Povestea românului care a cântat pentru preşedintele american Richard Nixon, iar Gheorghiu-Dej a vrut să îl înfieze

Theodor Munteanu în concert Foto: Valentin Trufaşu

Cu o carieră de 55 de ani în muzica uşoară românească, Theodor Munteanu este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti din România. Pe scenă a cântat alături de Dan Spătaru, Gică Petrescu, Dorina Drăghici, Aurelian Andreescu, Gabriel Dorobanţu şi Mihai Constantinescu.

Theodor Munteanu s-a născut în aceeaşi mahala din Galaţi, unde au văzut lumina zilei Nae Leonard, care a dat şi numele Teatrul Muzical din Galaţi, şi Temistocle Popa. Copilăria lui a fost marcată de al doilea război mondial.  Era un copil de doar patru ani când a început cumplita conflagraţie.

”M-am născut între bombe şi avioane. Într-o noapte ne-au anunţat că trebuie să părăsim Galaţiul în 30 de minute pentru că ori veneau ruşii, ori veneau nemţii. Ne-au avertizat că dacă nu părăsim oraşul, va fi aruncat în aer, pentru că aici era linia frontului.  Unii au luat o căldare, alţii o cană, un ţol şi am fugit cu toţii la Dunăre, mai jos de Palatul Navigaţiei”, îşi aminteşte celebrul solist.

Pe vremea aceea Galaţiul era un oraş extrem de important din România, dovadă fiind cele 14 consulate din oraş, comparativ cu Bucureştiul, care avea doar 4. Face parte dintr-o familie foarte veselă, în care toţi cântau. Mama lui Theodor Munteanu este de origine greacă, iar tatăl său este român. De altfel, din 60.000 de locuitori cât avea Galaţiul în 1944, 33.000 erau greci. Mama şi unchii săi cântau dumnezeieşte, iar micul Theodor Munteanu îi asculta fascinat. ”Când veneau de la muncă, ei se apucau şi cântau şi uitau de masă. Cântau ca să uite de război. Altfel, am fi înnebunit cu toţii. M-am trezit cântând”, povesteşte râzând cântăreţul de muzică uşoară.

A fost remarcat pentru prima dată în clasa primară de un profesor, care căuta copii talentaţi pentru un cor. ”Mi-a spus să mai cânt odată. Apoi mi-a spus: <<bă, tu ai voce de solist>>”, declară Theodor Munteanu. Pe vremea aceea, orice român trebuia să aibă o meserie, indiferent de pasiunea pe care o avea. Datorită vocii sale, Theodor Munteanu a intrat în mişcarea artistică de masă, dar a devenit şi strungar la Navrom Galaţi şi încă unul foarte bun. Directorii de atunci ai Navrom au vrut chiar să îl trimită la perfecţionare la celebra şcoala comunistă ”Ştefan Gheorghiu”.

”Ce nenorociri au putut să se <<caţere>>  în televiziuni”

A ales totuşi să urmeze unul dintre cele mai bune licee din România, Liceul ”Vasile Alecsandri” din Galaţi. Nu a uitat de pasiunea vieţii sale, cântatul. Când a dat examen la teatru, secţia canto, în 1965, s-a luptat cu 10 pretendenţi pentru un loc şi a fost selectat imediat.

”Selecţia era foarte riguroasă atunci. Spun asta ca o comparaţie cu ce se întâmplă acum. Ce nenorociri au putut să se <<caţere>>  în televiziuni. Ultimele scursuri au ajuns să domine acum televiziunile”, ne declară cu regret Theodor Munteanu. A decis să plece în armată după ce a terminat liceul şi a fost trimis la Marină, fiind selectat imediat să facă parte din ansamblul marinei ”Albatros” datorită vocii sale unice. Acolo a studiat canto şi a ajuns la un moment dat să conducă ansamblul ”Albatros”.

Un moment de cotitură în cariera sa a fost venirea la Galaţi a lui Tudor Vornicu, tot gălăţean şi el, născut la Cerţeşti, la graniţa dintre judeţul Galaţi şi Vrancea, şi a lui Carmen Dobrescu, regizor la TVR.

Căutau un cântăreţ pentru lansarea la apă a primului cargou românesc de 4.000 de tone. A fost selectat de către aceştia ca solist de estradă la Teatrul Muzical ”Nae Leonard”, acela fiind momentul  când s-a lansat cariera de artist a lui Theodor Munteanu, ce avea să se întindă pe 55 de ani.

Gheorghe Gheorghiu Dej: ”eu te înfiez pe tine”

Vocea sa inconfundabilă l-a adus în atenţia liderului comunist de la acea vreme, Gheorghe Gheorghiu Dej, care i-a făcut o propunere de necrezut. ”Eu auzisem doar legende despre Gheorghiu Dej. Mama lui era prietenă cu mama mea. S-a dat un spectacol de ziua Marinei la Mangalia. Într-o sală de sport cu o capacitate de 5.000 de locuri a venit şi Gheorghiu Dej, iar eu cântam  melodia <<Eu sunt Ghiţă, moldoveanul>>. Toţi şefii de state din blocul comunist din Est erau acolo. Lui Gheorghiu Dej i se spunea în anturajul intim <<Ghiţă>>. Eu am aflat acest amănunt ulterior. I-a mers pur şi simplu la inimă”, ne povesteşte artistul.

După ce a cântat, Theodor Munteanu a plecat la cazarmă, pentru că era în armată, şi s-a culcat, fără să bănuiască ce se va întâmpla. Peste câteva ore a venit contraamiralul Bogdan, comandantul Marinei Militare, şi a cerut să îl vadă pe Munteanu.

”Hai, ridică-te şi mergem”, i-a spus tăios contraamiralul.  ”Unde?” , a venit răspunsul speriat al solistului, care nu ştia la ce să se aştepte. L-au dus la croitor, i-au făcut un costum de haine şi l-au prezentat în faţa Comitetului Central al României şi al şefilor de state din Blocul de Est.

Gâtuit de emoţie, tânărul Theodor Munteanu a ajuns să depene poveşti cu liderul comunist al României, iar la un  moment dat a venit propunerea şoc. ”<<Eu te înfiez pe tine. Dacă nu te înfiez eu, te înfiază Sălăjean, ministrul Apărării Naţionale, în memoria băiatului său, care a murit. Ai sarcină contraamirale să ţii legătura cu băiatul şi să îmi spui ce decizie a luat>>. Am făcut pe mine, vă spun sincer, când am auzit asta, pentru că nu ştiam cum să o interpretez. Eu m-am întors acasă la mama. Un băiat scăpat dintre bombe să ajungă băiatul preşedintelui României. Era o pălărie prea mare pentru mine”, îţi aminteşte cu emoţie în glas şi acum Theodor Munteanu.

L-a cunoscut pe Ceauşescu pe un hotel plutitor

Theodor Munteanu nu i-a fost străin nici celui care i-a urmat lui Gheorghiu Dej la conducerea României, Nicolae Ceauşescu,  un om care îţi spunea direct dacă îi plăcea sau nu ceva sau cineva. Theodor Munteanu l-a cunoscut pe Ceauşescu pe când era şeful Direcţiei Politice a Armatei.

Pe atunci erau două curente, Gheorghe Apostol şi Nicolae Ceauşescu. Cel care a hotărât atunci ca  Ceauşescu să fie noul preşedinte al României a fost Ion Gheorghe Maurer, iar balanţa a fost înclinată în favoarea lui Ceauşescu pentru că era mai tânăr, susţine Theodor Munteanu. Tot în armata era când la cunoscut şi pe Ceauşescu. Venise în concediu la Galaţi şi i s-a cerut să plece imediat la Mangalia.

Mai mulţi artişi au fost îmbarcaţi la Tulcea pe un hotel plutitor, unde era tot corpul de control al Comitetului Central al PCR, cei care ulterior aveau să conducă România. ”O săptămână am stat cu ei, iar seara le cântam. În ultima seară a venit Ceauşescu şi  a dat mâna cu mine, m-a felicitat, iar asta s-a întâmplat ulterior de zeci de ori.”, ne declară Theodor Munteanu.

Regretul marelui artist este că pe vremea comuniştilor i se acorda o cu totul altă atenţie culturii. De-a lungul carierei sale, Theodor Munteanu a imprimat nu mai puţin de 14 albume şi a fost invitat la sute de spectacole şi emisiuni televizate. A pus la fel de mult suflet şi atunci când a cântat la Sala Palatului, dar şi când a fost invitat să cânte la un cămin cultural din zona rurală.

Richard Nixon l-a aplaudat în picioare

În 1969 a avut parte de experienţa vieţii, când la cunoscut la Mangalia pe preşedintele american Richard Nixon. Fusese invitat de Nicolae Ceauşescu împreună cu un grup de oameni de afaceri amrricani şi, cu toate că a cântat doar două melodii, Nixon l-a aplaudat pe Theodor Munteanu în picioare, împreună cu soţii Ceauşescu.

Există şi un episod amuzant legat de acest moment din viaţa sa. Theodor Munteanu luase arvuna pentru o nuntă şi nu vroia să vină, dar când a auzit pentru cine trebuia să cânte, s-a răzgândit imediat.A cântat  atunci alături de Dan Spătaru, Corina Chiriac, Sofia Vicoveanca, Dorin Teodorescu şi formaţia ”Romanticii”.

”A fost cel mai teribil lucru, la care am asistat în viaţa mea. Să te aplaude preşedintele american în picioare. Mergând spre maşină, m-am găsit cu Dan Spătaru şi a venit un general de Armată şi m-am speriat, am crezut că am greşit cu ceva. El însă mi-a spus <<vreau să vă mulţumesc în numele preşedintele României pentru înalta dumneavoastră prestanţă artistică>>. M-a pupat  şi a plecat. Nici acum nu ştiu cine a fost, pentru că nu s-a recomandat, dar am văzut că era general de patru stele”, îşi aminteşte celebrul solist gălăţean.

”Cunosc oameni din lumea noastră, care au murit prin gurile de metrou”

A fost invidiat, iar unii ”colegi” l-au vrut plecat de la Galaţi. A fost calomniat şi denunţat prin scrisori anonime, iar problema a ajuns pe masa ”tovarăşei” Elena Ceauşescu. Aceasta îl simpatiza însă şi nu a crezut nimic din tot ce i-a ajuns la urechi, iar cariera lui Theodor Munteanu a continuat. Grecii au vrut să îl oprească la ei, iar americanii i-au făcut o ofertă să plece în State, dar dragostea lui Theodor Munteanu pentru România a fost prea mare.

”Mi-a fost şi frică de străinătate. Am fost circumspect, rezervat. Cunosc oameni din lumea noastră, care au murit prin gurile de metrou, pentru că nu au reuşit acolo unde plecaseră”, susţine solistul. Cunoscutul interpret a sprijinit întotdeuna tinerii artişti să se afirme. Theodor Munteanu a fost cel care i-a adus în teatru, schimbându-le destinul, pe binecunoscuţii comici de astăzi Doru Octavian Dumitru, Romică Ţociu şi Cornel Palade.

După ce s-a retras din activitate, a activat timp de cinci ani ca realizator de emisiuni la un post local de televiziune din Galaţi şi profesor de canto la Şcoala de Arte din Galaţi. Dincolo de cariera extraordinară pe care a avut-o ca solist de muzică uşoară, Theodor Munteanu reprezintă un model de viaţă, de modestie şi generozitate, dar şi prietenie, pe care românii în general şi gălăţenii în special au ajuns să îl aprecieze atât de mult.