualul sistem de învăţământ, după cum subliniază tânărul.
Bogdan se apropie cu paşi repezi de absolvirea facultăţii, însă spune că voluntariatul a devenit o pasiune la care nu va renunţa. Îşi doreşte să lucreze şi într-o organizaţe neguvernamentală, pentru a căpăta experienţă, şi mai apoi intenţionează să activeze în sistemul de protecţie a copiilor din România, pentru a apăra interesele micuţilor defavorizaţi sau abuzaţi.