Românul care a învins moartea și îi inspiră acum pe cei cu boli grave
0Daniel Gafton a trăit trauma unor suferințe de neimaginat după ce a aflat că suferă de limfom Burkitt, o boală extrem de rară care afectează mai multe organe și sistemul nervos. Cu ajutorul a 7.000 de oameni inimoși, a primit tratamentul de care avea nevoie și s-a vindecat.
Daniel Gafton, un gălățean de 35 de ani, a trăit un coșmar anul trecut, în luna octombrie. Avea dureri mari de spate şi a mers să-şi facă nişte investigaţii.
„Orbecăisem deja cam o lună printre neurologi, hematologi, neurochirurgi, terapeuți, psihologi, preoți. Mă simțeam deja foarte, foarte rău; slăbisem vreo 20 de kilograme în câteva săptămâni, aveam multe nopți nedormite, petrecute în cadă, plângând, sau mergând în cerc toată noaptea și repetând mantre și rugăciuni. Lucrurile erau de neînțeles pentru mine, pentru cei din jur, dar evidente în același timp, era clar că ceva era foarte rău”, a declarat tânărul pentru „Adevărul”.
I-a salvat viața un medic psihiatru, la care a ajuns epuizat, implorând să îi dea ceva ca să poată dormi.
„Momentul în care am aflat ce se întâmplă de fapt, nu a venit ca un șoc, ci ca o confirmare a ceea ce simțeam”, spune Daniel.
Verdictul teribil a venit la Bucureșți, în urma unei alte investigații. Când s-a întors după rezultat, medicul scria ceva pe o foaie, l-a privit în ochi și i-a spus că lucrurile nu arată bine. Atunci a avut confirmarea a ceea ce știa deja undeva în el.
„Îmi aduc aminte un gust amar, de tutun, imaginea din jur alb-negru, tendința să pufnesc în râs, nu știu dacă de consternare sau de nebunie și ușurarea că în sfârșit știu un lucru clar și nu trebuie să mai văd privirile disperate și neputincioase ale celor din jur, care își doreau atât de mult să mă ajute, dar nu reușeau în niciun fel”, își amintește tânărul momentele dramatice pe care le-a trăit.
„Am amintiri cu îngeri”
Nu își mai amintește prea multe de atunci. Amintirile i se cam amestecă, își aduce aminte frânturi, diverse sunete, sirene și cum a fost nevoit să facă mai multe teste COVID. Era mai mult mort decât viu și crede că dacă mai stătea o săptămână în Galați, acum nu mai era. Pe 13 decembrie 2021 a fost internat la Fundeni într-o stare degradată, abia mai reuşea să stea pe picioare, avea dureri mari peste tot şi slăbise extrem de mult.
În urma mai multor investigaţii, medicii l-au diagnosticat cu o boală extrem de rară: limfom Burkitt. Este o formă agresivă de cancer, care poate afecta mandibula, intestinele, rinichii, dar şi nivelul sistemului nervos central. A fost mutat apoi la spitalul Colentina, unde i s-a administrat imediat tratamentul de care avea nevoie. A trăit momente critice, zile la rând. Își amintește că halucina noaptea și implora asistentele la telefon să vină la salon, lucru pe care nu îl puteau face decât în anumite ore din cauza COVID.
„Am amintiri cu îngeri care mă ajutau să mă întorc de pe o parte pe cealaltă, amintiri cu mine depersonalizat, rupt de corpul meu, privindu-mă din colțul camerei, simtind că, de fapt, nu sunt acolo, ci acasă în pat, sau pe dealuri la Gârboavele, dar nu acolo”, spune Daniel.
Mai mult mort decât viu
I-a fost atât de rău din cauza bolii și a COVID-ului, încât a ajuns să aștepte moartea ca pe o ușurare. „Nu îmi doream decât să plutesc, să nu îmi mai simt corpul fizic și să fac baie în apă carbogazoasă, atât de secat mă simțeam. Experiența e degradantă, umilitoare, te simți jefuit și batjocorit, nu înțelegi de ce trebuie ca cineva să treacă prin așa ceva”, rememorează Daniel momentele teribile prin care a trecut.
Era mai mult mort decât viu, iar la miezul nopții trebuia să se trezească ca să verifice perfuzia și să anunțe asistentele medicale când se termină. Nu se putea îngriji sau hrăni singur, iar când se uita în oglindă, nu se mai recunoaștea. Toate lucrurile astea l-au îngenuncheat, dar nu l-au înfrânt.
„Prima cură, deși m-a dus între lumi, a avut efect, și undeva după Revelion, eram o idee mai bine, dar epuizat de dureri, de pareză facială, de lipsa familiei, de miile de întrebări. În scurt timp ne-am dat seama că eram într-un impas, pentru că îmi lipseau medicamente, nu primeam răspunsuri, simțeam că bat pasul pe loc și că nu avansez”, a fost o altă cumpănă pe care Daniel a trebuit să o depășească.
7.000 de suflete alături de Daniel
Pentru a se vindeca, Daniel a avut nevoie de 240.000 de euro, tratament oferit de o clinică din Milano. Din acel moment, a început o cursă contra cronometru pentru viaţa lui Daniel. Familia, prietenii, dar şi sute de oameni s-au mobilizat pentru a strânge banii necesari tratamentului din Milano.
O campanie impresionantă de ajutorare a lui Daniel a avut loc și pe reţelele de socializare, iar o campanie umanitară s-a desfăşurat şi în satul său natal. Primarul şi localnicii din Valea Mărului, oameni simpli, au rămas impresionaţi de coşmarul prin care trece tânărul şi s-au oferit să ajute, fiecare după posibilităţi.
Între timp, Daniel era prins între bucuria de a fi ajutat de atât de mulți oameni și disperarea care îl cuprindea când citea unele mesaje: „Gafton, eșți ultima persoană la care ne așteptam..” Simțea că este cuprins din nou de sentimentele de neînțelegere, furie și neacceptare.
La un moment dat, a spus „stop” la tot ce îl trăgea în jos și nu a mai acceptat decât un final fericit la povestea dramatică pe care o trăia. Banii de care avea nevoie s-au strâns, a plecat în Italia, și a continuat tratamentul sub auspicii foarte bune.
„Datorez tot celor din jurul meu, soției, familiei, rudelor, prietenilor, celor din localitatea natală, tuturor colegilor de serviciu, prietenilor de la cluburile de sport, cunoscuților și necunoscuților. Grupul de Facebook a fost o unealtă foarte importantă , din cei peste 7.000 de oameni strânși, o foarte mare parte au licitat sau donat pentru mine. Mobilizarea tuturor a fost magică și m-a ajutat să trec mai ușor pestre drama aceasta în care am fost aruncați fără voia noastră”, ne mărturisește cu emoție Daniel.
Vindecarea
În cele din urmă, a venit și momentul așteptat cu sufletul la gură de familie, prieteni și toți cei care l-au ajutat fără să îl cunoască. Daniel s-a vindecat, iar acum se implică în diverse cauze umanitare și este sursă de inspirație pentru românii care suferă de diverse afecțiuni, astfel încât să întoarcă așa cum poate binele pe care comunitatea i l-a făcut.
„Acum sunt mult mai bine, mi-am reluat viața în cea mai mare parte, am reînceput să muncesc, m-am împăcat cu daunele care au rămas după acest episod și încerc să îmi aduc aminte cât de des pot, să fiu recunoscător pentru ce am și pentru că sunt. Mulțumesc tuturor, încă o dată!”, este mesajul tânărului din Galați pentru că a primit șansa la o nouă viață.
Boala l-a schimbat atât psihic, cât și fizic. A înțeles că acceptarea este cheia, mai mult decât lupta cu boala, acceptarea nu ca o resemnare, ci ca o înțelegere a lucrurilor și ca o manieră de a aborda situația în modul potrivit.
„Sunt niște zaruri aruncate în haosul Universului”
Le transmite tuturor celor care trec prin astfel de experiențe traumatizante să nu își piardă speranța nicio secundă, să ia lucrurile așa cum sunt, să încerce să înțeleagă cât de mult pot ce li se întâmplă și să accepte chiar și scenariul cel mai rău.
„Cu cât eșți mai împăcat și conștient, cu atât te sperii mai puțin și poți aborda lucrurile mai ușor. Trebuie să fii aproape cinic și să înțelegi că Universul își vede de drum mai departe, indiferent de tine, trebuie să înțelegi că nu eșți tu cel blestemat, ci ești unul dintre cei mulți, iar acest lucru să îl asimilezi într-o formă sau alta, că ai o lecție de învățat sau că e o provocare peste care trebuie să treci, sau că sunt niște zaruri aruncate pur și simplu în haosul Universului. Orice scenariu merge, e bun, dar trebuie să ieși din zona de întrebări cât mai repede”, este sfatul lui Daniel.
Participă în continuare la acțiuni umanitare, cum o făcea și înainte, dar cu altă motivație. Înainte o făcea din empatie, acum simte că are o datorie față de cei din jur și dorința de a da un exemplu, că fiecare din noi trebuie să participe necondiționat la astfel de acțiuni și că ele funcționează, unesc oameni, fac minuni.
„Dacă am fi toți mai buni, mai empatici, mai rapizi în reacții, ni s-ar rezolva multe din probleme. Puțin câte puțin, se adună mult: bani, energie, resurse”, crede tânărul din Galați.
Despre sistemul de sănătate
După luni de zile petrecute în spitalele din România ca pacient, Daniel ne mărturisește că lucrurile sunt mult mai grave decât le percep cei din afară.
„Deși e gratuit, se plătește tot, cu bani grei. În perioada COVID, în Spitalul Județean (n.red. Spitalul de Urgență din Galați), pe un hol lat de un metru stăteam umăr la umăr cu zeci de pacienți, programările la medici sau proceduri pot dura cu lunile și trebuie să-ți cumperi de multe ori medicamente sau instrumentar”, este radiografia pe care tânărul o face sistemului de sănătate din România.
Nu este prea optimist despre cum ar putea evolua lucrurile în viitor. Crede că se fac progrese, dar într-un ritm mult prea lent. „În România nu am fost tratat rău, dar există limitări de sistem, de logistică , de materiale, care îngreunează lucrurile până la limita dintre viață și moarte uneori”, este concluzia lui Daniel.
Se încarcă comentariile...
